ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 111/2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2017 la Curtea de Apel Bacău, S.C. A. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 1320/2017, pronunțată de Tribunalul Neamț, în contradictoriu cu A.N.A.F. - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț.

La termenul de judecată din 5.03.2019, reprezentantul recurentei-reclamante a formulat oral cerere de recuzare a președintelui completului de judecată pentru toate considerentele discutate la acest termen de judecată, urmând ca până la finalul ședinței de judecată să depună, prin intermediul compartimentului arhivă, cererea de recuzare în scris, punându-i-se în vedere petentului să achite taxa de timbru de 100 de RON.

Prin încheierea de ședință din 14 martie 2019, Curtea de Apel Bacău a dispus anularea cererii de recuzare a domnului judecător B. formulată de petentul A. Piatra Neamț, în cadrul recursului promovat acesta împotriva sentinței civile nr. 1320/C din 6 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2017, precum și a recursului incident promovat de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Neamț, în nume propriu cât și pentru pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, împotriva încheierii din 22 noiembrie 2017 și a sentinței civile nr. 1320/C din 6 decembrie 2017 pronunțate de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2017, ca netimbrată.

Totodată, a aplicat petentului A. Piatra Neamț, cu sediul în Piatra Neamț, județul Neamț, cu nr. de înregistrare în Registrul Comerțului x și CUI x, sancțiunea amenzii judiciare de 300 RON.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta A. Piatra Neamț, solicitând admiterea acestuia așa cum a fost formulat.

În esență, recurenta-reclamantă a susținut că a trimis cererea formulată în scris, precum și dovada achitării taxei de timbru prin C. la data de 11.03.2019.

De asemenea, recurenta a învederat că la termenul din 5 martie 2019 când a formulat cererea de recuzare verbal în fața instanței de judecată, cauza a fost amânată la data de 2 aprilie 2019, dată până la care urma să fie soluționată cererea de recuzare.

Față de modul intempestiv de soluționare a cererii de recuzare, recurenta a apreciat că în cauză există indicii de rea credință și lipsă de imparțialitate din partea judecătorilor completului investit cu soluționarea cauzei.

În aceste condiții, în opinia recurentei, se confirmă motivele de recuzare pe care le-a invocat și care se încadrează în prevederile art. 42 alin. (13) C. proc. civ. privind cazurile de incompatibilitate absolută.

În fine, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate, iar pe fond admiterea cererii de recuzare astfel cum a fost formulată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și ținând cont de prevederile art. 499 teza a II-a din același cod, Înalta Curte va analiza cu prioritate admisibilitatea căii de atac exercitate în cauză.

Înalta Curte constată că respectiva cale de atac promovată de recurentă nu este prevăzută de lege.

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, iar potrivit art. 129 din Constituția României, împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În cauză, recurenta-reclaamntă a formulat recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispozițiilor menționate, are caracter definitiv, în raport cu prevederile art. 53 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora, încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când această din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri."

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurentul are deschisă calea de atac a recursului doar împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de recuzare, iar în prezenta cauză prin încheierea din 14 martie 2019 s-a dispus anularea cererii de recuzare.

Potrivit art. 200 alin. (5) și (7) din C. proc. civ.:

"(5) Împotriva încheierii de anulare, reclamantul va putea face numai cerere de reexaminare, solicitând motivat să se revină asupra măsurii anulării.

(7) Cererea se soluționează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, cu citarea reclamantului, de către un alt complet al instanței respective, desemnat prin repartizare aleatorie, (...)."

Dispozițiile citate prevăd expres faptul că împotriva încheierii de anulare poate fi formulată numai cerere de reexaminare, care se soluționează de către un alt complet al instanței care a pronunțat încheierea de anulare.

Rezultă, astfel, că încheierea de anulare pronunțată în temeiul art. 200 alin. (3) din C. proc. civ. nu face parte din categoria hotărârilor judecătorești care pot fi atacate cu recurs potrivit art. 483 alin. (1), (3) și (4) din C. proc. civ.

De asemenea, Înalta Curte constată că recursul nu cuprinde critici cu privire la soluția de aplicare a amenzii judiciare, însă pentru aplicarea acestei sancțiuni este prevăzută o altă cale de atac.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta S.C.E. A. S.R.L. împotriva încheierii din 14 martie 2019 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 ianuarie 2021.