ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1063/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 20.07.2015, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a chemat in judecata pe pârâții Guvernul României si Județul Argeș, solicitând:

a). Anularea in parte a hotărârii nr. 447 din 16 mai 2002 emisa de parat cu privire la atestarea bunurilor aparținând domeniului public al județului Argeș, publicata in Monitorul Oficiat al României, Partea I, nr. 609 din 16 august 2002, respectiv anularea punctelor 21 si 22 din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 447/2002, cu privire la trecerea in patrimoniul public al județului Argeș a imobilului construcție Clădirea ACR in suprafața de 100 mp si Clădirea - Parc Ștrand ACR în suprafața de 80 mp.

b). Radierea intabularii imobilelor construcție Clădirea ACR in suprafața de 100 mp si Clădirea ~ Parc Ștrand ACR in suprafața de 80 mp in favoarea Consiliul Județean Argeș.

Prin sentința civilă nr. 1385 din 22 aprilie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Județul Argeș.

A admis excepția lipsei procedurii prealabile.

A respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Județul Argeș Prin Președintele Consiliului Județean Argeș, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile recurate a formulat recurs reclamantul Automobilul Clubul Român criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, bazată pe aspecte greșit reținute.

A susținut recurenta că în mod corect instanța de fond a reținut că județul Argeș are calitate procesuală pasivă, însă cele două imobile care se regăsesc în Anexa nr. 1 la H.G. nr. 447/2002 au fost restituite Automobil Clubului Român în schimbul imobilelor abuziv preluate și demolate în perioada comunismului, astfel ca, prin trecerea în domeniul public a celor două imobile s-a comis un grav abuz de drept cu consecințe dintre cel mai grave asupra patrimoniului asociației A., în total dezacord cu principiile statului de drept.

A mai susținut recurentul că în mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei procedurii prealabile întrucât în conformitate cu art. 7 din Legea nr. 554/2004, Automobilul Clubul Român a adresat Guvernului României prin Ministerul de Resort o plângere administrativă prealabilă întemeiată pe disp. art. 2 alin. (1) lit. a),b),c),j),r),s) și art. 7 din legea nr. 554/2004, fiind îndreptată împotriva unui act administrativ emis de o autoritate publică.

Prin scrisoarea nr. 45676/02.06.2015, Guvernul României - Ministerul Dezvoltării Regionale a comunicat recurentei că protocolul de predare primire încheiat în anul 1999 nu reprezintă un veritabil titlu de proprietate, iar dreptul de proprietate asupra imobilelor construcție Clădirea ACR în suprafață de 100 mp și Clădirea - Parc Strand ACR în suprafață de 80 mp este întabulat în cota de 1/1 în favoarea Consiliului Județean Argeș. A mai arătat intimatul Guvernul României că inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public al unităților administrativ teritoriale se întocmește de comisii special constituite de președinții Consiliilor Județene.

Intimatul-pârât Județul Argeș prin Președintele Consiliului Județean Argeș a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținere sentinței atacate ca temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând recursul formulat raportat la probele administrate la dosarul cauzei și la hotărârea instanței de fond, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că nu este întemeiată excepția formulată de intimatul-pârât Județul Argeș prin Președintele Consiliului Județean, prin concluziile orale susținute în cadrul dezbaterilor pe fondul recursului, prin care a solicitat anularea recursului ca nemotivat pe considerentul că recurenta a reiterat argumentele expuse în cuprinsul cererii de chemare în judecată,

Criticile invocate de recurent, se circumscriu motivelor de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Astfel, nu se poate reține o lipsă a motivării recursului, instanța de control judiciar putând analiza criticile invocate în prezenta cerere de recurs care vizează casarea sentinței recurate.

Cu privire la fondul recursului Înalta Curte reține următoarele:

Prin Hotărârea Guvernului nr. 447/2002 privind atestarea bunurilor aparținând domeniului public al județului Argeș, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 16 august 2002, Guvernul României a stabilit apartenența la domeniul public al județului Argeș, precum si al municipiilor, orașelor si comunelor din județul Argeș, a bunurilor cuprinse in anexele nr. 1-100 care fac parte integranta din aceasta hotărâre, din care la poziția nr. 21 este mentionat imobilul construcție Clădire ACR, in suprafața de 100 mp proprietatea Automobil Clubului Roman, iar la poziția nr. 22 este menționat imobilul construcție Clădire - Parc Ștrand ACR, in suprafața de 80 mp proprietatea Automobil Clubului Roman.

Reclamantul prin acțiunea formulată a solicitat anularea punctelor 21 si 22 din Anexa nr. 1 din Hotărârii Guvernului nr. 447 din 16 mai 2002, cu privire la trecerea in patrimoniul public al județului Argeș a imobilului construcție Clădirea ACR in suprafața de 100 mp si Clădirea - Parc Ștrand ACR în suprafața de 80 mp, precum și radierea întabularii imobilelor construcție Clădirea ACR in suprafața de 100 mp si Clădirea - Parc Ștrand ACR in suprafața de 80 mp in favoarea Consiliul Județean Argeș.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia reclamanta trebuia sa se adreseze, cu cererea de revocare a actului administrativ, autorității publice emitente sau autorității publice ierarhice.

Recurenta-reclamantă a formulat plângerea prealabilă administrativă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, privind revocarea actului administrativ, către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice persoană fără calitate în cauză.

Hotărârea de Guvern a cărei anulare parțială se solicită este emisă de Guvernul României.

La baza emiterii Hotărârii Guvernului nr. 447 din 16 mai 2002 a stat Hotărârea Consiliului Județean Argeș nr. 38/1999 privind inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al Județului Argeș.

Prin adresa nr. x/11 iunie 2015, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a transmis reclamantei un răspuns prin care a arătat că adresa reclamantei sub nr. x/2015 înregistrată la Ministerul Afacerilor Interne și redirecționată la Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice cu nr. x/23.03.2015 a procedat la înaintarea acesteia, în vederea analizării și comunicării unui punct de vedere către Consiliul Județean Argeș precum și către Instituția Prefectului - județul Argeș.

Critica recurentei în sensul că a adresat plângerea sa Guvernului României prin ministerul de resort, respectiv Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, nu poate fi primită.

Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice potrivit H.G. nr. 1/2013 este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, care se organizează și funcționează în subordinea Guvernului .

Guvernul României, potrivit dispozițiilor Constituției României și Legii nr. 90/2011, este un organ colegial, fără personalitate juridică civilă, care asigură realizarea politicii interne și externe a țării, precum și conducerea generală a administraței publice, iar pentru realizarea atribuțiilor sale adoptă acte administrative de autoritate pe baza și în vederea executării legii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că cele două instituții sunt entități distincte, astfel încât nu se poate reține critica recurentei potrivit căreia aceasta a depus plângerea administrativă ministerului de resort din cadrul Guvernului României.

Astfel, actul de procedură, în cazul în speță plângerea prealabilă, nefiind depus la autoritatea emitentă a actului administrativ a cărui anulare s-a solicitat, neproducând niciun efect juridic, se poate reține că sesizarea instanței s-a făcut fără să fie dovedită parcurgerea procedurii prealabile raportat la norma imperativă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și drept urmare, în mod corect instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată a reclamantei ca inadmisibilă.

Pentru toate aceste considerente, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefundat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul-pârât Județul Argeș prin Președintele Consiliului Județean.

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1385 din 22 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2019.