ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2956/2019

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 17.05.2016, reclamanta SC A. SRL a chemat în judecată pe pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, solicitând anularea Deciziei nr. 56/26.02.2016 privind soluționarea contestației formulată de A. SRL, precum și a Deciziei de impunere nr. x/27.11.2015, cu obligarea pârâtelor la cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin Sentința nr. 3378 din 3 noiembrie 2016 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a anulat în parte Decizia nr. 56/26.02.2016 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, respectiv în ceea ce privește dispoziția de suspendare a soluționării contestației pentru suma de 24.887.404 RON, a menținut Decizia nr. 56/26.02.2016 în ceea ce privește dispoziția de respingere ca nemotivată a contestației pentru suma de 526.163 RON și a respins ca inadmisibil capătul de cerere în anularea deciziei de impunere nr. x/27.11.2015 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea în parte a hotărârii și respingerea în totalitate a acțiunii reclamantei. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind eronate considerentele instanței de fond referitoare la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 277 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 207/2015. În opinia recurentei-pârâte, sesizarea penală formulată de organele de inspecție fiscală îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege pentru a justifica suspendarea soluționării contestației administrative, având în vedere faptul că urmare a inspecției fiscale, s-a constatat că societățile participante la circuit au creat o aparență în ceea ce privește transportul pentru a disimula faptul că marfa circulă direct pe ruta Bulgaria - A. SRL Pitești, cu scopul deducerii nejustificate de TVA. Totodată, organele fiscale au reținut și comportamentul fiscal neadecvat al furnizorilor, aceștia fiind firme afiliate sau societăți cu aceeași administratori/asociați. A mai arătat că întrucât sesizarea penală vizează aspecte privind existența indiciilor săvârșirii unor infracțiuni economico-financiare în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare se impune concluzia suspendării soluționării contestației administrative, având în vedere înrâurirea hotărâtoare asupra dezlegării pricinii.

Apărările formulate în cauză 4.1. Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 20.03.2017, intimata-reclamantă A. SRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând coordonatele esențiale ale cauzei. În esență, a arătat că soluția instanței de fond este legală, întrucât organele fiscale nu aveau un temei legal pentru suspendarea soluționării contestației, de vreme de din conținutul sesizării penale nu rezultă pretinsa infracțiune săvârșită în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare. 4.2. Prin întâmpinarea depusă la data de 8.03.2017, intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș a solicitat admiterea recursului declarat de recurenta-pârâtă, invocând aceleași aspecte menționate de recurenta-pârâtă ANAF în memoriul de recurs.

Procedura derulată în recurs Prin Rezoluția din 22.10.2018 a completului învestit cu soluționarea cauzei, în raport de Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal a fost fixat termen de judecată în ședința publică.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Controlul judiciar declanșat de intimata-reclamantă A. SRL are ca obiect verificarea legalității Deciziei nr. 56/26.02.2016 prin care s-a dispus suspendarea soluționării contestației pentru suma totală de 24.887.404 RON reprezentând TVA în cuantum de 17.248.724 RON, dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA în cuantum de 5.049.532 RON și penalități aferente TVA în sumă de 2.589.148 RON, soluționarea contestației urmând a fi reluată la data la care motivul care a determinat suspendarea a încetat în condițiile legii, precum și verificarea legalității deciziei de impunere nr. x/27.11.2015 privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală. În esență, inspecția fiscală desfășurată la sediul societății intimate s-a finalizat cu emiterea raportului de inspecție fiscală și a Deciziei de impunere nr. x/1145/27.11.2015 privind obligații fiscale suplimentare de plată în cuantum de 24.887.404 RON reprezentând TVA și accesorii. Organele de inspecție fiscală din cadrul AJFP Argeș au înaintat DIICOT Argeș - Serviciul Teritorial Pitești sesizarea penală nr. 312440/27.11.2015, însoțită de decizia de impunere nr. x/27.11.2015, considerând că au fost încălcate disp. art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 pentru evidențierea în actele contabile sau în alte documente legale a cheltuielilor care nu au la bază operațiuni reale ori evidențierea altor operațiuni fictive. Contestația administrativă formulată de către intimata-reclamantă împotriva actelor administrativ fiscale sus arătate a fost soluționată prin Decizia nr. 56/26.02.2016 prin care recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a dispus următoarele: - suspendarea soluționării contestației până la finalizarea cauzei penale, pentru suma totală de 24.887.404 RON reprezentând TVA și accesorii aferente; - respingerea ca nemotivată a contestației privind suma de 526.163 RON reprezentând TVA și accesorii. Soluționând cauza, Curtea de apel a anulat în parte Decizia nr. 56/26.02.2016, respectiv în ceea ce privește dispoziția de suspendare a soluționării contestației pentru suma de 24.887.404 RON, menținând dispoziția de respingere ca nemotivată a contestației pentru suma de 526.163 RON și a respins ca inadmisibil capătul de cerere privind anularea Deciziei de impunere nr. x/27.11.2015. Soluția primei instanțe de anulare a dispoziției de suspendare a soluționării contestației pentru suma de 24.887.404 RON (singura contestată în calea de atac) reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente în raport cu starea de fapt fiscală reținută. Reevaluând materialul probator administrat în cauză pentru a răspunde criticilor formulate, Înalta Curte reține că suspendarea soluționării contestației a intervenit ca urmare a faptului că organele de inspecție fiscală din cadrul AJFP Argeș au formulat sesizare penală înaintată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT Argeș - Serviciul Teritorial Pitești, considerând că au fost încălcate prevederile art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 de către administratorul și asociatul unic al societății intimate, numitul B., în motivarea sesizării penale fiind indicate toate constatările din cuprinsul raportului de inspecție fiscală, ca încălcări ale legislației fiscale care au generat calcularea de obligații fiscale suplimentare de plată în sarcina societății intimate. Potrivit disp. art. 277 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 207/2005 (reținute de organul de inspecție fiscală ca temei juridic al suspendării dispuse): "(1) Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când: a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare și a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă". Astfel, pentru a fi dispusă măsura suspendării contestației de către organul de soluționare a contestației se cer a fi îndeplinite cumulativ condițiile privind sesizarea organelor de cercetare penală cu privire la indiciile săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare și constatarea înrâuririi hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedura administrativă. În speță, în acord cu judecătorul fondului, sesizarea organelor de urmărire penală nu satisface exigențele art. 277 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 207/2015, întrucât nu lămurește motivat în ce constă pretinsa infracțiune în legătură cu mijloacele de probă privind stabilirea bazei de impozitare, așa cum impune textul legal ca și premisă pentru aplicarea sa. În aceste condiții, menținerea suspendării procedurii administrative de soluționare a contestației pronunțată de autoritatea recurentă ar conduce la împiedicarea pronunțării unei instanțe asupra fondului raportului fiscal litigios, organul fiscal având suficiente elemente factuale pentru a analiza și stabili realitatea și legalitatea operațiunilor economice și a consecințelor pe tărâm fiscal, fără a fi ținut de cercetările penale împotriva administratorului societății pentru evaziune fiscală. Așa fiind, pentru a asigura un just echilibru între interesul public pe care îl exprimă organul fiscal și interesul privat al contribuabilului de a-și vedea clarificată situația fiscală, Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a anulat decizia de suspendare a soluționării contestației administrative.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în baza art. 496 C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.