ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3278/2018

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 261 din 19 septembrie 2003, Tribunalul Argeș, secția Civilă, a admis contestația formulată de A., B. și C., în contradictoriu cu D. și Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice.

A anulat decizia nr. 729 din 29.03.2002 emisă de intimata S. C. pen.V.V. - D. și a dispus restituirea în natură a imobilului compus din construcția "x" și terenul aferent de 2950 m.p. situat în județ Argeș.

Hotărârea a rămas definitivă, prin decizia nr. 30/A din 15 ianuarie 2004 a Curții de Apel Pitești și irevocabilă prin decizia nr. 6859/19.09.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Civilă, prin care s-a respins recursul declarat în cauză.

La data de 26.07.2017, petenții A., B. și C. au formulat cerere de îndreptare a erorii materiale strecurate în dispozitivul sentinței civile nr. 261/19.09.2003 a Tribunalului Argeș, în dosarul nr. x/2002.

În motivarea cererii, se arată că prin acțiunea ce face obiectul dosarului de mai sus reclamanții au solicitat în contradictoriu cu D. anularea deciziei nr. 720/29.03.2002 pentru soluționarea notificării formulate în baza Legii nr. 10/2001 și restituirea în natură a imobilului ce a aparținut autorului lor E.

Or, se arată, dintr-o eroare în dispozitivul hotărârii s-a menționat restituirea în natură a construcției x fără a se menționa toate clădirile identificate pe teren, respectiv clădirile anexă care i-au aparținut autorului.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 281 C. proc. civ.

Prin sentința nr. 422 din 15 noiembrie 2017, Tribunalul Argeș, secția Civilă, a respins cererea, reținând în esență că nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 281 C. proc. civ., întrucât în cauză nu este vorba despre erori sau omisiuni cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau erori de calcul ce pot fi îndreptate la cerere.

Soluția a fost menținută de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, care, prin decizia nr. 1095 din 13 aprilie 2018, a respins ca nefondat apelul petenților, reținând că hotărârea nu este afectată printr-o eroare materială ce s-ar fi strecurat în menționarea obiectivului asupra căruia instanța s-a pronunțat, aptă a fi remediată în condițiile art. 281 din C. proc. civ.

În cauză, au declarat recurs în termen legal, reclamanții A., B. și C. care, invocând prevederile art. 304 pct. 7 și 9 din C. proc. civ. de la 1865, aplicabil cauzei, critică hotărârea dată în apel, după cum urmează:

- instanța de control judiciar a reținut greșit că ceea ce s-a restituit în natură a fost doar construcția ce poartă denumirea de "x" în condițiile în care acțiunea a fost admisă, în integralitate.

- nu există niciun indiciu, nici în considerentele hotărârii și nici în dispozitiv, în sensul că Tribunalul Argeș s-ar fi raportat doar la construcția "x" ce ocupă suprafața de 130 m.p.

- atâta vreme cât, în completarea raportului de expertiză tehnică judiciară, expertul reține că toate construcțiile identificate pe teren au făcut parte din "obiectivul vânzării" cuprinsă în actul de vânzare-cumpărare nr. x din 10 martie 1937 al autorului reclamanților, nu se poate susține în mod legal de către instanța de apel, că doar construcția "x" trebuia restituită în natură.

- eroarea semnalată de recurenți, privește identificarea corectă a imobilului cu privire la care poartă obiectul pricinii, astfel cum acesta apare menționat în cererea de chemare în judecată și poate fi încadrat cu ușurință în ipotezele prevăzute exemplificativ, de art. 281 C. proc. civ.

Astfel, se conchide, eroarea materială nu presupune identificarea doar a unei greșeli de scriere, ci și a unei greșeli referitoare la corecta descriere a unui imobil, instanța de apel dând o interpretare greșită prevederilor art. 281 C. proc. civ.

Recursul se privește ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 281 (1) din C. proc. civ. de la 1865, aplicabil litigiului, text pe care s-a fundamentat demersul judiciar, erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale din hotărâri sau încheieri, pot fi îndreptate din oficiu sau la cerere.

Ca atare, pentru remedierea greșelilor la care dispozițiile mai sus citate se referă, legea a reglementat o procedură specială, prin intermediul căreia pot fi corijate numai greșelile la care textul face trimitere, exemplificativ, precum și "orice alte greșeli materiale".

Atât în doctrină cât și în practica judiciară s-a reținut că sintagma "eroare materială" este folosită de legiuitor spre a remedia acele erori ce s-au strecurat în hotărâre cu prilejul redactării și care nu afectează legalitatea și temeinicia acesteia.

În consecință, pe calea procedurii reglementate de art. 281 C. proc. civ., text care trebuie interpretat în mod restrictiv, nu pot fi remediate erorile de fond, acestea putând fi cenzurate doar prin intermediul căilor legale de atac.

Tot astfel, pentru considerații similare, în procedura rectificării greșelilor materiale, nu se poate modifica dispozitivul hotărârii, în sensul ca acesta să se refere la un imobil mai mare, sau la mai multe imobile decât cele solicitate prin acțiunea principală, jurisprudența statuând constant că, în temeiul art. 281 C. proc. civ. - 1865, nu se poate proceda la completarea dispozitivului sau lămurirea înțelesului acestuia.

Așa fiind, textul pe care s-a fundamentat demersul judiciar, își găsește aplicare numai în ipoteza greșelilor materiale iar nu și a celor de fond.

Or, în cauză, așa cum corect a reținut instanța de apel, obiectul cererii de chemare în judecată l-a format construcția compusă din două corpuri de clădire cu câte 4 camere și dependințe, prin sentință, instanța de fond apreciind că se impune restituirea în natură a imobilului denumit "x" și a terenului aferent, astfel cum a fost identificată de expert.

În completarea la raportul de expertiză, la care recurenții fac trimitere, se reține fără echivoc că potrivit actului de vânzare-cumpărare, imobilul denumit "x" are o suprafață de 130 m.p., în vreme ce construcția anexă are o suprafață de 250 m.p.

Reclamanții nu au atacat sentința, soluția fiind menținută urmare promovării căilor de atac, doar de către Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, hotărârea dată de prima instanță rămânând definitivă prin decizia nr. 30A/15 ianuarie 2004 a Curții de Apel Pitești, menținută prin decizia nr. 6859 din 19 septembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a respins recursul.

Așa fiind, se constată că nu sunt îndeplinite exigențele art. 281 (1) din C. proc. civ. de la 1865, prin demersul inițiat reclamanții urmărind de fapt să îndrepte pretinse greșeli de judecată, ceea ce nu se putea realiza decât prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenții A., B. și C. împotriva deciziei nr. 1095 din data de 13 aprilie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 02.10.2018.