ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 21.06.2019

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3537/2018

HOTĂRÂRE
21.06.2019
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3537/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 3467 din 5 decembrie 2018, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții A. - prim grefier, B. - grefier șef secție, C. - grefier șef secție, D. - grefier șef secție, E. - grefier documentarist (grefier până în data de 10.01.2016, inclusiv, în prezent grefier documentarist), F. - grefier, G. - grefier, H. - grefier, I. - grefier, J. - grefier, K. - grefier, L. - grefier, M. - grefier, N. - grefier, O. - grefier, P. - grefier, Q. - grefier, R. - grefier, S. - grefier, T. - grefier, U. - grefier, V. - grefier, W. - grefier, X. - grefier, Y. - grefier, Z. - grefier statistician, AA. - grefier, BB. - grefier, CC. - grefier, DD. - grefier, EE. - grefier, FF. - grefier, GG. - grefier HH. - grefier, II. - grefier, JJ. - grefier, KK. - grefier, LL. - grefier arhivar șef, MM. - grefier registrator, NN. - grefier arhivar, OO. - grefier arhivar, PP. - grefier arhivar, QQ. - grefier arhivar, RR.-agent procedural, SS. - aprod, TT.-aprod, UU. - aprod, VV. - șofer (în prezent pensionar), WW. - șofer, XX. - șofer, persoană desemnată cu primirea corespondenței E., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Satu Mare în favoarea Curții de Apel București.

Învestită prin declinare, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 56 din 6 martie 2019, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat cauza pentru soluționarea conflictului Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin acțiunea formulată reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Satu Mare să se dispună:

- obligarea pârâților să stabilească corect drepturile salariale cuvenite reclamanților, începând cu data de 01.01.2011, în conformitate cu prevederile Legii nr. 284/2010 și ale Legii nr. 285/2010

- obligarea pârâților să stabilească corect drepturile salariale ale reclamanților, începând cu data de 01.06.2012, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 19/2012;

- obligarea pârâților să stabilească corect drepturile salariale cuvenite, începând cu data de 01.12,2012, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 19/2012;

- obligarea pârâților să stabilească drepturile salariale cuvenite (salariu de bază + sporuri), începând cu data de 09.04.2015, astfel cum prevăd dispozițiile art. 1 alin. (5

1

) din O.U.G. nr. 83/2014, la nivelul maxim pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, ținând cont și de drepturile salariale stabilite potrivit petitelor 1 - 3 din cerere;

- obligarea pârâților sa stabilească drepturile salariale cuvenite, începând cu data de 01.12.2015, în conformitate cu prevederile Legii nr. 293/2015, respectiv să majoreze cu 10% drepturile salariale determinate potrivit petitului 4;

- obligarea pârâților să stabilească drepturile salariale cuvenite, în conformitate cu dispozițiile art. 3

1

alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2015 și cu prevederile pct. 32 din considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, începând cu data de 01.08.2016, la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică;

- obligarea pârâților să stabilească drepturile salariale cuvenite, începând cu data de 01.07.2017, în conformitate cu prevederile Legii nr. 153/2017, pornind de la drepturile salariale stabilite pentru data 30.06.2017 (conform petitelor 1 - 6 din acțiune);

- obligarea pârâților să stabilească drepturile salariale cuvenite, începând cu data de 01.01.2018, în conformitate cu prevederile Legii nr. 153/2017, pornind de la drepturile salariale stabilite în condițiile petitului 7 din cerere;

- obligarea pârâților la plata diferențelor dintre drepturile salariale rezultate după stabilirea cuantumului acestora în condițiile petitelor 1 - 8 din cerere și sumele încasate, începând cu data de 01.01.2011 și în viitor, actualizate cu coeficientul indicelui de inflație, plus dobânda legală, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective;

- pentru persoanele încadrate ulterior datei de 01.01.2011, au reiterat solicitările din petitele 1 - 9, după caz, ținând cont de data încadrării fiecărui reclamant în parte.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că obiectul acțiunii formulate vizează, tinde la determinarea dar și plata unor drepturilor salariale invocate ca și cuvenite în raport de o serie de acte normative și pentru anumite perioade de timp, context în care Înalta Curte constată că acest obiect este unul distinct de cel al unei acțiuni în anulare sau în obligarea la emiterea unui ordin de salarizare, astfel că devin incidente dispozițiile art. 208 din Legea nr. 62/2011 coroborat cu art. 1, art. 278 alin. (2), art. 170 - 171, art. 266 și art. 269 din C. muncii.

Înalta Curte apreciază că dispozițiile art. 7 din Capitolul VIII al Anexei VI la Legea nr. 284/2010 nu sunt incidente în cauză, nesolicitându-se anularea unei hotărâri date asupra unei contestații emise în urma unei reîncadrări salariale în baza Legii nr. 284/2010.

Conform art. 278 alin. (2) din C. muncii, "prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun și actelor raporturilor juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective", iar conform art. 1 alin. (2) din același cod, "prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții speciale derogatorii".

Prin urmare, instanța competentă material a soluționa litigiul de față este instanța specializată în dreptul muncii, raportul juridic dedus judecății dând naștere unui conflict de muncă, și nu unui litigiu specific contenciosului administrativ, întrucât raportul juridic pe care se grefează petitele acțiunii este un raport juridic de muncă, fie el și atipic ("sui generis").

Pe cale de consecință, devin aplicabile prevederile C. muncii, și anume:

Art. 1: "(1) Prezentul cod reglementează domeniul raporturilor de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglementărilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii. (2) Prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii."

Art. 231: "Prin conflicte de muncă se înțelege conflictele dintre salariați și angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfășurarea raporturilor de muncă."

Art. 278 alin. (2): "Prevederile prezentului cod se aplică cu titlu de drept comun și acelor raporturi juridice de muncă neîntemeiate pe un contract individual de muncă, în măsura în care reglementările speciale nu sunt complete și aplicarea lor nu este incompatibilă cu specificul raporturilor de muncă respective."

Art. 266: "Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod."

Art. 269: "Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii."

Acest ultim articol se coroborează cu art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, potrivit căruia "conflictele individuale de muncă se soluționează în primă instanță de către tribunal".

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX. și pârâții Curtea de Apel Oradea și Tribunalul Satu Mare în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 iunie 2019.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2018-03-21
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 948/2018
norma de competență proprie materiei contenciosului administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu este aplicabilă tuturor reclamanților, raportul privind pe cei cu funcția de grefier, specialist 1T, agent procedural,
ÎCCJ 2024-06-19
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3407/2024
Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27 octombrie 2022, pe
ÎCCJ 2019-02-21
0,92
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 331/2019
30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a... Curții de Apel București...". Prin urmare, litigiile de natura celui de față urmează a fi soluționat după o procedură specială derogatorie de la dispozițiile
ÎCCJ 2020-06-11
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2473/2020
tei de rândul 1, sub sancțiunea daunelor cominatorii pe zi de întârziere, sa procedeze la transformarea posturilor de grefier arhivar si registrator cu studii medii din cadrul instanțelor de judecata din circumscripția Curții de Apel Oradea
ÎCCJ 2020-10-01
0,92
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4827/2020
analizat. Consideră recurenta că potrivit legii actuale de salarizare, Legea nr. 153/2017, singura aplicabilă, salariul de bază se impune a fi stabilit conform grilei prevăzute în Anexa V Capitolul II, respectiv: categoriei grefier, grefier
Sursă