ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 948/2018

Prin cererea înregistrată pe rolul Cărții de Apel București la data de 16 decembrie 2016, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L. au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale, Direcția Instanțelor Militare, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și în temeiul art. 30 din Legea nr. 284/2010 și Legii nr. 554/2004, obligarea pârâților la emiterea ordinelor de încadrare salarîală cu luarea în considerare a nivelului maxim al indemnizației de încadrare pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime și cu aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (51) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 83/2014, aprobată prin Legea nr. 71/2015.

Curtea de Apel București, secția a Vlll-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2388 din 15 iunie 2017, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu. A declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții E., F., M., H., I., J., K. și L. în favoarea Tribunalului Cluj, secția conflicte de muncă. A disjuns cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții N., B., C. și D. și a dispus constituirea unui nou dosar pe rolul său.

În esență, observând dispozițiile art. 95 alin. (1) și (2) din Legea nr. 567/2004 și pe cele ale art. 1 lit. p) și art. 210 din Legea nr. 62/2011, instanța a o constatat că norma de competență proprie materiei contenciosului administrativ, respectiv art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu este aplicabilă tuturor reclamanților, raportul privind pe cei cu funcția de grefier, specialist 1T, agent procedural, referent, îngrijitor fiind unul specific conflictelor de muncă prin prisma stabiiirii drepturilor salariale proprii persoanelor menționate.

Prin sentința civilă nr. 6280 din 10 noiembrie 2017, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale, A declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții E., F., M., H., I., J., K. și L. în favoarea Curții de Apel București, secția a ViII-a contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

S-a constatat, în esență, că prin încheierea din 18 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a VllI-a contencios administrativ și fiscal, față de dispozițiile art. 131 C. proc. civ., și-a reținut competența generală, materială și terirorială, prin raportare Ia art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Carte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în considerarea argumentelor ce succed:

C. proc. civ. cuprinde reglementări potrivit cărora necompetența materială și teritorială, atât cea de ordine publică cât și cea de ordine privată, poate fi invocată până Ia anumite termene și în anumite condiții.

Astfel, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., privitor ia invocarea excepției, " necompetența materială și teritoriala de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe ", iar alin. (3) al aceluiași articol prevede că " necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe".

Referitor la verificarea competenței, alin. (1) al art. 131 C. proc. civ. stipulează în sensul că " la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. încheierea are caracter interlocutoriu".

În speță, procedând la verificarea competenței, instanța inițial învestită, respectiv Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și-a reținut la termenul din 18 mai 2017, prin încheierea pronunțată la acea dată, față de prevederile art. 131 C. proc. civ., competența generală, materială și teritorială de judecată în cauză, prin raportare Ia art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Ca atare, Curtea de Apel București nu mai putea reveni asupra celor stabilite la termenul din 18 mai 2017, dat fiind caracterul interiocutoriu al încheierii pronunțate.

Potrivit art. 235 C. proc. civ., instanța este legată de încheierile interlocutorii, ceea ce presupune ca, în cazul dat, instanța nu mai putea reveni asupra aspectului prin care s-a stabilit competența soluționării cauzei.

Întrucât, ca efect al celor statuate la termenul de judecată din 18 rnai 2017, Curtea de Apel București, secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal a devenit instanța competentă material să judece actuala pricină, nemaiputându-se dezînvesti ulterior, va. fi determinată competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 martie 2018.