ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3877/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea, în parte, a deciziei nr. 5722/02.05.2017 a Fondului de Garantare a Asiguraților, în ceea ce privește respingerea la plată a diferenței dintre suma solicitată și suma acordata cu titlu de despăgubiri, și obligarea Fondului de Garantare a Asiguraților la emiterea deciziei privind plata diferenței de 243.900 RON (echivalentul sumei de 54.200 euro).

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3256 din 21 septembrie 2017, a respins cererea de chemare în judecată promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că a face doar o raportare la o practica, procedura interna ori studiu a S.C. B. S.A. anterior deschiderii procedurii insolvenței de către o instanță de judecată, fără a analiza în concret existența și întinderea prejudiciului moral încercat de victima accidentului (riscului asigurat preluat de asigurător, iar ulterior obligația de despăgubire fiind preluată de F.G.A.) echivalează cu refuzul de a judeca din partea unei instanțe de judecată, care nu poate și nu trebuie să se transforme într-o anexă de aplicare a unei proceduri interne a S.C. B. S.A., fără a exista un raționament propriu cu privire la întinderea prejudiciului moral.

În ceea ce privește daunele morale, acestea sunt pe deplin justificate la valoarea de 90.000 euro (405.000 RON) raportat la grava vătămare fizică suferită, la suferințele deosebit de intense îndurate o perioadă lungă timp, cât și raportat la prejudiciul de agrement suferit pe perioada recuperării și refacerii.

În opinia sa, prin săvârșirea faptei ilicite, a suferit un important prejudiciu "de agrement", prin restrângerea elementelor agreabile ale unei vieți normale.

Datorita stării în care a fost adusă, nu a mai putut avea activitatea fizică de dinainte de accident pentru o lungă perioadă de timp (peste un an de zile), atât în vederea obținerii unui venit, cât și în vederea participării la diferite activități de divertisment ori ale unei vieți sociale normale.

Deși era o persoană energică, cu mulți prieteni apropiați ca vârstă, a fost nevoită să stea mai mult în casă timp de 1 an de zile, deoarece cu greu se putea deplasa și îngriji singură, fiind lipsită de afecțiunea prietenilor.

De asemenea, leziunile produse în urma accidentului de circulație, care i-au cauzat dureri ce nu pot fi exprimate în cuvinte.

Recurenta mai susține că pentru a fi stabilit prejudiciul moral cauzat trebuie avute în vedere și criteriile de apreciere cristalizate în doctrină și jurisprudență, și anume:

- gravitatea prejudiciului moral rezultat din durerile/suferința fizică și psihică, care este reflectată și poate fi evaluată în funcție de urmările faptei ilicite (în cazul de față discutăm de o suferința fizică intensă, pentru o lunga perioadă de timp);

- importanța prejudiciului moral, care depinde de valorile nepatrimoniale cărora li s-a adus atingere, de măsura în care au fost lezate aceste valori și de intensitatea cu care partea vătămată a perceput faptul ilicit;

- durata menținerii consecințelor vătămării, care reflectă faptul că prejudiciul moral este cu atât mai grav cu cât, persoana vătămată rămâne și cu reale sechele de ordin fizic ori psihic pe durata întregii vieți, ceea ce este cazul în speța de față raportat la leziunile suferite și timpul necesar pentru recuperare.

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Intimatul Fondul de Garantare a Asiguraților a formulat note scrise prin care a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că atât excepția nulității recursul cât și recursul sunt nefondate.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce privește excepția nulității recursului

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare de către intimatul Fondul de Garantare a Asiguraților Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că, prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a formulat critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reține lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că din actele și lucrările dosarului rezultă că prin decizia nr. 5722/02.05.2017 emisă de către pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților a fost admisă cererea de plată formulată de reclamanta A. pentru suma totală de 166.333,02 RON, din care 161.000 RON cu titlu de daune morale, iar suma de 5.333,02 RON cu titlu de daune materiale, fiind respinsă cererea de plată cu privire a diferența rezultată dintre suma solicitată și suma acordată.

Fondul de Garantare a adoptat, prin Decizia Directorului General nr. 142/26.05.2016, procedura de soluționare pe cale amiabilă a pretențiilor pecuniare izvorâte din cazuri de vătămări corporale sau decese, adoptând criterii proprii de determinare a unor praguri valorice, pentru a se evita săvârșirea unor discriminări într-un domeniu atât de sensibil, în care nu exista criterii legale de individualizare a sumelor, cu atât mai mult cu cât FGA a fost însărcinat să gestioneze fonduri publice, care trebuie repartizate cu toată responsabilitatea pe care situația o impune.

Nu se poate reține un eventual refuz nejustificat de acordare integrală a daunelor morale solicitate de reclamantă, având în vedere că dreptul de apreciere conferit de legiuitor în sarcina Comisiei Speciale din cadrul FGA(în lipsa criteriilor și limitelor legale de stabilire a cuantumului daunelor morale) nu a fost exercitat discretionar sau prin abuz/exces de putere, ci în baza unor reguli concrete, cu aplicabilitate generală, ce asigură respectarea unui tratament egal și nediscriminatoriu față de orice victimă a unui accident rutier.

Recurgerea la o procedură internă standardizată nu contravine vreunei prevederi legale și nici nu este de natură a leza dreptul persoanei îndreptățite de a primi daune morale, ci, dimpotrivă, are rolul de a asigura transparența în procesul adoptării soluției administrative, precum și a unui tratament echitabil pentru potențialii creditori de asigurare.

Procedura utilizată de pârâtul FGA în evaluarea daunelor morale reprezintă un criteriu obiectiv de evaluare a prejudiciului, în condițiile în care acest act intern a fost elaborat la rândul său prin raportare la evoluția practicii judiciare în materie.

Procedura internă prevede limite ale despăgubirii, care sunt raportate la numărul zilelor de îngrijiri medicale necesitate în vederea vindecării și la gravitatea diagnosticului - consecințele negative suferite în plan fizic și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori și intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care păgubitului i-a fost afectată situația familială, profesională și socială.

În acest sens, prezintă relevanță dispozițiile art. 2, alin. (3) din Legea nr. 213/2015 potrivit cărora:

"Fondul garantează plata de indemnizații/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii, încheiate, în condițiile legii, în cazul falimentului unui asigurator, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în prezenta lege și în limita resurselor financiare disponibile la momentul plății, așa cum sunt definite la art. 5".

Conform art. 30 din Legea nr. 213/2015: (1)Fondul și Autoritatea de Supraveghere Financiară, după caz, emit reglementările necesare referitoare la activitatea Fondului.

Rezulta așadar că în aplicarea dispozițiilor legale, FGA are dreptul de a stabili proceduri interne privind modul de cuantificare a daunelor morale și, dat fiind că aceste proceduri reprezintă rezultatul cercetării jurisprudenței în materie, Procedura de soluționare pe cale amiabila a pretențiilor pecuniare (morale și materiale) izvorâte din cazuri de vătămări corporale și decese reprezintă un criteriu obiectiv în stabilirea cuantumul daunelor morale.

Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a apreciat că nu pot fi primite criticile recurentei cu privire la nelegalitatea Deciziei 142/2016.

Tocmai pentru a exclude arbitrariul în evaluarea cuantumului indemnizației reparatorii acordate, FGA utilizează un barem pe baza căruia să fie stabilită suma concretă, pornind în mod obiectiv de la situații de fapt similare sau asemănătoare, în care în perioada relevantă persoanele care au suferit atingeri de intensitate apropriată au beneficiat de un anumit cuantum al reparațiilor, fie ca rezultat al soluționării amiabile a cauzelor, fie ca efect al unor acte de jurisdicție.

Nicio sumă de bani nu are capacitatea virtuală de a repara, prejudiciul moral suferit astfel încât, atunci când este vorba de prejudicii morale, acestea nu pot fi reparate prin echivalentul lor în bani, întrucât viața omului, sănătatea, numele, onoarea persoanei nu pot fi evaluate în bani și, prin urmare, nu se poate pune problema reparării acestor prejudicii pe cale materială.

De asemenea, Înalta Curte constată că și celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității.

Respinge recursul declarat de recurenta - reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 3256 din 21 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 iulie 2020.