ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4743/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 751 din 13 septembrie 1999,

Tribunalul Constanța, secția civilă, a admis acțiunea formulată de N.M. în

contradictoriu cu pârâții Municipiul Constanța, prin Primar - RAEDPP Constanța

și Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța, pe care i-a obligat să-i

lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul (teren și

construcție) situat în Constanța, str. C.

Curtea de Apel

Constanța, secția civilă, prin Decizia nr. 138 din 31 mai 2000, a admis

apelurile declarate de RAEDPP Constanța, Municipiul Constanța prin Primar și

Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța și a schimbat în tot sentința

în sensul că a respins acțiunea, ca inadmisibilă, reținând că reclamanta nu

este singura moștenitoare a imobilului situație în care calitatea procesuală

activă nu poate aparține decât tuturor coindivizarilor iar nu unuia singur, în

condițiile în care acesta are o cotă ideală, abstractă din dreptul de

proprietate.

La 7 iunie 2000,

reclamanta a atacat cu recurs decizia dată în apel.

Prin încheierea din

24 aprilie 2001, Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, la cererea

reclamantei, prin procurator, în raport cu prevederile art. 47 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001, a dispus suspendarea judecării recursului declarat împotriva

Deciziei civile nr. 138 din 31 mai 2000 a Curții de Apel Constanța, secția

civilă.

La 24 iunie 2003,

reclamanta a solicitat repunerea cauzei pe rol, motivat de tergiversarea voită

a finalizării procedurii administrative, în baza Legii nr. 10/2001.

Prin încheierea din

24 iunie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția civilă, constatând că

motivele ce au condus la suspendarea judecării cauzei subzistă, procedura

administrativă a soluționării notificării nefiind finalizată, a respins cererea

de repunere a cauzei pe rol și a menținut suspendarea, până la emiterea unei

decizii sau dispoziții motivate.

La 3 iunie 2010, din

oficiu cauza a fost repusă pe rol, pentru a se verifica incidența dispozițiilor

art. 248 C. proc. civ.

Urmare adreselor

expediate către părți pentru a comunica stadiul soluționării notificării

formulată în baza Legii nr. 10/2001, pârâta Regia Autonomă "Exploatarea

Domeniului Public și Privat" Constanța învederează instanței că la data de

11 iulie 2005, Primarul Municipiului Constanța a emis Dispoziția nr. 2392 prin

care a dispus, la art. 1, restituirea imobilului revendicat, pe cale

administrativă.

Tot astfel, se arată

că punerea în posesie a proprietarilor de drept, s-a făcut prin semnarea

Protocolului de predare-primire nr. 7618 din 8 august 2005, a imobilului situat

în Constanța, str. C., ce a făcut obiectul acțiunii în revendicare imobiliară

formulată la 13 mai 1999.

Se constată că în

cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 248 și urm. C. proc. civ., recursul

fiind perimat de drept, ca o consecință a lipsei de stăruință a părților în

desfășurarea activității judiciare.

Astfel, perimarea

sancționează dezinteresul manifestat de părți în îndeplinirea obligațiilor

procesuale și se întemeiază pe o prezumție de abandonare a judecății, o atare

prezumție fiind dedusă din simplul fapt al rămânerii litigiului în nelucrare un

anumit interval de timp, stabilit de lege.

Ca o condiție a

perimării, culpa procesuală exprimă tocmai caracterul de sancțiune al acestei

instituții de drept procesual civil.

În speță, suspendarea

facultativă a judecății dăinuie de mai mult de 7 ani, interval în care, din

culpa părților s-a înregistrat lipsa oricărei activități procesuale.

Ca atare, în

considerarea celor ce preced, urmează a se constata că recursul este perimat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat

recursul declarat de reclamanta M.N. (decedată) și continuat de succesorul

acesteia - C.N. - împotriva Deciziei nr. 138 din 31 mai 2000 a Curții de Apel

Constanța, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 septembrie 2010.

Procesat

de GGC - NN