ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 300/2014

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

La data de 15 martie 2012, reclamantul C.I. a

solicitat ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată pârâta Casa Județeană

de Pensii Cluj la recalcularea pensiei sale pe perioada iunie 1939-mai 1984.

Învestit cu soluționarea

cauzei, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de

conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 11686 din 8 noiembrie

2012 pronunțată în Dosarul nr. 3014/117/2012 a respins acțiunea formulată de reclamant.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că prin acțiunea înregistrată la instanță în data de

15 martie 2012, reclamantul C.I. a solicitat obligarea pârâtei să execute cele dispuse

prin sentința civilă nr. 507/2011, învestită cu formulă executorie-conform adeverințelor

pe care le-a depus la aceasta, în cursul anului 2006, și obligarea la achitarea

cheltuielilor cu executarea silită.

În motivare, reclamantul

a arătat că pârâta nu a recalculat pensia pentru perioada iunie 1939-mai 1984 conform

adeverințelor primite cu cererea din 16 ianuarie 2006, precum și a grupelor de muncă

I și a II-a pentru aceeași perioadă.

Reclamantul a mai arătat

că recalcularea trebuia să cuprindă un punctaj anual determinat prin împărțirea

la 12 a punctajelor rezultate lunar în anul respectiv, prin însumarea numărului

de puncte din fiecare lună și nu global, pe mai mulți ani.

În Dosarul nr. 3815/112/2012,

conexat la prezentul dosar, reclamantul a mai solicitat respectarea prevederilor

deciziei civile nr. 3542/R/2011 care se referă la aceleași capete de cerere.

De asemenea, reclamantul

a mai solicitat daune morale în valoare de 50.000 euro având în vedere abuzurile

și ilegalitățile comise de pârâtă.

Pârâta, prin întâmpinare,

a arătat că prezenta cauză a rămas fără obiect întrucât s-a procedat la recalcularea

pensiei reclamantului.

Pe fond, tribunalul a

reținut incidente prevederile art. 1 pct. 4 din O.U.G. nr. 19/2007 pentru modificarea

și completarea Legii nr. 19/2000.

Prin decizia nr. 70329/2

din 2 august 2012 au fost stabilite drepturile cuvenite reclamantului începând cu

data de 1 iulie 2007 în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 19/2007, iar prin

deciziile nr. 70329/3 din 2 august 2012 și nr. 70329/4 din 2 august 2012 au fost

stabilite drepturile cuvenite reclamantului în conformitate cu prevederile O.U.G.

nr. 100/2008 și respectiv, în conformitate cu art. 169 din Legea nr. 263/2010, dându-se

astfel eficiență dispozițiilor legale menționate care reglementează drepturile suplimentare

cuvenite pentru activitatea desfășurată în grupe de muncă.

Diferențele de pensie

aferente perioadei 1 iulie 2005-31 august 2012 în sumă de 6.163 RON cuvenite în

urma revizuirii deciziilor de pensie i s-au achitat reclamantului în cursul lunii

august 2012, respectiv între 24-29 august 2012.

S-a constatat că pârâta

și-a îndeplinit obligațiile cuvenite și, pe cale de consecință, în baza documentelor

existente la dosarul cauzei instanța, în temeiul art. 153 lit. f) și lit. g) coroborat

cu prevederile art. 156 din Legea nr. 263/2010, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea

formulată de către reclamant împotriva pârâtei.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs reclamantul C.I. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii

atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună

recalcularea pensiei pe perioada activității iunie 1939-mai 1984 conform Legii

nr. 78/2005, cu luarea în calcul a drepturilor salariale înscrise în adeverințele

predate pârâtei cu cererea din 16 ianuarie 2006.

Curtea de Apel Cluj, secția

I civilă, prin decizia nr. 1768R din 9 aprilie 2013 a respins, ca nefondat, recursul

reclamantului.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat un nou recurs reclamantul C.I., criticând, în esență, modalitatea de

calcul a punctului de pensie și faptul că instanța nu a luat în considerare calculul

punctajului suplimentar de pensie întocmit de el, ce se află la dosar fond, precum

și adeverințele salariale predate pârâtei cu cererea din 16 ianuarie 2006.

Înalta Curte la termenul

de judecată din data 30 ianuarie 2014, învestită fiind cu soluționarea acestei căi

extraordinare de atac, a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității ei, pe

care o găsește incidentă speței, pentru următoarele considerente:

O hotărâre judecătorească

nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte

cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de

principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele

procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și

că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii.

În cauza de față se rețin

dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd că pot fi supuse recursului

hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute

de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Or, în speță,

reclamantul C.I. a exercitat

pentru prima oară, calea de atac a recursului împotriva sentinței dată de tribunal

în primă instanță, recurs care a fost soluționat prin decizia nr. 1768R din 9 aprilie

2013 de către Curtea de Apel Cluj, decizie irevocabilă.

Așa fiind, exercitarea

de către pârât, pentru a doua oară, a aceleiași căi de atac a recursului împotriva

deciziei dată de curtea de apel, ca instanță de recurs,

față de dispozițiile legale

anterior menționate, este inadmisibilă.

Prin urmare, recursul

declarat în cauză se privește ca fiind inadmisibil, pentru că, așa cum prevăd dispozițiile

art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., vizează o hotărâre irevocabilă, ce nu poate

fi atacată pe această cale.

De altfel, această concluzie

decurge și din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, care se epuizează

chiar prin exercițiul lui, deoarece o altă soluție ar tinde la ipoteza acceptării

unui „recurs la recurs”.

Față de argumentele prezentate,

Înalta Curte va respinge recursul pârâtului C.I., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de reclamantul C.I. împotriva deciziei nr. 1768/R din 9 aprilie

2013 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2014.