ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 300/2014

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: La data de 15 martie 2012, reclamantul C.I. a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să fie obligată pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj la recalcularea pensiei sale pe perioada iunie 1939-mai 1984. Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, prin sentința civilă nr. 11686 din 8 noiembrie 2012 pronunțată în Dosarul nr. 3014/117/2012 a respins acțiunea formulată de reclamant. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin acțiunea înregistrată la instanță în data de 15 martie 2012, reclamantul C.I. a solicitat obligarea pârâtei să execute cele dispuse prin sentința civilă nr. 507/2011, învestită cu formulă executorie-conform adeverințelor pe care le-a depus la aceasta, în cursul anului 2006, și obligarea la achitarea cheltuielilor cu executarea silită.

În motivare, reclamantul a arătat că pârâta nu a recalculat pensia pentru perioada iunie 1939-mai 1984 conform adeverințelor primite cu cererea din 16 ianuarie 2006, precum și a grupelor de muncă I și a II-a pentru aceeași perioadă. Reclamantul a mai arătat că recalcularea trebuia să cuprindă un punctaj anual determinat prin împărțirea la 12 a punctajelor rezultate lunar în anul respectiv, prin însumarea numărului de puncte din fiecare lună și nu global, pe mai mulți ani. În Dosarul nr. 3815/112/2012, conexat la prezentul dosar, reclamantul a mai solicitat respectarea prevederilor deciziei civile nr. 3542/R/2011 care se referă la aceleași capete de cerere. De asemenea, reclamantul a mai solicitat daune morale în valoare de 50.000 euro având în vedere abuzurile și ilegalitățile comise de pârâtă.

Pârâta, prin întâmpinare, a arătat că prezenta cauză a rămas fără obiect întrucât s-a procedat la recalcularea pensiei reclamantului. Pe fond, tribunalul a reținut incidente prevederile art. 1 pct. 4 din O.U.G. nr. 19/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000. Prin decizia nr. 70329/2 din 2 august 2012 au fost stabilite drepturile cuvenite reclamantului începând cu data de 1 iulie 2007 în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 19/2007, iar prin deciziile nr. 70329/3 din 2 august 2012 și nr. 70329/4 din 2 august 2012 au fost stabilite drepturile cuvenite reclamantului în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 100/2008 și respectiv, în conformitate cu art. 169 din Legea nr. 263/2010, dându-se astfel eficiență dispozițiilor legale menționate care reglementează drepturile suplimentare cuvenite pentru activitatea desfășurată în grupe de muncă.

Diferențele de pensie aferente perioadei 1 iulie 2005-31 august 2012 în sumă de 6.163 RON cuvenite în urma revizuirii deciziilor de pensie i s-au achitat reclamantului în cursul lunii august 2012, respectiv între 24-29 august 2012. S-a constatat că pârâta și-a îndeplinit obligațiile cuvenite și, pe cale de consecință, în baza documentelor existente la dosarul cauzei instanța, în temeiul art. 153 lit. f) și lit. g) coroborat cu prevederile art. 156 din Legea nr. 263/2010, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de către reclamant împotriva pârâtei. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C.I.

solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună recalcularea pensiei pe perioada activității iunie 1939-mai 1984 conform Legii nr. 78/2005, cu luarea în calcul a drepturilor salariale înscrise în adeverințele predate pârâtei cu cererea din 16 ianuarie 2006. Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin decizia nr. 1768R din 9 aprilie 2013 a respins, ca nefondat, recursul reclamantului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat un nou recurs reclamantul C.I., criticând, în esență, modalitatea de calcul a punctului de pensie și faptul că instanța nu a luat în considerare calculul punctajului suplimentar de pensie întocmit de el, ce se află la dosar fond, precum și adeverințele salariale predate pârâtei cu cererea din 16 ianuarie 2006. Înalta Curte la termenul de judecată din data 30 ianuarie 2014, învestită fiind cu soluționarea acestei căi extraordinare de atac, a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității ei, pe care o găsește incidentă speței, pentru următoarele considerente: O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii. În cauza de față se rețin dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd că pot fi supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. Or, în speță, reclamantul C.I. a exercitat pentru prima oară, calea de atac a recursului împotriva sentinței dată de tribunal în primă instanță, recurs care a fost soluționat prin decizia nr. 1768R din 9 aprilie 2013 de către Curtea de Apel Cluj, decizie irevocabilă.

Așa fiind, exercitarea de către pârât, pentru a doua oară, a aceleiași căi de atac a recursului împotriva deciziei dată de curtea de apel, ca instanță de recurs, față de dispozițiile legale anterior menționate, este inadmisibilă. Prin urmare, recursul declarat în cauză se privește ca fiind inadmisibil, pentru că, așa cum prevăd dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., vizează o hotărâre irevocabilă, ce nu poate fi atacată pe această cale. De altfel, această concluzie decurge și din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, care se epuizează chiar prin exercițiul lui, deoarece o altă soluție ar tinde la ipoteza acceptării unui „recurs la recurs”. Față de argumentele prezentate, Înalta Curte va respinge recursul pârâtului C.I., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul C.I. împotriva deciziei nr. 1768/R din 9 aprilie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2014.