ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 297/2014

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Aiud, reclamanții S.V. și S.M. au chemat în judecată pe pârâtul D.R., solicitând ca prin hotărâre să se dispună evacuarea pârâtului din imobilul înscris în C.F. X1 Unirea, situat administrativ în Unirea, str. D. În motivarea cererii, reclamanții au aratat că au cumpărat prin act autentic imobilul proprietatea pârâtului, achitând în întregime prețul convenit. La încheierea contractului, părțile s-au înțeles ca pârâtului să-i fie instituit un drept de uzufruct viager pe o perioadă de 5 ani. După împlinirea termenului, pârâtul a refuzat să elibereze imobilul, invocând diferite motive.

Învestită cu soluționarea cauzei, Judecătoria Aiud, prin sentința civilă nr. 425 din 9 martie 2010 a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâtul să le plătească suma de 10,3 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul D.R., iar Tribunalul Alba, secția civilă, prin decizia civilă nr. 211/A din 29 octombrie 2010 a anulat, ca netimbrat, apelul său, față de dispozițiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997. Împotriva acestei decizii pârâtul a declarat recurs, susținând că el nu a vândut casa, ci, dimpotrivă, a girat un împrumut cu acest imobil și nu este de acord cu admiterea acțiunii, mai ales că este iarnă. Susține că apelul a fost greșit anulat ca netimbrat și că se impune rejudecarea căii de atac.

Analizând legalitatea deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs, raportat la art. 304 C. proc. civ., Curtea de Apel Alba-Iulia, prin decizia civilă nr. 101 din 24 februarie 2011 a admis recursul acestuia, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe, reținându-se că cererea de apel a fost legal timbrată. În rejudecare, Tribunalul Alba, Secția civilă, prin decizia nr. 140A din 27 mai 201, a respins apelul pârâtului. Curtea de Apel Alba-Iulia, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 772 din 21 octombrie 2011 a respins recursul pârâtului D.R. împotriva deciziei pronunțate după rejudecarea apelului. Împotriva acestei hotărâri irevocabile pârâtul D.R.

a declarat recurs. Cererea de recurs, scrisă de mână și fără a conține critici de legalitate întemeiate în drept sau care să facă posibilă încadrarea în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., exprimă, în esență, nemulțumirea recurentului față de faptul că se consideră discriminat prin acțiunea de evacuare a sa din imobil de către reclamanți, pe care îi numește cămătari. Înalta Curte, învestită fiind cu soluționarea acestei căi extraordinare de atac, la termenul de judecată din data 30 ianuarie 2014 a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității ei, pe care o găsește incidentă speței, pentru următoarele considerente: O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii. În cauza de față se rețin dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd că pot fi supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. Or, în speță, pârâtul D.R. a exercitat pentru prima oară, calea de atac a recursului împotriva deciziei nr. 140A din 27 mai 2011 a Tribunalului Alba, recurs care a fost soluționat de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția civilă, prin decizia civilă nr. 772 din 21 octombrie 2011, decizie irevocabilă.

Așa fiind, exercitarea de către pârât, pentru a doua oară, a aceleiași căi de atac a recursului împotriva deciziei dată de curtea de apel, ca instanță de recurs, față de dispozițiile legale anterior menționate, este inadmisibilă. Prin urmare, recursul declarat în cauză se privește ca fiind inadmisibil, pentru că, așa cum prevăd dispozițiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., vizează o hotărâre irevocabilă, ce nu poate fi atacată pe această cale. De altfel, această concluzie decurge și din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, care se epuizează chiar prin exercițiul lui, deoarece o altă soluție ar tinde la ipoteza acceptării unui „recurs la recurs”. Față de argumentele prezentate, Înalta Curte va respinge recursul pârâtului D.R., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul D.R. împotriva deciziei nr. 101 din 24 februarie 2011 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 ianuarie 2014.