ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 297/2014

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul

Judecătoriei Aiud, reclamanții S.V. și S.M. au chemat în judecată pe pârâtul D.R.,

solicitând ca prin hotărâre să se dispună evacuarea pârâtului din imobilul

înscris în C.F. X1 Unirea, situat administrativ în Unirea, str. D.

În motivarea cererii,

reclamanții au aratat că au cumpărat prin act autentic imobilul proprietatea

pârâtului, achitând în întregime prețul convenit. La încheierea contractului,

părțile s-au înțeles ca pârâtului să-i fie instituit un drept de uzufruct

viager pe o perioadă de 5 ani. După împlinirea termenului, pârâtul a refuzat să

elibereze imobilul, invocând diferite motive.

Învestită cu

soluționarea cauzei, Judecătoria Aiud, prin sentința civilă nr. 425 din 9

martie 2010 a admis acțiunea reclamanților și a obligat pârâtul să le plătească

suma de 10,3 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe

a declarat apel pârâtul D.R., iar Tribunalul Alba, secția civilă, prin decizia civilă

nr. 211/A din 29 octombrie 2010 a anulat, ca netimbrat, apelul său, față de dispozițiile

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.

Împotriva acestei decizii

pârâtul a declarat recurs, susținând că el nu a vândut casa, ci, dimpotrivă, a girat

un împrumut cu acest imobil și nu este de acord cu admiterea acțiunii, mai ales

că este iarnă. Susține că apelul a fost greșit anulat ca netimbrat și că se impune

rejudecarea căii de atac.

Analizând legalitatea

deciziei atacate prin prisma motivelor de recurs, raportat la art. 304 C. proc.

civ., Curtea de Apel Alba-Iulia, prin decizia civilă nr. 101 din 24 februarie 2011

a admis recursul acestuia, a casat hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecarea

apelului aceleiași instanțe, reținându-se că cererea de apel a fost legal timbrată.

În rejudecare, Tribunalul

Alba, Secția civilă, prin decizia nr. 140A din 27 mai 201, a respins apelul pârâtului.

Curtea de Apel Alba-Iulia,

secția I civilă, prin decizia civilă nr. 772 din 21 octombrie 2011 a respins recursul

pârâtului D.R. împotriva deciziei pronunțate după rejudecarea apelului.

Împotriva acestei hotărâri

irevocabile pârâtul D.R. a declarat recurs.

Cererea de recurs, scrisă

de mână și fără a conține critici de legalitate întemeiate în drept sau care să

facă posibilă încadrarea în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., exprimă, în esență,

nemulțumirea recurentului față de faptul că se consideră discriminat prin acțiunea

de evacuare a sa din imobil de către reclamanți, pe care îi numește cămătari.

Înalta Curte, învestită

fiind cu soluționarea acestei căi extraordinare de atac, la termenul de judecată

din data 30 ianuarie 2014 a invocat, din oficiu, excepția inadmisibilității ei,

pe care o găsește incidentă speței, pentru următoarele considerente:

O hotărâre judecătorească

nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte

cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de

principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele

procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și

că exercitarea însăși a acestora să se realizeze în condițiile legii.

În cauza de față se rețin

dispozițiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd că pot fi supuse recursului

hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum și, în condițiile prevăzute

de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

Or, în speță,

pârâtul D.R. a exercitat

pentru prima oară, calea de atac a recursului împotriva deciziei nr. 140A din 27

mai 2011 a Tribunalului Alba, recurs care a fost soluționat

de Curtea de Apel Alba-Iulia,

secția civilă, prin decizia civilă nr. 772 din 21 octombrie 2011, decizie irevocabilă.

Așa fiind, exercitarea

de către pârât, pentru a doua oară, a aceleiași căi de atac a recursului împotriva

deciziei dată de curtea de apel, ca instanță de recurs,

față de dispozițiile legale

anterior menționate, este inadmisibilă.

Prin urmare, recursul

declarat în cauză se privește ca fiind inadmisibil, pentru că, așa cum prevăd dispozițiile

art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., vizează o hotărâre irevocabilă, ce nu poate

fi atacată pe această cale.

De altfel, această concluzie

decurge și din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, care se epuizează

chiar prin exercițiul lui, deoarece o altă soluție ar tinde la ipoteza acceptării

unui „recurs la recurs”.

Față de argumentele prezentate,

Înalta Curte va respinge recursul pârâtului D.R., ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de pârâtul D.R. împotriva deciziei nr. 101 din 24 februarie 2011

a Curții de Apel Alba-Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 30 ianuarie 2014.