ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3701/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede, sub nr. x/2016, reclamantul Coman Anton a chemat în judecată pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea deciziei ASF nr. 2448 din 8.10.2015.

Prin sentința nr. 3374 din data de 03 noiembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Coman Anton, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară și a anulat decizia nr. 2448 din 8.10.2015 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Împotriva sentinței civile nr. 3374 din data de 03 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII -a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac exercitate, recurenta a arătat că instanța de fond nu a analizat înscrisul emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului și a interpretat în mod eronat conținutul acestuia în ceea ce îl privește pe reclamant.

Recurenta a arată că societatea a emis două adrese contradictorii din punct de vedere al conținutului, cu privire la perioada în care reclamantul a deținut funcția de administrator al S.C.A. S.A., însă, dincolo de acest aspect, instanța de fond avea obligația de a analiza toate înscrisurile depuse la dosarul cauzei și, cu prioritate, trebuia să țină cont în pronunțarea sentinței de documentul oficial emis de O.N.R.C., singurul înscris opozabil terților.

Recurenta a susținut că instanța de fond nu a observat faptul că solicitarea societății de a fi înregistrată în registrul comerțului încetarea mandatului de administrator al reclamantului este din data de 25.08.2016, deci ulterioară perioadei vizate de Legea nr. 151/2004.

De asemenea, un alt aspect de care instanța de fond nu a ținut cont în pronunțarea sentinței recurate se referă la faptul că în Raportul anual conform Regulamentului CNVM nr. 1/2006 pentru exercițiul financiar pe anul 2014 al S.C. A. S.A. emis în data de 20.05.2015, publicat pe site-ul B.V.B., se menționează la pagina 2 componența Consiliului de Administrație al societății, între care este menționat și reclamantul din prezenta cauză.

Astfel, contrar reținerilor instanței de fond, menționarea numelui reclamantului ca membru al Consiliului de Administrație al societății, la pagina 2 a Raportului anual pe anul 2014, poziția 3, dovedește faptul că la data întocmirii acestui raport - 20.05.2015 - reclamantul făcea parte din Consiliul de Administrație al S.C. A. S.A., fiindu-i imputabile faptele deținute în sarcina sa, prin decizia de sancționare contestată.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Intimatul-reclamant Coman Anton a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ Decizia ASF nr. 2448/08.10.2015 prin care s-a dispus sancționarea sa, în calitate de membru al Consiliului de Administrație al societății A. S.A. cu amendă în cuantum de 5.000 RON. Prima instanță a admis cererea formulată de reclamantul Coman Anton în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, reținând că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că reclamantul nu a deținut funcția de membru în consiliul de administrație al A. S.A. în perioada 01.01.2014-20.08.2015.

Pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 488 pct. 6 C. proc. civ., este casabilă hotărârea ce nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, apreciind instanța de control judiciar că recurenta pârâtă vizează prima ipoteză, respectiv nemotivarea hotărârii.

Prima ipoteză vizată de prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. trebuie analizată, în concret, prin raportare la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., potrivit cărora în considerentele hotărârii trebuie să se regăsească analiza instanței pe marginea obiectului cererii, susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Întinderea motivării hotărârii judecătorești trebuie raportată la circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, obligatoriu fiind, în contextul analizei respectării exigențelor prevăzute de art. 425 C. proc. civ., ca hotărârea să reflecte aplecarea efectivă a judecătorului asupra aspectelor esențiale și determinante ale cauzei.

În speța de față, hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei și limitele în care a fost învestită, instanța de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății.

Astfel, din lecturarea sentinței civile criticate rezultă faptul că instanța fondului a admis acțiunea reclamantului, reținând că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că acesta nu a avut calitatea de membru în consiliul de administrație al societății A. S.A. în perioada vizată de decizia contestată.

Trecând la analiza celui de al doilea motiv de casare, Înalta Curte constată că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, după cum vom arăta în continuare. Astfel, Legea nr. 151/2014 prevede că activitatea pieței RASDAQ și a pieței valorilor mobiliare necotate încetează de drept în termen de 12 luni de la data intrării sale în vigoare, respectiv la 27 octombrie 2015. În acest context, societățile listate pe piața RASDAQ sau pe piața valorilor mobiliare necotate sunt supuse obligației de a efectua demersurile necesare în vederea listării pe o piață reglementată sau, după caz, pe un sistem alternativ de tranzacționare. În situația în care nu sunt întreprinse aceste demersuri, societățile emitente în cauză se transformă în societăți de tip închis.

Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 151/2014 privind clarificarea statutului juridic al acțiunilor care se tranzacționează pe Piața RASDAQ sau pe piața valorilor mobiliare necotate:

"(1) Consiliile de administrație/directoratele societăților ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe Piața RASDAQ sau pe piața acțiunilor necotate au obligația să convoace și să efectueze demersurile necesare pentru desfășurarea adunărilor generale extraordinare ale acționarilor, în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, în condițiile stabilite de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu scopul dezbaterii de către acționari a situației create de lipsa cadrului legal de funcționare a Pieței RASDAQ, precum și pentru ca aceștia să ia o decizie privitoare la efectuarea de către societate a demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de societate pe o piață reglementată sau a tranzacționării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare, în baza prevederilor Legii nr. 297/2004, cu modificările și completările ulterioare, și a reglementărilor emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F.)".

Societatea A. S.A. a fost admisă la tranzacționare pe piața de capital, având astfel obligația de a respecta reglementările specifice pieței de capital în virtutea statutului său juridic.

Conform art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 151/2014: "(1) Constituie contravenții și se pedepsesc cu amendă de la 5.000 RON la 100.000 RON următoarele fapte: a) nerespectarea termenului stabilit la art. 2 alin. (1) de către consiliul de administrație/directoratul societății;(...)".

În temeiul acestei dispoziții legale, prin Decizia ASF nr. 2448/08.10.2015 s-a dispus sancționarea recurentului-reclamant Coman Anton, în calitate de membru al Consiliului de Administrație al societății A. S.A. cu amendă în cuantum de 5.000 RON.

Sancțiunea a fost aplicată având în vedere datele transmise de către societate prin adresa nr. x/16.09.2015, în sensul că în perioada 01.01.2014 - 20.08.2015 recurentul-reclamant Coman Anton a făcut parte din Consiliul de Administrație al A. S.A..

Intimatul - reclamant susține că a făcut parte din Consiliul de Administrație al societății A. S.A. în perioada 2009-2013, când i-a expirat mandatul și nu și-a mai dat acordul pentru a fi ales, deoarece încă din anul 2009 s-a transferat cu serviciul la București.

Prin adresa nr. x/22.10.2015 societatea A. S.A., sub semnătura directorului societății, precizează faptul că mandatul domnului Coman Anton a fost în perioada 01.07.2009-01.07.2013, "deci începând cu 01.01.2014 mandatul era expirat și nu făceați parte din Consiliul de administrație".

Instanța de control judiciar constată că, deși, în aparență, cele două adrese emise de către societatea A. S.A. ar putea părea contradictorii, astfel cum a susținut și recurenta, în realitate, este vorba despre o eroare de redactare, eroare pe care societatea o recunoaște la finalul celei de a doua adrese și care nu îi poate fi imputată reclamantului.

De asemenea, este adevărat, așa cum a reținut și instanța de fond, că potrivit informațiilor furnizate de către ONRC, înregistrarea mențiunii privind retragerea recurentului reclamant din funcție este datată - 26.08.2015, mențiune solicitată de societate sub nr. x/25.08.2015 și înregistrată în R.C. prin rezoluția nr. 3863 din data de 26.08.2015.

Instanța de control judiciar constată că înscrierea datelor la Registrul Comerțului are rolul de publicitate însă, în cauza de față, nu prezintă relevanță acest aspect, ci deținerea efectivă a funcției de membru în consiliul de administrației al societății. Din înscrisurile depuse în fața instanței de fond, rezultă că reclamantul și-a dat demisia din funcția de membru în consiliul de administrație la data de 01.03.2011, cererea fiind înregistrată la A. sub nr. x/14.04.2011. Astfel, demisia și-a produs efectele în planul răspunderii personale, de la acea dată, neavând importanță, data înscrierii acestei mențiuni în Registrul Comerțului.

Prin urmare, chiar dacă formal se poate accepta că, potrivit datelor înregistrate la Oficiul Registrului Comerțului, intimatul Coman Anton a figurat ca membru al Consiliului de Administrație al societății A. S.A. până la data de 26.08.2015, totuși este de necontestat faptul că acesta nu a mai participat la ședințe din anul 2011, astfel că sancționarea acestuia cu suma de 5000 RON pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 151/2014, apare ca nelegală.

Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinței nr. 3374 din 03 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinței nr. 3374 din 3 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 iunie 2019.