ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3904/2019

Ședința publică din data de 12 septembrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal la data de 03.12.2015, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, anularea Deciziilor nr. 1526/07.07.2015 și nr. 3098/26.10.2015 emise de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, apreciind că acestea sunt nelegale și emise cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 31/1990.

Prin sentința civilă nr. 745 din 7 martie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile atacate a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate, invocând cazul de casare prev. de art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul a descris situația de fapt parcursă de actul administrativ contestat, întocmai cum a fost descrisă în acțiunea formulată în fața instanței de fond, situație care a descrisă întocmai în considerentele hotărârii atacate, după care a susținut că sancțiunea aplicata și menținută de în sarcina sa este nelegală și netemeinica, răspunderea acestuia neputând fi angajată față de hotărârea AGEA din data de 13.07.2015 și de deciziile emise de ASF si BVB la data de 26.10.2015. În aceste împrejurări, nefiind întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, a solicitat admiterea cererii si anularea deciziilor emise de ASF.

A arătat că, în susținerea soluției adoptate, instanța de fond a reținut că pârâta a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 273 (1) lit. b) pct. i) din Legea nr. 197/2004, fapta contravențională fiind cea prevăzută de art. 272 (1) lit. g) pct. 3 din aceeași lege, fapta fiind suficient descrisă în actul sancționator. Instanța a reținut că reclamantul a ignorat hotărârea AGA din data de 22.01.2015, în urma căreia s-a născut dreptul acționarilor de a se retrage din societate.

Recurentul a mai susținut că nu a ignorat hotărârea AGA, însă nu putea să o mai aplice, întrucât a fost revocată printr-o altă hotărâre. Obligația sa, ca membru al organului executiv, era să pună în aplicare hotărârea organului suprem de conducere. De asemenea, a instanța nu a ținut seama de faptul că Legea nr. 151/2014 este o lege tranzitorie, cu un obiect de reglementare strict delimitat, și atâta vreme cât AGEA a hotărât tranzacționarea acțiunilor pe un sistem alternativ, în cauză nu se mai aplică procedura prevăzută de Legea nr. 151/2014, ci dreptul comun în materie de societăți comerciale, adică Legea nr. 31/1990.

A mai susținut recurentul că este greșită reținerea instanței de fond în sensul că reclamantul, în calitate de membru al organului executiv de conducere, trebuia să ignore hotărârea din data de 13.07.2015 și să țină seama de hotărârea din data de 22.01.2015, mergând mai departe după procedura instituită de Legea nr. 151/2014, adică să evalueze acțiunile si să plătească contravaloarea acțiunilor deținute de acționarii care au depus cereri.

Instanța a omis caracterul Legii nr. 151/2014, care este o lege tranzitorie, cu un obiect de reglementare strict legat de desființarea pieței RASDAQ. Atâta vreme cât societatea a decis să-și tranzacționeze acțiunile pe un sistem alternativ, nu mai era aplicabilă procedura prevăzută de Legea nr. 151/2014 pentru societățile care au decis delistarea.

De asemenea, instanța de fond nu a ținut seama de faptul că însăși ASF a aprobat tranzacționarea acțiunilor pe sistemul alternativ de tranzacționare AERO, împrejurarea neanalizată în hotărârea pronunțată.

În drept, a invocat Legea nr. 554/2004, Legea nr. 151/2014, Legea nr. 297/2004, O.U.G. nr. 93/2012.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea rec.ca nefondat

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările administrate în cauză, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei îl formează anularea Deciziei nr. 1526/07.07.2015, prin care recurentul-reclamant a fost sancționat cu amenda de 10.000 RON, și a Deciziei nr. 3098/26.10.2015 privind respingerea plângerii administrative, emise de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară,

Prin Decizia ASF nr. 1526/7.07.2015, reclamantul, în calitate de președinte al Consiliului de Administrație al B. S.A. Slobozia, a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 10.000 RON, în baza prevederilor art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 3 și art. 273 alin. (1) lit. b) pct. 1 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital.

Potrivit art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 3 din Legea 297/2004 privind piața de capital, constituie contravenție fapta săvârșită de către entitățile autorizate, reglementate și supravegheate de A.S.F., emitenții de valori mobiliare și/sau de către membrii consiliului de administrație sau ai consiliului de supraveghere, directorii ori membrii directoratului ai entității autorizate, reglementate și supravegheate sau emitenților de valori mobiliare, persoanele fizice care exercită de jure sau de facto funcții de conducere ori exercită cu titlu profesional activități reglementate de prezenta lege sau au legătură cu activitatea entităților autorizate, reglementate și supravegheate de A.S.F. și/sau a emitenților de valori mobiliare, precum și de către entitățile care au obligația de informare cu privire la depășirea pragurilor de deținere prevăzute la art. 228 alin. (1), după caz, în legătură cu încălcarea obligațiilor de raportare, de realizare a operațiunilor și de respectare a conduitei și condițiilor prevăzute la art. 209, 210, art. 224 alin. (1) - (5) și (8), art. 225, art. 226 alin. (1) - (5) și (7), art. 227, art. 228 alin. (1), (3) și (4), art. 229 - 233, art. 235 alin. (1), art. 236, 237, 239, art. 240 alin. (3), art. 241 alin. (1) și (2), art. 242 și art. 243 alin. (1), (4) și (9) - (11). Potrivit art. 273 alin. (1) lit. b) pct. 1, săvârșirea contravențiilor prevăzute la art. 272 se sancționează după cum urmează: b) în cazul contravențiilor prevăzute la art. 272 alin. (1) lit. g) pct. 1, 2, 3 și 6, lit. j) pct. 10), lit. k) pct. 1, alin. (2) lit. a), b), d), f), g) și j): (i) cu avertisment sau cu amendă de la 1.000 RON la 100.000 RON, pentru persoanele fizice.

Prin adresa înregistrată la ASF sub nr. x/31.07.2015, reclamantul a formulat plângere prealabilă împotriva Deciziei ASF nr. 1526/07.07.2015, solicitând anularea acesteia. Prin Decizia ASF nr. 3098/26.10.2015, ASF a dispus respingerea plângerii prealabile formulate de către reclamant împotriva Deciziei nr. 1526/07.07.2015.

Se reține că la data de 27.10.2014 a intrat în vigoare Legea nr. 151/2014 privind clarificarea statutului juridic al acțiunilor care se tranzacționează pe Piața RASDAQ sau pe piața valorilor mobiliare necotate.

La data de 22.01.2015 s-a întrunit AGEA societății B. S.A. SLOBOZIA, convocată în temeiul Legii nr. 151/2014, și s-a hotărât neefectuarea demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor societății pe o piață reglementată, respectiv în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare. Totodată, a fost aprobată procedura de retragere din societate a acționarilor, conform prevederilor Legii nr. 151/2014 și a Regulamentului ASF nr. 17/28.11.2014, urmând ca la finalizarea acesteia acțiunile societății să fie retrase de la tranzacționare și radiate din evidența ASF, iar B. S.A. să își piardă statutul de societate tranzacționată și să dobândească caracterul de societate de tip închis, prevăzut de Legea nr. 31/1990.

Prin raportul curent din data de 06.02.2015, societatea a adus la cunoștință recepționarea primelor două cereri de retragere, iar prin raportul curent din data de 13.02.2015, societatea a informat cu privire la inițierea demersurilor legale la ORC pentru desemnarea unui expert autorizat independent. Prin raportul curent din data de 10.03.2015, societatea a adus la cunoștință numirea d-lui C. în calitate de expert autorizat independent desemnat. Prin raportul curent din data de 30.04.2015, societatea a adus la cunoștință faptul că investitorii erau informați cu privire la faptul că raportul de evaluare urmează a fi predat societății în data de 23.05.2015.

Prin raportul curent din data de 14.05.2015, societatea a adus la cunoștință încheierea termenului de depunere a cererilor de retragere, cu precizarea că în termenul legal au depus cereri de retragere 23 de acționari, ale căror dețineri cumulau 110.000 acțiuni (reprezentând 4,336% din capitalul social al societății).

Prin raportul curent din data de 29.05.2015, societatea a adus la cunoștință rezilierea contractului încheiat de societate cu expertul autorizat independent desemnat de ORC, ca urmare a depășirii termenului de predare a raportului, comunicând, totodată, și noul termen pentru depunerea raportului întocmit de expert, 08.06.2015.

Având în vedere decizia societății de reziliere a contractului de prestări servicii, prin raportul curent din data de 27.05.2015, înregistrat la ASF cu nr. x/28.05.2015, societatea a informat cu privire la hotărârea Consiliului de Administrație al B. S.A. de a convoca adunarea generală extraordinară a acționarilor, având ca puncte pe ordinea de zi revocarea Hotărârii A.G.E.A. nr. 23/22.01.2015 și aprobarea efectuării demersurilor în vederea admiterii acțiunilor emise de societate la tranzacționare pe o piață reglementată sau în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare.

Decizia Consiliului de Administrație a avut următoarea motivație: "Analizând situația creată odată cu derularea procedurii de retragere a acționarilor din societate conform Hotărârii AGEA nr. 23 din data de 22.01.2015 în baza prevederilor Legii nr. 151/2014, datorită prețului determinat de expert și numărului mare de cereri de retragere înregistrate la societate, se constată existența unei situații care periclitează solvabilitatea societății și care poate conduce la blocajul acesteia, aspect care produce consecințe deosebit de grave asupra tuturor acționarilor, inclusiv asupra acționarilor care au depus cerere de retragere din societate prin imposibilitatea onorării cererilor depuse". Concluzia Consiliului de Administrație a reclamantei a fost aceea că: "Dată fiind situația de mai sus, se consideră că a continua procedura de delistare este autodistrugător și se decide ca societatea să rămână în continuare cotată pe piață, iar acționarii să aibă dreptul să-și vândă liber acțiunile".

Ulterior, la data de 11.06.2015, societatea a publicat un raport curent referitor la convocarea AGEA în data de 13/14.07.2015 având ca puncte pe ordinea de zi, printre altele: aprobarea revocării Hotărârii AGEA nr. 23/22.01.2015, având ca motivație prețul estimat de expert și numărul mare de cereri de retragere înregistrate la societate, fapt ce conduce la existența unei situații ce periclitează solvabilitatea societății și blocajul acesteia și aprobarea ca societatea să rămână în continuare cotată pe piață; aprobarea efectuării de către societate a demersurilor legale necesare în vederea admiterii la tranzacționare a acțiunilor emise de B. S.A. pe o piață reglementată sau a tranzacționării acestora în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare.

Având în vedere aceste aspecte, prin adresa nr. x/11.06.2015, fiind cunoscut convocatorul publicat în data de 27.05.2015, ASF a comunicat reclamantei că prin adoptarea unei hotărâri AGEA în sensul celor arătate anterior nu poate afecta dreptul de retragere al acționarilor care au depus cereri de retragere din societate în conformitate cu prevederile Legii nr. 151/2014. Totodată, ASF a solicitat reclamantei să ia, în regim de urgență, toate măsurile legale în vederea numirii unui nou expert autorizat independent.

Recurentul a susținut că nu este întemeiată hotărârea instanței de fond că reclamantul a ignorat hotărârea AGA din 22.01.2015, în urma căreia s-a născut dreptul acționarilor de a se retrage din societate, argumentând că această hotărâre nu mai putea fi aplicată, întrucât a fost revocată printr-o altă hotărâre, iar obligația sa, ca membru al organului executiv, era să pună în aplicare hotărârea organului suprem de conducere.

Contrar acestor susțineri, se reține că recurentul reclamant nu a ținut cont de adresa nr. x/11.06.2015, fiind cunoscut convocatorul publicat în data de 27.05.2015, prin care ASF a comunicat reclamantei că prin adoptarea unei noi hotărâri AGEA nu se poate afecta dreptul de retragere al acționarilor care au depus cereri de retragere din societate în conformitate cu prevederile Legii nr. 151/2014. Totodată, ASF a solicitat reclamantei să ia, în regim de urgență, toate măsurile legale în vederea numirii unui nou expert autorizat independent.

Or, Consiliul de Administrație a ignorat întru totul comunicatele transmise de ASF, apreciind nejustificat că "Dată fiind situația de mai sus, se consideră că a continua procedura de delistare este autodistrugător și se decide ca societatea să rămână în continuare cotată pe piață, iar acționarii să aibă dreptul să-și vândă liber acțiunile".

Legea nr. 151/2014 prevede ca activitatea pieței RASDAQ și a pieței valorilor mobiliare necotate încetează de drept în termen de 12 luni de la data intrării sale în vigoare, astfel încât cele două piețe se vor desființa de drept la 27 octombrie 2015. În acest context, societățile listate pe piața RASDAQ sau pe piața valorilor mobiliare necotate sunt supuse obligației de a efectua demersuri necesare în vederea listării pe piață reglementată, sau după caz pe un sistem alternativ de tranzacționare. În situația în care nu sunt întreprinse demersuri în vederea listării pe o piață reglementată sau pe un sistem alternativ de tranzacționare, societățile emitente în cauză se transformă în societăți de tip închis. În aplicarea prevederilor Legii nr. 151/2014, Autoritatea de Supraveghere Financiară a emis Regulamentul nr. 17/2014, care stabilește normele și cerințele pe care societățile comerciale emitente trebuie să le îndeplinească în vederea clarificării statutului juridic.

Astfel, având în vedere intrarea în vigoare a Legii nr. 151/2014 (Monitorul Oficial al României Nr. 774/24.10.2014), la data de 27.10.2014, societatea emitentă avea obligația de a convoca și de a efectua demersurile necesare pentru desfășurarea adunărilor generale extraordinare ale acționarilor, în termen de 120 de zile de la intrarea în vigoare a legii.

Raportat la AGEA din data de 13.07.2015, în cadrul căreia s-a hotărât efectuarea de către societate a demersurilor legale necesare în vederea tranzacționării acțiunilor în cadrul unui sistem alternativ de tranzacționare - Aero (ATS), în baza Legii nr. 297/2004, se reține că AGEA nu s-a desfășurat în termenul de 120 de zile prevăzute de Legea nr. 151/2014 din 22.01.2015. Din acest considerent, potrivit ar. 4 lit. c) din Legea nr. 151/2014, acționarii au dreptul de a se retrage din societate, ca o consecință firească și legală a celor dispuse în cadrul AGEA din data de 22.01.2015, singura Adunare Generală a Acționarilor care a fost convocată și desfășurată în termenul impus de Legea nr. 151/2014.

În același context, nu poate fi primită nici critica recurentului potrivit căreia hotărârea instanței de fond este nelegală deoarece instanța nu a ținut seama de faptul că însăși ASF a aprobat tranzacționarea acțiunilor pe sistemul alternativ de tranzacționare AERO.

ASF nu a aprobat tranzacționarea acțiunilor pe sistemul alternativ de tranzacționare - AERO, această susținere nefiind probată. Ceea ce omite recurentul este faptul că, în AGEA din data de 22.01.2015, B. S.A a hotărât să nu facă demersurile în vederea admiterii pe o piața reglementată/sistem alternativ de tranzacționare, intervenind astfel dreptul de retragere al acționarilor, conform art. 3 din Legea nr. 151/2014. Ulterior, însă, Consiliul de Administrație al societății a decis să convoace AGEA în data de 13.07.2015 (după ce a luat la cunoștință despre prețul determinat de expert), acționarii au hotărât să întreprindă demersurile pentru tranzacționarea acțiunilor pe sistemul alternativ de tranzacționare - Aero, împrejurare care nu conduce la concluzia că ASF ar fi aprobat tranzacționarea acțiunilor pe sistemul alternativ de tranzacționare AERO.

Tocmai această împrejurare a atras sancționarea recurentului-reclamant, anume că reclamantul nu a dus la îndeplinire acțiunile aprobate prin AGEA din data de 22.01.2015, afectând dreptul acționarilor de retragere din societate, drept care a intervenit ca urmare a hotărârii acționarilor din 22.01.2015, hotărâre ce a produs efecte și a intrat în circuitul civil.

De asemenea, este nefondată și critica potrivit căreia Legea nr. 151/2014 este o lege tranzitorie, cu un obiect de reglementare strict delimitat, și, atâta vreme cât AGEA a hotărât tranzacționarea acțiunilor pe un sistem alternativ, în cauză nu se mai aplică procedura prevăzută de Legea nr. 151/2014, ci dreptul comun în materie de societăți comerciale, adică Legea nr. 31/1990.

Legea nr. 151/2014 este o lege organică, cu caracter special, care reglementează o procedură legală de urmat într-o situație specifică, în legătură cu domeniul de activitate al acțiunilor tranzacționate pe piața de capital.

Conform art. 51 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 24/2000, conținutul proiectului de act normativ se sistematizează în următoarea ordine de prezentare a ideilor: a) dispoziții generale sau principii generale; b) dispoziții privind fondul reglementării; c) dispoziții tranzitorii; d) dispoziții finale. Prin urmare, dispozițiile tranzitorii reprezintă doar o parte din conținutul proiectului unui act normativ. Noțiunea de dispoziții tranzitorii ale unui act normativ este reglementată de art. 54 alin. (1) și (2) din Legea nr. 24/2000, potrivit cărora dispozițiile tranzitorii cuprind măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ și trebuie să asigure, pe o perioadă determinată, corelarea celor două reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc și să evite retroactivitatea acestuia sau conflictul între norme succesive.

Prin urmare, Legea nr. 151/2014 este o lege specifică unui domeniu de activitate cu caracter special, în raport de obiectul și conținutul reglementării sale.

Susținerile recurentului potrivit cărora obiectul de reglementare al acestei legi este strict delimitat sunt nefondate, întrucât Legea nr. 151/2014 statuează procedura care trebuie urmată pentru clarificarea situației acțiunilor tranzacționate pe Piața RASDAQ, precum și a acțiunilor tranzacționate pe piața acțiunilor necotate în vederea punerii de acord cu Legea nr. 297/2004, Directiva 2004/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21.04.2004 privind piețele instrumentelor financiare de modificare a Directivei 85/611/CEE și a Directivei 93/6/CEE, Directiva 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 93/22/CEE a Consiliului.

Este nefondată și critica recurentului potrivit căreia Legea nr. 151/2014 prevedea obligația evaluării acțiunilor doar în situația delistării de pe bursa RASADAQ, însă societatea nu mai era ținută de parcurgerea procedurii evaluării acțiunilor, având în vedere hotărârea de renunțare la delistarea de pe bursa RASDAQ .

Potrivit art. 6 alin. (1) din Regulamentul A.S.F. nr. 17/2014, în vederea stabilirii prețului ce urmează a fi plătit de către societatea ale cărei acțiuni sunt tranzacționate pe Piața RASDAQ, pentru acțiunile deținute de acționarii care și-au exercitat dreptul de retragere din societate în situațiile prevăzute de Legea nr. 151/2014, consiliul de administrație/directoratul acesteia are obligația să solicite oficiului registrului comerțului numirea unui expert autorizat independent în termen de cel mult 5 zile lucrătoare ulterioare primirii de către societate a primei cereri de retragere din societate.

Astfel, finalitatea textului normativ prevăzut la art. 6 din Regulamentul nr. 17/2014 nu a fost atinsă, având în vedere că obligația Consiliului de Administrație al S.C. B. S.A. de a solicita Oficiului Registrului Comerțului numirea unui expert autorizat independent în vederea întocmirii unui Raport de evaluare este impusă tocmai în vederea stabilirii prețului ce urmează a fi plătit acestora.

Având în vedere că în cazul societății S.C. B. S.A au fost depuse cereri de retragere din societate de către 23 de acționari îndreptățiți, care dețin un număr de 110.000 acțiuni (reprezentând 4,336% din capitalul social al societății), potrivit Legii nr. 151/2014, societatea avea în continuare obligația respectării prevederilor Legii nr. 151/2014 și Regulamentului nr. 17/2014 în ceea ce privește modalitatea de determinare a prețului și de realizare a plății acțiunilor către cei îndreptățiți.

Rezilierea de către S.C. B. S.A. a contractului de prestări servicii încheiat cu expertul autorizat independent, având în vedere că acesta a depășit termenul de depunere a raportului de evaluare, care ar fi trebuit să stabilească prețul pe acțiune ce trebuia să fie plătit către acționarii care doresc să se retragă din societate, nu reprezintă un motiv pertinent în ceea ce privește exonerarea societății de obligația stabilită prin art. 6 din Regulamentul ASF nr. 17/2014, obligație ce se circumscrie demersurilor impuse societăților obiect al adoptării Legii nr. 151/2014.

B. S.A a hotărât, în AGEA din data de 22.01.2015, să nu facă demersurile în vederea admiterii pe o piața reglementată/sistem alternativ de tranzacționare, intervenind astfel dreptul de retragere al acționarilor, conform art. 3 din Legea 151/2014. Faptul că, după ce a luat la cunoștință despre prețul determinat de expert, Consiliul de Administrație al societății a decis să convoace AGEA în data de 13.07.2015, iar acționarii au hotărât să întreprindă demersurile pentru tranzacționarea acțiunilor pe sistemul alternativ de tranzacționare - Aero, nu poate afecta dreptul acționarilor de retragere din societate. Acest drept a intervenit ca urmare a hotărârii acționarilor din 22.01.2015, hotărâre ce a produs efecte și a intrat în circuitul civil.

Nu este fondată nici critica recurentului potrivit căreia, în aplicarea amenzii, ASF a acționat la presiunea și sesizările unor acționari ai societății.

Dispozițiile art. 2 alin. (5) lit. h) din Legea nr. 297/2004 stabilesc că ASF, în scopul exercitării atribuțiilor de supraveghere, investigare și control, poate să dispună măsurile necesare, astfel încât entitățile ce desfășoară activități sau care efectuează operațiuni în legătură cu piața de capital și cu instrumentele financiare să se încadreze în prevederile prezentei legi, ale reglementărilor ASF și ale celorlalte acte normative privind piața de capital. Astfel, ASF are atribuții de monitorizare a operațiunilor desfășurate de emitenții ale căror acțiuni sunt tranzacționate pe piața RASDAQ/Piața valorilor mobiliare necotate, pentru punerea în aplicare a dispozițiilor Legii nr. 151/2014 și ca urmare a unor sesizări sau în exercitarea rolului său activ, dispunând măsuri în vederea protejării acționarilor care sunt lezați prin deciziile adoptate de administratori.

ASF are competența de a dispune măsurile necesare, astfel încât entitățile ce desfășoară activități sau care efectuează operațiuni în legătură cu piața de capital și cu instrumentele financiare să se încadreze în prevederile reglementărilor ASF și ale celorlalte acte normative privind piața de capital, în speță ale prevederilor art. 3 alin. (1) din legea nr. 151/2014 și implicit ale art. 6 alin. (1) din Regulamentul nr. 17/2014.

În situația dată, având în vedere că în activitatea societății, respectiv în cadrul procedurii de plată a acțiunilor deținute de acționarii care și-au exercitat dreptul de retragere din societate, s-a constatat încălcarea unor prevederi legale cuprinse în legislația pieței de capital, respectiv ale prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 151/2014 și implicit ale art. 6 alin. (1) din Regulamentul nr. 17/2014, în virtutea art. 2 alin. (5) lit. h) din Legea nr. 297/2004, ASF avea competența să dispună măsuri, astfel încât societatea să se încadreze în prevederile acestor reglementări.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru toate aceste considerente în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 745 din 7 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 septembrie 2019.