ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4302/2013

Asupra conflictului

de competență constată următoarele:

Prin procesul-verbal din 2 mai 2010,

Autoritatea Rutieră Română a constatat săvârșită de către petenta SC C. SRL contravenția

prevăzută de art. 57

2

lit. b) din O.U.G nr. 109/2005 prin raportare la

Legea nr. 102/2006, respectiv că în data de 2 mai 2010 în localitatea P., județul

Prahova, DN1 km 41 autoansamblul marca M., proprietar fiind SC B.T.L.T. SA, iar

utilizator al contractului de leasing petenta, efectua transport rutier fără a deține

copie conformă a licenței de transport.

La data de 28

mai 2010 petenta SC C. SRL a formulat plângere contravențională solicitând anularea

procesului-verbal de contravenție anterior menționat, ca netemeinic și nelegal,

cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești.

Prin sentința

civilă nr. 11829 din 12 noiembrie 2010, Judecătoria Ploiești a declinat competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Toplița, în raport de prevederile

art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, sediul materiei, reținând că locul săvârșirii

contravenției nu este locul unde a fost constatată fapta, ci locul unde petenta

avea obligația de a obține și a avea acest document, respectiv sediul petentei,

care se află în localitatea T., județul Harghita.

Prin sentința

civilă nr. 810 din 2 iulie 2013, Judecătoria Toplița și-a declinat, la rândul său,

competența în favoarea Judecătoriei Ploiești.

În motivare, a

reținut că potrivit art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 plângerea contravențională

împreună cu dosarul cauzei se trimit judecătoriei în a cărei circumscripție a fost

săvârșită contravenția, iar, în speță, aceasta este judecătoria Ploiești, în a cărei

rază teritorială a fost constatată contravenția. Dosarul a fost înaintat

Înaltei Curți în vederea regulatorului de competență.

Cu privire la

conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza

art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reține

următoarele:

Prin procesul-verbal

contestat, petenta a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea faptei de

a nu deține licență de transport conformă prevăzută de art. 57

2

lit.

b) din O.U.G. nr. 109/2005.

Potrivit dispozițiilor

art. 14 din același act normativ, copia conformă a certificatului de transport în

cont propriu reprezintă documentul eliberat de autoritatea competentă pentru fiecare

dintre autovehiculele sau ansamblurile de vehicule rutiere deținute în condițiile

prezentei ordonanțe de urgență și utilizate de întreprindere, altele decât cele

menționate la art. 2, cu care se efectuează operațiuni de transport rutier în cont

propriu, numai cu respectarea reglementărilor naționale și internaționale în domeniul

transporturilor rutiere.

Întrucât actele

normative în baza cărora a fost sancționată petenta nu cuprind dispoziții proprii

privitoare la competența instanțelor care soluționează contestațiile formulate împotriva

procesului-verbal de contravenție, sunt aplicabile dispozițiile legii generale în

materie de contravenții, respectiv, dispozițiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001, a

cărui incidență nu este contestată de niciuna din instanțele aflate în conflict.

Potrivit art.

32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție

împreună cu dosarul cauzei se trimit de îndată judecătoriei în a cărei circumscripție

a fost săvârșită contravenția.

Ceea ce interesează

în pronunțarea prezentului regulator de competență este definirea locului săvârșirii

contravenției.

Înalta Curte constată

că, în speță, sediul operatorului de transport nu are nicio relevanță, pentru că

ceea ce interesează este actul material comis (sau omis) și locul în care acesta

și-a produs efectele.

Contravenția în

raport de care se discută competența teritorială constă în efectuarea de transport

rutier cu un autovehicul fără a deține copia conformă a licenței de transport sau

a certificatului de transport în cont propriu.

Prin urmare, obiectul

contravenției are ca element material operațiuni de transport fără existența unor

forme legale, impuse de actul normativ menționat. Cum transportul în lipsa formelor

legale constă în acțiunea imputată firmei ce deține autovehiculul în scopul derulării

transportului, locul săvârșirii contravenției este locul unde a fost depistată persoana

ce efectua transportul în afara condițiilor impuse de lege.

Obiectul contravenției

nu constă în verificarea existenței licenței de transport, în sensul definit de

art. 14 din O.U.G. nr. 109/2005, text anterior citat, ci efectuarea de transport

fără a deține copia conformă a licenței de transport.

În consecință,

dat fiind faptul ca petenta a fost sancționată contravențional pentru încălcarea

unor obligații ale utilizatorilor de autovehicule de transport la oprirea în trafic

pe DN1 km 41 în aproprierea localității P., județul Ploiești, acesta este locul

săvârșirii contravenției.

Prin urmare competența

teritorială de soluționare a plângerii contravenționale statuată de Înalta

Curte de Casație și Justiție, conform art. 20 C. proc. civ. aparține Judecătoriei

Ploiești, în aplicarea art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 7 octombrie 2013.