ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4281/2010

Deliberând, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin Sentința civilă nr. 3710 din 19

noiembrie 2008 Tribunalul Timiș a admis excepția tardivității acțiunii

reclamanților G.V. și G.A. privind anularea Dispoziției nr. 24 din 10 februarie

2006, precum și excepția lipsei calității procesuale active a acelorași

reclamanți cu privire la anularea H.C.L. nr. 34 din 29 aprilie 2004 și, pe cale

de consecință, a respins acțiunea.

Pentru a hotărî

astfel instanța de fond a reținut că reclamanții nu au respectat termenul de 30

zile instituit de dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în

sensul că potrivit actelor dosarului mandatarul reclamanților a primit un

exemplar al Dispoziției nr. 24 din 10 februarie 2006 în data de 14 februarie

2006, astfel încât contestația formulată la 20 martie 2006 este, în mod

evident, tardivă. Pe cale de consecință, cum reclamanții au pierdut dreptul de

a mai solicita restituirea proprietății preluate de Statul Român, aceștia au

pierdut și calitatea procesuală activă, nemaifiind persoane cu dreptul de a mai

contesta H.C.L. nr. 34 din 29 aprilie 2004.

Împotriva acestei

sentințe, în termen legal, au declarat apel reclamanții, solicitând casarea ei

cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, întrucât s-au reținut în mod

greșit ca incidente în cauză excepțiile tardivității acțiunii pentru un petit

și a lipsei calității procesuale active pentru un alt petit. Apelul nu a fost

motivat.

Examinând sentința

prin prisma dispozițiilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ. Curtea de Apel

Timișoara, secția civilă, prin Decizia nr. 52/A din 16 martie 2009, a admis

apelul reclamanților, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre

judecare pe fond la aceeași instanță.

Pentru a decide

astfel, instanța de apel a reținut că Dispoziția nr. 24 din 10 februarie 2006 a

Primarului comunei Ghiroda a fost emisă la aproape cinci ani după depunerea de

către reclamanți a Notificării nr. 2353 din 10 august 2001, prin aceasta fiind

respinsă atât solicitarea inițială de restituire în natură, cât și precizarea

ulterioară de acordare a despăgubirilor. În raport de dispozițiile art. 26

alin. (1) din Legea nr. 10/2001 pârâta avea obligația de a propune măsuri

reparatorii prin echivalent, lucru pe care nu l-a făcut. Instanța de apel a

reținut că prima oară când a fost depusă la dosar, această dispoziție de

respingere a notificării reclamanților nu conținea nicio mențiune cu privire la

comunicarea ei către reclamanți sau către mandatarul acestora. În schimb, la

rejudecarea cauzei după casare cu trimitere aceeași instituție a depus o copie

a dispoziției ce poartă pe verso mențiunea că ar fi fost comunicată

mandatarului reclamanților la 14 februarie 2006. Suspiciunile cu privire la

realitatea comunicării apar și din faptul că respectiva mențiune nu indică

complet și corect persoana căreia i s-a făcut comunicarea. În raport de aceste

considerente Curtea a apreciat că și dacă comunicarea la 14 februarie 2006 a

Dispoziției nr. 24/2006 ar fi fost reală, ea a fost viciată, astfel încât

completarea acțiunii inițiale, prin formularea la data de 20 martie 2006 a petitului

pentru anularea ei, apare ca fiind făcută în termenul legal. De aceea instanța

de apel a desființat sentința apelată și a trimis cauza primei instanțe pentru

a se pronunța pe fondul pretențiilor reclamanților.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, au declarat recurs pârâții Consiliul Local Ghiroda și

Primarul comunei Ghiroda, solicitând modificarea deciziei apelate în sensul

respingerii apelului reclamanților și menținerii ca temeinice și legale a

sentinței instanței de fond.

A fost invocat motivul

de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții-pârâți au

susținut că în cauză nu erau aplicabile dispozițiile art. 297 alin. (1) C.

proc. civ., că în mod corect prima instanță a reținut excepția tardivității

având în vedere că dispoziția contestată a fost comunicată reprezentantului

reclamanților, avocat U.C., care i-a și reprezentat în primă instanță fără a

contesta data primirii înscrisului.

De asemenea,

recurenții-pârâți au susținut legalitatea Dispoziției nr. 24 din 10 februarie

2006, invocând prevederile art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995, ale art.

37 din H.G. nr. 20/1996 și ale art. 33 din H.G. nr. 11/1997 privind Normele de

aplicare a Legii nr. 112/1995.

Analizând recursul în

raport de criticile formulate, ce pot fi încadrate formal în dispozițiile art.

304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat urmând

a fi respins, pentru considerentele ce succed:

Critica privind

inaplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 297 C. proc. civ. nu poate fi

primită.

Prevederea legală

invocată stabilește că în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima

instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de

apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei

instanțe.

În mod cert,

procedând la admiterea excepției tardivității cererii și a excepției lipsei

calității procesuale active, tribunalul nu a cercetat fondul cauzei. Față de

această împrejurare, cum instanța de apel a decis că reclamanții au formulat în

termen contestația împotriva Dispoziției nr. 24 din 10 februarie 2006, soluția

pronunțată nu putea fi decât de trimitere a cauzei la prima instanță pentru

judecarea fondului.

Problema de analizat

este aceea a excepției tardivității contestației, invocate de pârâtul Consiliul

Local Ghiroda.

Potrivit

dispozițiilor art. 25 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 decizia sau, după caz,

dispoziția motivată se comunică persoanei îndreptățite în termen de cel mult 10

zile de la data adoptării.

Dispoziția contestată

a fost pentru prima dată depusă la dosar la 14 februarie 2006, însoțind

întâmpinarea formulată de pârâtul Consiliul Local Ghiroda (dosar 11177/2005 al

Tribunalului Timiș) și a fost comunicată reclamanților la 20 februarie 2006,

conform mențiunilor din încheierea de ședință de la acea dată.

Dispoziția nu

conținea nicio mențiune referitoare la comunicarea ei mandatarului

reclamanților G.V. și G.A., iar în acea fază procesuală pârâții nu au făcut

vreo susținere în sensul că această dispoziție a fost adusă la cunoștința

notificatorilor, deși au înțeles să invoce excepția tardivității.

La 20 martie 2006

reclamanții au înțeles să conteste dispoziția prin completarea de acțiune de la

fila 36. Susținerile constante ale reclamanților au fost în sensul că soluția

de respingere a notificării nu le-a fost comunicată niciodată, contrar

argumentației recurenților-pârâți.

Ulterior, în

rejudecarea fondului după casare, la 16 decembrie 2006, Consiliul Local Ghiroda

depune un exemplar al notificării care poartă pe verso mențiunea "Am

primit un exemplar - av. U.C. 14 februarie 2006" .

Comunicarea oricărui

înscris trebuie realizată în acord cu prevederile legale în materie, într-un

mod care să excludă dubiile cu privire la realitatea acestei operațiuni.

În mod corect

instanța de apel a reținut că dacă la momentul introducerii acțiunii inițiale

(18 noiembrie 2005) reclamanții au indicat ca mandatar pe numitul U.C.,

precizându-i adresa și actul de identitate, mențiunea de care înțeleg să se

folosească recurenții-pârâți și pe care o consideră dovada comunicării nu

conține datele de identificare ale persoanei căreia i s-ar fi înmânat această

dispoziție.

În raport de aceste

considerente, comunicarea actului apare ca fiind viciată, iar data menționată

pe verso, 14 februarie 2006, nu poate fi considerată ca moment al începutului

curgerii termenului de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr.

10/2001.

În absența unor probe

certe privind comunicarea dispoziției a cărei anulare a fost solicitată, data

la care reclamanții au luat cunoștință de respingerea notificării este aceea a

înmânării Dispoziției nr. 24/2006 reprezentantului lor în ședința publică din

20 februarie 2006.

În raport de acest

moment contestația apare ca fiind făcută în termen, așa cum corect a apreciat

curtea de apel.

Pe cale de

consecință, în aplicarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge ca nefondat recursul, cu consecința menținerii ca legală a deciziei

pronunțate în apel și trimiterii cauzei pentru judecare în fond la Tribunalul

Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâții Consiliul Local Ghiroda și Primarul Comunei

Ghiroda împotriva Deciziei civile nr. 52/A din 16 martie 2009 a Curții de Apel

Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 7 septembrie 2010.

Procesat

de GGC - NN