ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4281/2010

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin Sentința civilă nr. 3710 din 19 noiembrie 2008 Tribunalul Timiș a admis excepția tardivității acțiunii reclamanților G.V. și G.A. privind anularea Dispoziției nr. 24 din 10 februarie 2006, precum și excepția lipsei calității procesuale active a acelorași reclamanți cu privire la anularea H.C.L. nr. 34 din 29 aprilie 2004 și, pe cale de consecință, a respins acțiunea. Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut că reclamanții nu au respectat termenul de 30 zile instituit de dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în sensul că potrivit actelor dosarului mandatarul reclamanților a primit un exemplar al Dispoziției nr. 24 din 10 februarie 2006 în data de 14 februarie 2006, astfel încât contestația formulată la 20 martie 2006 este, în mod evident, tardivă.

Pe cale de consecință, cum reclamanții au pierdut dreptul de a mai solicita restituirea proprietății preluate de Statul Român, aceștia au pierdut și calitatea procesuală activă, nemaifiind persoane cu dreptul de a mai contesta H.C.L. nr. 34 din 29 aprilie 2004. Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apel reclamanții, solicitând casarea ei cu trimitere spre rejudecare la instanța de fond, întrucât s-au reținut în mod greșit ca incidente în cauză excepțiile tardivității acțiunii pentru un petit și a lipsei calității procesuale active pentru un alt petit. Apelul nu a fost motivat. Examinând sentința prin prisma dispozițiilor art. 292 alin. (2) C. proc. civ. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin Decizia nr. 52/A din 16 martie 2009, a admis apelul reclamanților, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre judecare pe fond la aceeași instanță.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că Dispoziția nr. 24 din 10 februarie 2006 a Primarului comunei Ghiroda a fost emisă la aproape cinci ani după depunerea de către reclamanți a Notificării nr. 2353 din 10 august 2001, prin aceasta fiind respinsă atât solicitarea inițială de restituire în natură, cât și precizarea ulterioară de acordare a despăgubirilor. În raport de dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 pârâta avea obligația de a propune măsuri reparatorii prin echivalent, lucru pe care nu l-a făcut. Instanța de apel a reținut că prima oară când a fost depusă la dosar, această dispoziție de respingere a notificării reclamanților nu conținea nicio mențiune cu privire la comunicarea ei către reclamanți sau către mandatarul acestora.

În schimb, la rejudecarea cauzei după casare cu trimitere aceeași instituție a depus o copie a dispoziției ce poartă pe verso mențiunea că ar fi fost comunicată mandatarului reclamanților la 14 februarie 2006. Suspiciunile cu privire la realitatea comunicării apar și din faptul că respectiva mențiune nu indică complet și corect persoana căreia i s-a făcut comunicarea. În raport de aceste considerente Curtea a apreciat că și dacă comunicarea la 14 februarie 2006 a Dispoziției nr. 24/2006 ar fi fost reală, ea a fost viciată, astfel încât completarea acțiunii inițiale, prin formularea la data de 20 martie 2006 a petitului pentru anularea ei, apare ca fiind făcută în termenul legal. De aceea instanța de apel a desființat sentința apelată și a trimis cauza primei instanțe pentru a se pronunța pe fondul pretențiilor reclamanților.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs pârâții Consiliul Local Ghiroda și Primarul comunei Ghiroda, solicitând modificarea deciziei apelate în sensul respingerii apelului reclamanților și menținerii ca temeinice și legale a sentinței instanței de fond. A fost invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Recurenții-pârâți au susținut că în cauză nu erau aplicabile dispozițiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., că în mod corect prima instanță a reținut excepția tardivității având în vedere că dispoziția contestată a fost comunicată reprezentantului reclamanților, avocat U.C., care i-a și reprezentat în primă instanță fără a contesta data primirii înscrisului.

De asemenea, recurenții-pârâți au susținut legalitatea Dispoziției nr. 24 din 10 februarie 2006, invocând prevederile art. 26 alin. ultim din Legea nr. 112/1995, ale art. 37 din H.G. nr. 20/1996 și ale art. 33 din H.G. nr. 11/1997 privind Normele de aplicare a Legii nr. 112/1995. Analizând recursul în raport de criticile formulate, ce pot fi încadrate formal în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acesta nu este fondat urmând a fi respins, pentru considerentele ce succed: Critica privind inaplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 297 C. proc. civ. nu poate fi primită. Prevederea legală invocată stabilește că în cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

În mod cert, procedând la admiterea excepției tardivității cererii și a excepției lipsei calității procesuale active, tribunalul nu a cercetat fondul cauzei. Față de această împrejurare, cum instanța de apel a decis că reclamanții au formulat în termen contestația împotriva Dispoziției nr. 24 din 10 februarie 2006, soluția pronunțată nu putea fi decât de trimitere a cauzei la prima instanță pentru judecarea fondului. Problema de analizat este aceea a excepției tardivității contestației, invocate de pârâtul Consiliul Local Ghiroda. Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 decizia sau, după caz, dispoziția motivată se comunică persoanei îndreptățite în termen de cel mult 10 zile de la data adoptării.

Dispoziția contestată a fost pentru prima dată depusă la dosar la 14 februarie 2006, însoțind întâmpinarea formulată de pârâtul Consiliul Local Ghiroda (dosar 11177/2005 al Tribunalului Timiș) și a fost comunicată reclamanților la 20 februarie 2006, conform mențiunilor din încheierea de ședință de la acea dată. Dispoziția nu conținea nicio mențiune referitoare la comunicarea ei mandatarului reclamanților G.V. și G.A., iar în acea fază procesuală pârâții nu au făcut vreo susținere în sensul că această dispoziție a fost adusă la cunoștința notificatorilor, deși au înțeles să invoce excepția tardivității. La 20 martie 2006 reclamanții au înțeles să conteste dispoziția prin completarea de acțiune de la fila 36. Susținerile constante ale reclamanților au fost în sensul că soluția de respingere a notificării nu le-a fost comunicată niciodată, contrar argumentației recurenților-pârâți.

Ulterior, în rejudecarea fondului după casare, la 16 decembrie 2006, Consiliul Local Ghiroda depune un exemplar al notificării care poartă pe verso mențiunea "Am primit un exemplar - av. U.C. 14 februarie 2006" . Comunicarea oricărui înscris trebuie realizată în acord cu prevederile legale în materie, într-un mod care să excludă dubiile cu privire la realitatea acestei operațiuni. În mod corect instanța de apel a reținut că dacă la momentul introducerii acțiunii inițiale (18 noiembrie 2005) reclamanții au indicat ca mandatar pe numitul U.C., precizându-i adresa și actul de identitate, mențiunea de care înțeleg să se folosească recurenții-pârâți și pe care o consideră dovada comunicării nu conține datele de identificare ale persoanei căreia i s-ar fi înmânat această dispoziție.

În raport de aceste considerente, comunicarea actului apare ca fiind viciată, iar data menționată pe verso, 14 februarie 2006, nu poate fi considerată ca moment al începutului curgerii termenului de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001. În absența unor probe certe privind comunicarea dispoziției a cărei anulare a fost solicitată, data la care reclamanții au luat cunoștință de respingerea notificării este aceea a înmânării Dispoziției nr. 24/2006 reprezentantului lor în ședința publică din 20 februarie 2006. În raport de acest moment contestația apare ca fiind făcută în termen, așa cum corect a apreciat curtea de apel. Pe cale de consecință, în aplicarea dispozițiilor art. 312 C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul, cu consecința menținerii ca legală a deciziei pronunțate în apel și trimiterii cauzei pentru judecare în fond la Tribunalul Timiș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții Consiliul Local Ghiroda și Primarul Comunei Ghiroda împotriva Deciziei civile nr. 52/A din 16 martie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 septembrie 2010. Procesat de GGC - NN