ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3803/2003

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 258 din 25 iulie 2002 a Tribunalului Brașov au fost condamnați inculpații: - B.G. la 10 ani închisoare; - T.N. la 10 ani închisoare și; - I.I. la 12 ani închisoare, toți pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) și e) C. pen., ultimul și cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. S-a făcut și aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a computat durata arestului preventiv din pedeapsă de la 16 ianuarie 2002, la zi. Inculpații au fost obligați în solidar la 100.000.000 lei daune morale și 5.000.000 lei daune materiale, către partea civilă M.C. și 60.652.000 lei despăgubiri către partea civilă SC A. SRL Făgăraș.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că în noaptea de 13 decembrie 2001, în baza unei înțelegeri prealabile inculpații B.G., T.N. și I.I., au pătruns prin efracție în magazinul alimentar al SC A. SRL din Municipiul Făgăraș proprietatea părții civile M.C. Din magazin inculpații au furat bunuri în valoare de 10.652.000 lei. Anunțat telefonic de un locatar al blocului în care era situat magazinul, la fața locului a venit proprietarul M.C. Acesta i-a surprins pe inculpați în magazin. Inculpații au reacționat violent la venirea părții civile lovind-o și cauzându-i leziuni, care au necesitat 24 – 25 zile îngrijiri medicale. Prin decizia penală nr. 269/ Ap din 19 noiembrie 2002, s-au admis apelurile declarate de părțile civile M.C.

și SC A. SRL Făgăraș și de inculpații B.G., I.I. și T.N., împotriva sentinței care a fost casată în parte referitor la soluționarea laturii civile și a cheltuielilor de judecată. Rejudecând instanța de apel a obligat inculpații să plătească sumele de 100.000.000 lei și 10.652.000 lei, reactualizată la data plății efective. Inculpații au fost obligați să plătească câte 667.000 lei cheltuieli judiciare părților civile. Au fost menținute restul dispozițiilor. Împotriva deciziei au declarat recurs inculpatul, criticând în principal decizia pentru lipsa de apărare în apel a inculpaților B.G. și I.I., constând în aceea că deși având interese contrare au fost apărați de același apărător, prin aceasta încălcându-se prevederile art. 6 C. proc.

pen. Inculpații au mai cerut în subsidiar reducerea pedepselor pe care le consideră prea severe. Inculpatul I.I. a mai criticat hotărârile pronunțate pentru încadrarea juridică, pe care o consideră greșită el susținând că a participat la comiterea infracțiunii în calitate de complice, nu de autor. Motivele de casare invocate de inculpați sunt cele prevăzute de art. 385 9 pct. 6, pct. 14 și pct. 17 C. proc. pen. Recursurile nu sunt fondate. Potrivit art. 6 alin. (1) C. proc. pen., dreptul de apărare este garantat învinuitului, inculpatului și celorlalte părți în tot cursul procesului penal. În realizarea acestei garanții potrivit art. 171 alin. (2) C. proc. pen., asistența juridică este obligatorie când inculpatul este arestat, iar conform art. 385 9 pct. 6 C. proc.

pen., hotărârile sunt supuse casării când urmărirea penală sau judecata a avut loc în lipsa apărătorului, când prezența acestuia era obligatorie. Este neîndoielnic că satisfacerea exigențelor legale referitoare la apărarea inculpaților arestați se realizează numai printr-o prestație reală și efectivă a avocatului. O asistență formală, superficială echivalează cu o lipsă de apărare, prin urmare cu o încălcare a dreptului la apărare. În recursul din cauză se susține că mai mult decât formală, apărarea inculpaților B.G. și I.I. de către un avocat comun este prejudiciabilă acestuia, dat fiind că aceștia au interese contrare. Susținerea nu este fondată. Din examinarea încheierii de ședință a dezbaterii apelului rezultă într-adevăr, că inculpații B.G.

și I.I. au fost asistați de avocata Ș.P. În susținerea recursurilor celor doi inculpați pe care i-a apărat a criticat hotărârea de fond, pentru aplicarea unor pedepse prea severe. Încheierea consemnează că inculpații apelanți au fost de acord cu susținerile apărătoarei și au lăsat soluționarea apelului la aprecierea Curții. În raport de probele dosarului din care rezultă că inculpații au acționat împreună, toți trei, în calitate de coautori la comiterea tâlhăriei, plănuind împreună, furând împreună și agresând împreună partea civilă, pentru a păstra bunurile furate, nu se poate reține că inculpații ar fi avut interese contrare de natură a face imposibilă o apărare obiectivă, din partea unui apărător unic.

Referitor la susținerea inculpatului I.I., potrivit căreia nu a participat în calitate de autor ci de complice la comiterea tâlhăriei, nici aceasta nu este întemeiată. În cursul urmăririi penale inculpatul asistat de apărător a recunoscut că a participat la sustragerea bunurilor și agresiunea părții civile. Cum a săvârșit acte materiale specifice autorului, acesta nu poate răspunde penal în calitate de complice. Recunoașterea inculpatului se coroborează cu declarațiile coinculpaților și ale părții civile. Singura semnificație ce poate fi dată revenirii acestui inculpat la cercetarea judecătorească, este dorința de a se sustrage răspunderii. Cât privește pedepsele aplicate inculpaților acestea sunt în concordanță cu criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen.

Pedepsele de 10, respectiv 12 ani închisoare sunt situate la nivelul cuantumului mediu, între limita minimă și maximă prevăzută de lege, pentru infracțiunea comisă. Nu există în cauză împrejurări de atenuare a răspunderii inculpaților, pedepsele stabilite fiind de natură să satisfacă scopul sancțiunii penale, așa cum este reglementat de art. 52 C. pen. Așa fiind, Curtea, în temeiul art. 385 9 pct. 15 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile inculpaților, va computa prevenția din durata pedepsei și-i va obliga pe fiecare la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații B.G., I.I. și T.N., împotriva deciziei penale nr. 269/ A din 19 noiembrie 2002 a Curții de Apel Brașov. Deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul reținerii și arestării preventive de la 16 ianuarie 2002, la 17 septembrie 2003. Obligă pe recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 17 septembrie 2003.