ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2710/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2710/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra conflictului
negativ de competență de față;
La data de 12 februarie 2013 au formulat
contestație la executare contestatorii N.S. și N.I.R., în contradictoriu cu
intimata SC D.T.S. SRL. Prin cererea formulată, contestatorii au solicitat
instanței anularea unui număr de șapte acte de executare emise în Dosarul de
executare nr. 923/2012 al BEJ T.A.M. și T.N.V..
Judecătoria Buftea,
prin Sentința civilă nr. 7128 din 3 decembrie 2013, a admis excepția
necompetenței teritoriale pentru capetele de cerere 3, 4 și 5 din acțiune,
privind anularea adresei de înființare a popririi asupra conturilor bancare ale
debitoarei, anularea tuturor actelor de înființare a popririi și a tuturor
actelor de executarea subsecvente celor menționate și a declinat competența de
soluționare în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
Prin aceeași
sentință, Judecătoria Buftea a disjuns capetele de cerere nr. 1 și 6, privind
anularea executării silite imobiliare pornită împotriva contestatoarei în
Dosarul de executare nr. 923/2012, precum și radierea Somației nr. 923/2012 și
a dispus formarea unui nou dosar.
Pentru a hotărî
astfel, instanța a reținut că executarea silită are loc prin poprire, iar Banca
Transilvania cu sediul în Cluj-Napoca a procedat la înființarea popririi, ceea
ce înseamnă că Judecătoria Cluj-Napoca a devenit instanță de executare, pentru
capetele de cerere privind poprirea, iar pentru celelalte rămâne competentă
Judecătoria Buftea.
Judecătoria
Cluj-Napoca prin Sentința civilă nr. 1795/2014 a admis excepția necompetenței
materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea
Judecătoriei Buftea, a constatat ivirea conflictului negativ de competență și a
înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a hotărî
astfel, instanța a reținut că Judecătoria Buftea este instanța de executare,
deoarece domiciliul contestatorilor se află în orașul Voluntari jud. Ilfov, iar
încuviințarea executării silite s-a efectuat de aceeași judecătorie. S-a
contestat executarea silită prin poprire și cea imobiliară, iar imobilul supus
executării se află pe raza orașului Voluntari, jud. Ilfov. În ceea ce privește
executarea silită prin poprire, trebuie avut în vedere faptul că s-a solicitat
înființarea popririi la mai multe bănci, unele dintre ele având sediul în
București, astfel încât nici sub acest aspect nu se justifică stabilirea unei
alte competențe, față de instanța învestită inițial cu judecarea cauzei.
Analizând actele și
lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanța competentă să
soluționeze cauza este Judecătoria Buftea.
Astfel, se reține că
N.S. și N.I.R. au formulat contestație la executare, la data de 12 februarie
2013, în contradictoriu cu intimata SC D.T.S. SRL. Prin cererea formulată,
contestatorii au solicitat instanței anularea unui număr de șapte acte de
executare emise în Dosarul de executare nr. 923/2012 al BEJ T.A.M. și T.N.V. -
acte de executare, dintre care unele priveau înființarea popririi sumelor de
bani datorate de terții popriți debitorului, în speță mai multe bănci și altele
care priveau executarea silită a unui imobil.
Pentru a stabili
competența materială de soluționare, trebuie avute în vedere considerentele
Deciziei nr. XV din 5 februarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție în recurs în interesul legii, potrivit cărora: din coroborarea art.
400 alin. (1) cu art. 373 alin. (2) C. proc. civ. care prevede că instanța de
executare este judecătoria în raza căreia se face executarea, dacă legea nu
prevede altfel, rezultă că, în ceea ce privește competența de soluționării
contestației la executare propriu-zise, aceasta aparține întotdeauna
judecătoriei, în materie civilă.
În ceea ce privește
competența teritorială, aceasta trebuie determinată potrivit dispozițiilor art.
453 coroborate cu art. 460 C. proc. civ. din 1865, în sensul stabilirii
instanței de executare, în raport de prevederile legale invocate.
Poprirea, potrivit
dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. se înființează la cererea
creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul
debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit, textul
reglementând o competență alternativă.
Or, în speță sediul
debitorilor se află în orașul Voluntari, pe raza Judecătoriei Buftea, ceea ce
permite creditorului să aleagă, conform principiului disponibilității, pornirea
executării la această din urmă instanță, care astfel devine instanța de executare.
În consecință, dacă
instanța de executare este Judecătoria Buftea, atunci, aceasta este competentă
să soluționeze contestația la executare, formulată de contestatorii N.S. și
N.I.R.
Față de aceste
considerente, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (2) și art.
22 alin. (3), raportate la art. 399 alin. (1) și art. 400 alin. (1) C. proc.
civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea
Judecătoriei Buftea.
ÎNALTA CURTE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența
de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 14 octombrie 2014.
Procesat de GGC - CL