ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2710/2014

Asupra conflictului negativ de competență de față; La data de 12 februarie 2013 au formulat contestație la executare contestatorii N.S. și N.I.R., în contradictoriu cu intimata SC D.T.S. SRL. Prin cererea formulată, contestatorii au solicitat instanței anularea unui număr de șapte acte de executare emise în Dosarul de executare nr. 923/2012 al BEJ T.A.M. și T.N.V.. Judecătoria Buftea, prin Sentința civilă nr. 7128 din 3 decembrie 2013, a admis excepția necompetenței teritoriale pentru capetele de cerere 3, 4 și 5 din acțiune, privind anularea adresei de înființare a popririi asupra conturilor bancare ale debitoarei, anularea tuturor actelor de înființare a popririi și a tuturor actelor de executarea subsecvente celor menționate și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.

Prin aceeași sentință, Judecătoria Buftea a disjuns capetele de cerere nr. 1 și 6, privind anularea executării silite imobiliare pornită împotriva contestatoarei în Dosarul de executare nr. 923/2012, precum și radierea Somației nr. 923/2012 și a dispus formarea unui nou dosar. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că executarea silită are loc prin poprire, iar Banca Transilvania cu sediul în Cluj-Napoca a procedat la înființarea popririi, ceea ce înseamnă că Judecătoria Cluj-Napoca a devenit instanță de executare, pentru capetele de cerere privind poprirea, iar pentru celelalte rămâne competentă Judecătoria Buftea. Judecătoria Cluj-Napoca prin Sentința civilă nr. 1795/2014 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, a constatat ivirea conflictului negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că Judecătoria Buftea este instanța de executare, deoarece domiciliul contestatorilor se află în orașul Voluntari jud. Ilfov, iar încuviințarea executării silite s-a efectuat de aceeași judecătorie. S-a contestat executarea silită prin poprire și cea imobiliară, iar imobilul supus executării se află pe raza orașului Voluntari, jud. Ilfov. În ceea ce privește executarea silită prin poprire, trebuie avut în vedere faptul că s-a solicitat înființarea popririi la mai multe bănci, unele dintre ele având sediul în București, astfel încât nici sub acest aspect nu se justifică stabilirea unei alte competențe, față de instanța învestită inițial cu judecarea cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Judecătoria Buftea. Astfel, se reține că N.S. și N.I.R. au formulat contestație la executare, la data de 12 februarie 2013, în contradictoriu cu intimata SC D.T.S. SRL. Prin cererea formulată, contestatorii au solicitat instanței anularea unui număr de șapte acte de executare emise în Dosarul de executare nr. 923/2012 al BEJ T.A.M. și T.N.V. - acte de executare, dintre care unele priveau înființarea popririi sumelor de bani datorate de terții popriți debitorului, în speță mai multe bănci și altele care priveau executarea silită a unui imobil. Pentru a stabili competența materială de soluționare, trebuie avute în vedere considerentele Deciziei nr. XV din 5 februarie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, potrivit cărora: din coroborarea art. 400 alin. (1) cu art. 373 alin. (2) C. proc.

civ. care prevede că instanța de executare este judecătoria în raza căreia se face executarea, dacă legea nu prevede altfel, rezultă că, în ceea ce privește competența de soluționării contestației la executare propriu-zise, aceasta aparține întotdeauna judecătoriei, în materie civilă. În ceea ce privește competența teritorială, aceasta trebuie determinată potrivit dispozițiilor art. 453 coroborate cu art. 460 C. proc. civ. din 1865, în sensul stabilirii instanței de executare, în raport de prevederile legale invocate. Poprirea, potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit, textul reglementând o competență alternativă.

Or, în speță sediul debitorilor se află în orașul Voluntari, pe raza Judecătoriei Buftea, ceea ce permite creditorului să aleagă, conform principiului disponibilității, pornirea executării la această din urmă instanță, care astfel devine instanța de executare. În consecință, dacă instanța de executare este Judecătoria Buftea, atunci, aceasta este competentă să soluționeze contestația la executare, formulată de contestatorii N.S. și N.I.R. Față de aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (2) și art. 22 alin. (3), raportate la art. 399 alin. (1) și art. 400 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

ÎNALTA CURTE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 octombrie 2014. Procesat de GGC - CL