ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2879/2019

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Târgu- Secuiesc sub numărul unic de dosar nr. x/2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de Evaluare nr. x/30.10.2015 emis de pârâtă și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că, prin Raportul de evaluare atacat, întocmit la data de 30.10.2015 și care i-a fost comunicat la data de 04.11.2015, s-a reținut că a încălcat regimul juridic al incompatibilităților întrucât a deținut simultan funcțiile de viceprimar și primar, pe de o parte, și calitatea de comerciant persoană fizică, pe de altă parte, încălcând astfel dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g), art. 91 alin. (1) teza I, art. 91 alin. (3) teza I, art. 91 alin. (4) din Legea nr. 161/2013.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Judecătoria Târgu-Secuiesc, prin sentința civilă nr. 76/03.02.2016, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov.

Învestită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 106/F/2016 din 27 iunie 2016, a respins, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva hotărârii instanței de fond a promovat recurs reclamantul reclamantul A., în condițiile art. 493 C. proc. civ.

Învocând, în mod generic, prevederile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Criticile aduse hotărârii instanței de fond pot fi subsumate prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și vizează următoarele aspecte:

- instanța de fond a considerat in mod greșit că dobândirea calității de comerciat

- instanța de fond a înlăturat apărările și cererile în probațiune formulate de recurent, arătând că a existat un interes de natură partimonială în speță, nefiind necesară și cearea unui prejudiciu în concret;

- sentința contestată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, întrucât prima instanță trebuia să analizeze în concret dacă persoana fizică autorizată a desfășurat activitate comercială, iar nu să sancționeze doar simpla deținere concomitentă a celor două calități, respectiv cea de primar și cea de persoană fizică autorizată;

- recurentul a precizat că în ceea ce privește înmatricularea în registrul comerțului este de observat că art. 1 din Legea nr. 267/1990, în redactarea sa din anul 2003, agricultorii nu aveau obligația de a se înmatricula;

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată intimata Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că sentința atacată este legală și temeinică.

În dezvoltarea apărărilor a precizat că, din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g), art. 91 alin. (1) teza I, art. 91 alin. (3) teza I din Legea nr. 161/2003, art. 2 alin. (1) din Legea nr. 393/2004, art. 1 alin. (19, art. 2 lit. a) și i), art. 6 alin. (1), art. 7 alin. (1) și art. 23 din Ordonanța de urgență nr. 44/2008, art. 6 alin. (1) și art. 8 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, art. 1 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 rezultă că reclamantul a deținut concomitent atât funcția de viceprimar, respectiv primar cât și calitatea de comerciant în cadrul A. ede A. și nu a renunțat la această din urmă calitate, pe care o deține și în prezent, fiind astfel în stare de incompatibilitate.

Intimata- pârâtă a mai arătat că prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 cu modificările și completările ulterioare, stabilind incompatibilitatea dintre funcția de primar (viceprimar) și calitatea de comerciant, instituie o garanție a exercitării funcției publice în condiții de imparțialitate și transparență decizională, obiectiv ce urmărește protejarea interesului public constând în apărarea drepturilor și libertăților cetățenilor, reclamantul, în calitatea sa de primar, având obligația de a respecta prevederile legale privind incompatibilitățile și să nu încalce legislația aplicabilă.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 24 octombrie 2019, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 29 mai 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea formulată de intimată și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate.

În prealabil, Înalta Curte constată că prin criticile de recurs formulate, recurentul procedează la reiterarea aspectelor invocate în fața instanței de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate, condiții în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului, ci se va limita, doar, la analiza criticilor care se circumscriu unor veritabile motive de recurs.

Totodată, analizând sentința atacată prin prisma criticilor expuse de către recurent, referitor la criticile de nelegalitate, prin prisma motivului de casare, cel reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., verificate de către instanța de control judiciar, au un caracter nefondat, în chestiunea invocată de titularul căii de atac.

Recurentul-reclamant A. a supus controlului de legalitate, pe calea prevăzută de art. 22 din Legea nr. 176/2010, raportul de evaluare nr. x/30.10.2015, prin care intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a reținut existența unei stări de incompatibilitate în privința sa.

În concret, prin actul administrativ contestat s-a concluzionat că din data de 29.01.2009 reclamantul a deținut simultan funcția de viceprimar, apoi primar al comunei Dalnic și calitatea de comerciant în calitate de cărora întreprinzător persoană fizică titular al întreprinderii individuale.

Această stare de fapt a fost contestată de recurentul-reclamant care, atât în punctul de vedere depus în cadrul procedurii administrative, cât și în fața instanței de fond, a arătat că înregistrarea PFA în Registrul Comerțului Covasna nu face dovada calității de comerciant al acestuia.

Pentru a menține raportul de evaluare întocmit de autoritatea pârâtă, prima instanță a constatat că potrivit notei de furnizare informații extinse nr. x/26.09.2014, emisă de Oficiul Național al Registrului Comerțului "A." a fost înregistrată în Registrul Comerțului la data de 29.01.2009.

Un prim argument dezvoltat de recurentul-reclamant se referă la activitatea de producător agricol pe care a desfășurat-o în perioada în care a deținut și funcția de primar, apreciind, în esență, că această activitate a fost desfășurată în interes personal și pentru consumul propriu al familiei și nu duce la încadrarea sa în noțiunea de "comerciant", fiind un simplu deținător al unei gospodării individuale, iar, pe de altă parte, PFA A. nu îndeplinește criteriile fundamentale pentru dobândirea calității de comerciant.

Înalta Curte constată că activitatea de producător agricol a fost desfășurată de către recurentul-reclamant prin înființarea și reprezentarea unei Inteprinderi Individuale potrivit O.U.G. nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale începând cu data de 29 inauriae 2009 și până în prezent.

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 44/2008: "Prezenta ordonanță de urgență reglementează accesul la activitățile economice din economia națională astfel cum sunt prevăzute în Codul CAEN, procedura de înregistrare în registrul comerțului, de autorizare a funcționării și regimul juridic al persoanelor fizice autorizate să desfășoare activități economice, precum și al întreprinderilor individuale și familiale.", iar dispozițiile art. 16-21 stabilesc modalitatea de înființare, organizare și încetare a activității cât privește persoanele fizice autorizate.

Corelativ, dispozițiile art. 1 alin. (1) și art. 13 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, stabilesc obligativitatea comerciantului persoană fizică de a obține înscrierea în registrul comerțului anterior începerii activității economice.

În cauză nu este contestată existența PFA Întreprindere Individuală, înmatriculată la Oficiul Registrului, "A." în data de de 29.01.2009, recurentul contestând doar calitatea de comerciant pe care ar fi obținut-o prin această formă de organizare a activității economice.

Nu se poate reține argumentul recurentului-reclamant în sensul că, pentru a dobândi calitatea de comerciant, persoana fizică autorizată trebuie să îndeplinească anumite condiții, suplimentare înmatriculării în registrul comerțului, precum desfășurarea constantă a faptelor de comerț, desfășurarea comerțului pentru obținerea unui profit și obținerea autorizațiilor prevăzute de lege, atât timp cât, potrivit O.U.G. nr. 44/2008 și Legii nr. 26/1990, calitatea de comerciant persoană fizică se dobândește prin simpla înmatriculare în Registrul Comerțului, fără a fi necesare formalități sau condiții ulterioare. Frecvența desfășurării faptelor de comerț, solicitarea și obținerea autorizațiilor prevăzute de lege ori obținerea de profit nu reprezintă criterii de calificare a unei persoane fizice autorizate drept comerciant, aspectele legate de activitatea acesteia ulterior înmatriculării neavând efecte asupra calității de comerciant.

Un argument suplimentar în sensul calificării persoanei fizice autorizate drept comerciant rezultă și din prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 278/2009 privind C. civ., potrivit cărora referirile la comercianți din cuprinsul actelor normative în vigoare la data intrării în vigoare a C. civ., se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerțului. Această prevedere legală reprezintă o confirmare a legiuitorului cu privire la calitatea de comerciant a persoanelor fizice autorizate.

O altă critică formulată de recurentul-reclamant privește lipsa stării de incompatibilitate datorită neexercitării efective a actelor de comerț, susținându-se că înregistrarea PFA Interprindere Individuală nu a fost urmată de derularea unor acte de comerț, ci a fost una strict formală, în scopul accesării unor fonduri europene.

Argumentația recurentului-reclamant este lipsită de temeinicie, în condițiile în care dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, în vigoare la data apariției stării de incompatibilitate, au un conținut clar interdictiv cu privire la deținerea calității de comerciant persoană fizică, simultan cu deținerea calității de primar:

"(1) Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: g) calitatea de comerciant persoană fizică;"

Așadar, legea nu condiționează existența stării de incompatibilitate de derularea efectivă a actelor de comerț, fiind sancționat cumulul de funcții și/sau calități, independent de volumul de activitate al formei de organizare (persoană fizică autorizată, în cazul de față), sau chiar de lipsa activității.

Mai mult decât atât, în ce privește calitatea Întreprinderii Individuale de comerciant, art. 6 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ. (aplicabil în cauză întrucât raportul juridic de pretinsă incompatibilitate a luat naștere după intrarea în vigoare a noului C. civ.), potrivit cărora "în cuprinsul actelor normative aplicabile la data intrării în vigoare a C. civ., referirile la comercianți se consideră a fi făcute la persoanele fizice sau, după caz, la persoanele juridice supuse înregistrării în registrul comerțului, potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege.

Și art. 1 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, stipulează că persoanele fizice, înainte de începerea activității economice, au obligația să ceară înregistrarea în registrul comerțului.

În acest context reiese clar că întreprinzătorii persoane fizice titulari ai întreprinderilor individuale (cum este și recurentul) au calitatea de comercianți, potrivit legii.

Ca atare, instanța de fond a făcut in mod corect aplicarea dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, dispoziții în vigoare, a căror neconstituționalitate nu a fost declarată de către Curtea Constituțională a României. Reglementarea de către legiuitor a unor situații de incompatibilitate nu contravine nici principiului egalității în fața legii și nici dreptului la muncă. Dimpotrivă, regimul incompatibilităților are o importanță atât de ridicată încât, pentru anumite categorii de funcții publice, acesta a fost reglementat prin însăși Constituția României (art. 71, art. 84, art. 105, art. 144).

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A., împotriva sentinței nr. 106/F din 27 iunie 2016, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 mai 2019.