ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 630/2014

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 115 din 3 aprilie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 2254/117/2012 a Tribunalului Cluj,

a fost condamnat inculpatul M.I.A. la pedeapsa de 22 ani închisoare și interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., pe o durată de 5 ani după terminarea executării pedepsei principale pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen.

S-a făcut aplic.art. 71, 64 lit. a) teza a II-a și b) C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată timpul detenției preventive începând cu data de 04 ianuarie 2012 și până la zi.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului în sumă de 6.500 lei.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul M.l.A. a locuit împreună cu soția lui, M.L., în com. Mărgău, jud. Cluj, fiind căsătoriți de 25 de ani, din căsătoria celor doi rezultând două fiice, respectiv martorele M.M. și M.A.

Potrivit declarațiilor inculpatului din faza de urmărire penală, în dimineața zilei de 03 ianuarie 2012, cei doi soți împreună cu o verișoară s-au deplasat în orașul Huedin, jud. Cluj la cumpărături, pentru un botez la care urmau să participe în data de 08 ianuarie 2012. Ajunși acasă în jurul orelor amiezii, M.L. s-a apucat de gătit, întrucât, urma să le vină în vizită martorul G.V., iar inculpatul a ieșit în curte la diverse treburi gospodărești; revenind în locuință a observat că soția sa este în stare avansată de ebrietate, fapt ce l-a nemulțumit, reproșându-i că, datorită stării în care se afla, nu va fi în stare să servească musafirii.

Numitul G.V. a ajuns la locuința soților M. în jurul orelor 15,30 și a rămas acolo până la ora 20,30 - 20,45. Inculpatul a fost în continuare nemulțumit de prestația soției sale, deoarece, din cauza stării în care se afla, nu a servit musafirul așa cum trebuie, respectiv nu a pus furculițe și șervețele pe masă, fapt ce l-a determinat pe inculpat să o ajute la aranjatul mesei.

În după-amiaza respectivă, în jurul orelor 16,00, acasă la soții M. au sosit și martorii A.G. și P.A.P., angajați ai SC E. SA Cluj, la solicitarea inculpatului, pe motiv că solicitase o aprobare de spor de curent și care au stat cca. 15 minute. Când afară era deja noapte, în locuința inculpatului a mai intrat și verișorul lui, numitul M.A., dar care a plecat și el după vreo 15 - 20 de minute, când numitul G.V. era încă în locuința inculpatului.

După plecarea celor doi angajați ai „R. Cluj", inculpatul i-a cerut soției sale să meargă să hrănească animalele și să le închidă. Aceasta s-a conformat; din acel moment, inculpatul nu a mai văzut-o pe soția sa, deoarece nu a mai revenit în casă. După plecarea martorului G.V., respectiv în jurul orelor 20,30-20,45, inculpatul a ieșit afară pentru a vedea dacă soția lui a rezolvat treburile gospodăriei. Și-a găsit soția la poiata oilor,,care este amplasată în curte, pe coastă, plină de noroi și de sânge; totodată, „era atât de beată că, nu putea vorbi"; „stătea în genunchi și tot încerca să se ridice în picioare, fără să reușească".

Inculpatul a declarat că și-a lăsat soția în poziția și locul în care a găsit-o, a mers în casă unde l-a apelat telefonic pe martorul R.G., rugându-l să vină să îl ajute să o ducă în casă, fiind din nou beată, iar pentru că acesta a refuzat să vină, a trimis-o pe soția lui, martora R.E. Împreună au dus-o de la poiata oilor (deoarece, între timp, victima a reușit să coboare singură coasta până în acest loc), în casă și au dezbrăcat-o în bucătărie; inculpatul a condus-o apoi în baie, a spălat-o, a ajutat-o să îmbrace un pantalon de pijama, după care a dus-o în dormitorul comun și a întins-o în pat (patul unde a fost găsită de echipajul medical de pe salvare chemat la fața locului și de organele de anchetă).

După ce a așezat-o în pat a încercat să afle ce i s-a întâmplat, dar soția i-a răspuns că nu e beată și nu bea.

În timpul nopții de 03/04 ianuarie 2012, s-a trezit în jurul orelor 2,30, observând că și soția sa era trează, așezată pe pat în poziția șezând; a încercat din nou să discute cu ea, aceasta răspunzându-i același aspect mai sus relatat, după care s-a culcat. Inculpatul s-a trezit la orele 6,45; a aprins becul în dormitor, a mers la ea și a văzut că nu respiră; a încercat să o trezească, făcându-i respirație gură la gură, a stropit-o cu apă, dar fără rezultat, realizând în acel moment că a decedat.

Inculpatul și-a apelat imediat telefonic fetele, cărora Ie-a spus să vină acasă, deoarece mama lor a murit. În locuința comună, până la sosirea fiicelor sale și a echipajului de pe salvare, nu a intrat altcineva.

Astfel, după apelarea fetelor, inculpatul M.l.A. a apelat telefonic ambulanța, comunicând că a găsit-o pe soția lui decedată în locuința lor.

Sosit la fața locului, medicul de pe ambulanță, după examinarea victimei, i-a spus inculpatului că soția sa prezintă pe corp și leziuni mai vechi, dar și recente, pe spate, produse prin târâre.

În fișa de urgență prespitalicească (din 04 ianuarie 2012), la rubrica „anamneză" s-au consemnat următoarele: „Pacienta 41 de ani este găsită inconștientă cu rigidități și lividități (...) - decedată. La o inspecție generală se constată echimoze generale, leziuni (...) la nivelul feselor bilateral, echimoze de diferite culori, care ar putea ridica suspiciuni de moarte suspectă (...)". Acest echipaj medical de urgență a fost cel care a sesizat organul judiciar.

Examinarea cadavrului victimei M.L., făcută la locul faptei, la data de 04 ianuarie 2012, a pus în evidență leziuni traumatice pe aproape toată suprafața corpului acesteia (cap, trunchi și membre). Constatarea medico-legală - autopsie (de la aceeași dată) a permis formularea următoarelor concluzii: moartea sus-numitei a fost violentă și poate data din 04 ianuarie 2012; s-a datorat insuficienței respiratorii acute (consecutivă pneumotoracelui masiv bilateral asociat cu hemotorace) în cadrul unui traumatism toracic cu fracturi costale multiple și rupturi pleuro-pulmonare; leziunile traumatice tanato-generatoare s-au putut produce prin loviri active repetate cu corpuri dure, contondente. S-a constatat de asemenea că, alcoolemia victimei a fost de 2,65 gr.%o.

Coroborând întreg materialul probator administrat în cauză, instanța a constatat că, după plecarea martorului, inculpatul a ieșit în curte, și-a găsit soția pe coastă la anexele gospodărești, respectiv poiata oilor, aici fiind locul unde i-a aplicat primele lovituri cu brutalitate, dovadă vânătăile, urmele de sânge, noroiul de pe întreg corpul victimei, așa cum rezultă din declarațiile inculpatului și a martorei R.E., precum și urmele de sânge descoperite pe zăpadă și sol pe porțiunea dintre anexele gospodărești și șură, așa cum rezultă din procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșele foto aferente; este evident că, inculpatul nu avea cum să nu știe unde se afla soția sa când nu era în casă; respectiv, fie la vecinii F., ceea ce, din declarațiile fraților F. a reieșit clar că, în după-amiaza zilei de 03 ianuarie 2012, L. nu a fost la ei; fie în curte, unde bea pe ascuns, tocmai pentru a nu fi văzută de inculpat, care îi știa și locurile unde își ascundea băuturile alcoolice, el fiind cel care Ie-a indicat organelor judiciare cu ocazia percheziției domiciliare efectuate în cauză.

De la poiata oilor a târât-o (constatare făcută și de medicul de pe ambulanță după examinarea victimei, conform căreia, victima prezenta leziuni produse recent, prin târâre, aspect declarat de inculpat) până lângă șură, lăsând-o afară în frig, având în vedere faptul că, pe de-o parte, chiar luând în calcul maximul orelor declarate de inculpat și martorul G.V., când acesta din urmă a plecat de la familia M., iar inculpatul a ieșit în curte și a mers la anexele gospodărești, respectiv orele 21,00-21,30 (față de cele declarate inițial, respectiv orele 20,00-20,30), precum și ora declarată de soții R. că au fost apelați telefonic de către inculpat, respectiv orele 22,30-23,00, rămâne un interval de timp de cel puțin 1 oră, 1 oră și 30 minute, pe care inculpatul nu îl poate justifica; pe de altă parte, este de necrezut că, victima, cu o alcoolemie de peste 2,65 gr.%o (întrucât, această valoare a fost constatată în ziua următoare, respectiv, data de 04 ianuarie 2012, cu ocazia efectuării autopsiei cadavrului/fiind în scădere) și în starea în care se afla, "plină de noroi și sânge, atât de beată că nu putea vorbi, încerca să se ridice în picioare, fără să reușească", a putut parcurge singură distanța de la anexele gospodărești de pe coastă și până la șură, așa cum a susținut inculpatul în faza de urmărire penală și în prima declarație dată în fața instanței la data de 29 februarie 2012, însă, în cea dată la data de 19 aprilie 2012, recunoaște că el însuși a adus-o până lângă șură.

A urmat o altă serie de lovituri, cele date, atât în curte, cât și în baie, în prezența martorei R.E., așa cum reiese din starea de fapt anterior expusă, după care, cele aplicate după ce și-a așezat soția în pat, inculpatul recunoscând doar faptul că, i-a aplicat cu tija metalică de la uscătorul de haine 3-5 lovituri peste picioare; de fapt, nu mai știe câte lovituri i-a aplicat, atât de nervos și supărat era pe soția sa pentru starea în care a găsit-o; or, din fotografiile de la pct. 7-10 din raportul de constatare medico-legală. reiese că, victima a fost lovită cu acest obiect contondent și în alte zone ale corpului, respectiv leziunile descrise la pct. 17 din același raport;

Totodată, s-a reținut că, constatările preliminare, cele din raportul de constatare medico-legală întocmite de I.M.L. Cluj-Napoca se coroborează pe deplin și cu concluziile expertizei medico-legale dispuse în cauză conform cărora, moartea victimei a fost violentă; ea s-a datorat insuficienței respiratorii acute consecutive pneumotoracelui masiv bilateral asociat cu hemotorace, în cadrul unui traumatism toracic cu fracturi costale multiple și rupturi pleuro-pulmonare; leziunile traumatice tanatogeneratoare de la nivelul toracelui s-au putut produce prin loviri active repetate cu corpuri dure contondente; leziunile traumatice tanatogeneratoare de la nivelul toracelui pot determina decesul victimei M.L., chiar și în lipsa unui consum de alcool cu expunere la frig; de asemenea, medicul legist a opinat că, în condițiile unei asistențe medicale calificate și aplicate în timp util, victima ar fi putut avea șanse de supraviețuire, fără a putea preciza dacă victima ar fi putut fi salvată sau nu; expunerea la frig în condițiile unei alcoolemii de 2,65 gr.%o poate duce la apariția unei hipotermii severe și chiar să cauzeze decesul unei persoane; aceste condiții sunt necesare, dar nu determinante, fiind nevoie de o corelare a acestora și cu temperatura mediului ambiant, îmbrăcămintea victimei, gradul de dezvoltare a țesutului grăsos subcutanat, umiditate, existența sau inexistența unui grad de extenuare, starea de conștientă sau de inconștiență, toleranța la alcool.

Instanța a respins ca neîntemeiată cererea formulată, întrucât, nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de vătămare corporală, respectiv latura obiectivă; astfel, potrivit disp. art. 181 C. pen., în primul rând, victima ar trebui să fie în viață, iar în al doilea rând, să fi suferit o vătămare a integrității corporale sau sănătății care necesită pentru vindecare cel mult 60 zile de îngrijiri medicale, atestate printr-un certificat medico-legal, un raport de constatare medico-legală sau expertiză medico-legală de către medici specialiști; or, în speță, victima a decedat în urma unui traumatism toracic cu fracturi costale multiple și rupturi pleuro-pulmonare, datorat loviturilor multiple aplicate de inculpat cu brutalitate, cu pumnii și picioarele, cu obiecte contondente (tijă metalică), peste tot corpul victimei și în condițiile în care aceasta s-a aflat în imposibilitate de a se apăra din cauza stării în care se afla, respectiv sub influența băuturilor alcoolice, sens în care, instanța apreciază că, a acționat cu intenție directă, deci a prevăzut și urmărit moartea victimei ca rezultat al faptei sale.

Instanța a reținut că, în drept, fapta inculpatului M.l.A. care, în noaptea de 03/04 ianuarie 2012, prin lovituri repetate cu pumnii și picioarele, precum și cu alte corpuri dure, contondente, de formă alungită, a agresat-o fizic pe numita M.L., soția lui, profitând și de starea de neputință a victimei de a se apăra, în timp ce se aflau în locuința comună din com. Mărgău, sat Mărgău, jud. Cluj, provocându-i astfel, cu intenție, moartea, în urma unui traumatism toracic cu fracturi costale multiple și rupturi pleuro-pulmonare, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174, 175 alin. (1)

lit. c)șid)

C. pen.

La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanța a ținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptei, concretizat în modul și împrejurările concrete de comitere a acesteia, respectiv inculpatul a aplicat victimei, soția sa, lovituri repetate și de mare intensitate, cu pumnii și picioarele, cu obiecte contondente, peste tot corpul, vizând zone vitale ale corpului, profitând de starea de neputință a acesteia de a se apăra, iar ulterior, nu a considerat necesar să apeleze la salvare sau să o ducă personal la spital, manifestând o indiferență crasă față de viața victimei, dând dovadă și de o lipsă totală de afecțiune și respect, atitudine pe care a avut-o și ulterior comiterii faptei. A mai avut în vedere persoana inculpatului care a recunoscut parțial comiterea faptei, aflat la prima confruntare cu legea penală.

Împotriva sentinței menționate a declarat apel în termen inculpatul M.l.A.

În motivarea apelului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de lovituri cauzatoare de moarte întrucât loviturile aplicate de către inculpat victimei nu erau de natură să provoace decesul acesteia; victima avea o alcoolemie de 2,65 gr/l în sânge; fracturile costale nu se puteau produce doar prin lovire activă, ci și prin cădere, astfel încât se poate aprecia că decesul a intervenit ca urmare a expunerii la frig.

În subsidiar, a criticat sentința atacată susținând că pedeapsa trebuia orientată spre minimul legal, pentru că nu a lovit victima cu

pumnii și picioarele; sub un alt aspect s-a precizat că inculpatul are două fiice de care are grijă, este o persoană sociabilă și integrată social.

Prin Decizia penală nr. 147/A din data de 28 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Ciul Secția penală și de minori,

a fost respins, ca nefondat apelul inculpatului.

Potrivit art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului

M.l.A. durata arestului preventiv începând cu data de 04 ianuarie 2012 și până în prezent și a fost menținută starea de arest a inculpatului.

Examinând sentința atacată din perspectiva motivelor de apel invocate, precum și sub toate aspectele de fapt și de drept, instanța de apel a constatat următoarele:

În mod temeinic prima instanță a reținut starea de fapt, pe baza administrării tuturor-probelor necesare aflării adevărului, stare de fapt potrivit căreia în seara zilei de 3 ianuarie 2013, l inculpatul a găsit-o pe soția sa,

victima M.L., căzută jos în curte în stare de ebrietate, motiv pentru care i-a aplicat cu mâinile și picioarele mai multe lovituri pe întreg corpul;

a târât-o apoi până lângă șură unde a lăsat-o afară. în frig timp de aproximativ 1 oră și 30 minute, după care a introdus-o în casă, pe parcurs aplicându-i mai multe lovituri, inclusiv în interiorul băii și în prezența martorei R.E. După ce a așezat victima în pat a lovit-o de mai multe ori peste picioare cu o tijă metalică de la uscătorul de rufe, iar ulterior, în jurul orelor 6.45, a observat că victima nu mai respiră, motiv pentru care inculpatul și-a anunțat fiicele că mama lor a murit, după care a anunțat ambulanța.

S-a reținut că declarația martorei R.E. (fila 89 fond), nu

poate fi înlăturată, astfel cum a solicitat apelantul, deoarece sinceritatea acesteia nu poate fi contestată. Audiată fiind de către prima instanță, s-a

reținut că inițial nu a dorit să declare, precizând că își menține

declarațiile date în faza de urmărire penală, însă apoi a specificat expres

că a văzut momentul în care, când inculpatul o dezbrăca pe victimă, o

lovea cu picioarele în coaste și cu mâinile peste cap, creând martorei un

sentiment puternic de teamă, întrucât inculpatul era nervos și își înjura soția.

Tot din declarația acestei martore a rezultat că fapta a fost comisă profitându-se de starea de neputință a victimei de a se apăra, datorită stării de ebrietate în care se afla, agravantă prev. de art. 175 lit. d) C. pen.

Curtea de apel a apreciat, la fel ca și instanța de fond, în baza raportului de expertiză medico-legală efectuat în cauză (fila 217 fond) că moartea victimei s-a datorat insuficienței respiratorii acute consecutive pneumotoracelui în cadrul unui traumatism toracic cu fracturi costale multiple și rupturi pleuropulmonare.

Motivul de apel potrivit căruia leziunile au fost provocate prin

cădere nu a fost primit, datorită faptului că acestea s-au produs prin loviri

active repetate cu corpuri dure contondente, astfel cum se concluzionează la pct. 3 din raportul de expertiză medico-legal. S-a reținut că afirmația conform căreia lipsa infiltratului sanguin la nivelul coastelor denotă că leziunile s-au produs în momentul în care victima

era în agonie sau decedată, reprezintă o speculație ce nu se întemeiază

pe niciuna dintre probele administrate.

De asemenea, motivul potrivit căruia decesul victimei a intervenit datorită consumului de alcool, stării de slăbiciune a victimei și expunerii la frig a fost înlăturat datorită constatării din concluziile raportului menționat potrivit cărora leziunile de la nivelul toracelui pot determina decesul în mod autonom, respectiv în lipsa consumului de alcool ori expunerii la frig .

Pentru aceste argumente a fost respinsă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei în infractiunea.de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

La individualizarea pedepsei de 22 ani închisoare, prima instanță a

avut în vedere toate criteriile generale și speciale prevăzute de art. 72 C. pen., pedeapsa aplicată reflectând pericolul social concret foarte ridicat al faptei comise. Inculpatul este în vârstă de 49 de ani, s-a căsătorit la 22 de ani, a trăit împreună cu victima până la decesul acesteia și a avut cu aceasta două fiice, de 24 ani, respectiv 18 ani, una

dintre acestea fiind absolventă de facultate, iar cealaltă elevă la liceu. Cu

toate acestea, inculpatul nici până în prezent nu a empatizat cu victima, nici măcar nu s-a transpus în situația acesteia din momentul agresiunii, adoptând o atitudine de autodisculpare, de neutralizare a gravității comportamentului său și de blamare a victimei.

Așadar, s-a reținut că aceste deficiențe sunt de natură să obstructioneze procesul de schimbare a acestuia, în asemenea măsură încât inculpatul are nevoie de consiliere individuală.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

inculpatul M.l.A.,

acesta fiind motivat în scris, în termenul legal prevăzut de art. 385

10

C. proc. pen.

Prin recursul formulat în scris și susținut oral, au fost invocate cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 9, 12, 17, 18 din C. proc. pen., solicitând achitarea, iar, în subsidiar schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de

moarte, cu executarea pedepsei în condițiile art. 81 C. pen.

Analizând recursul

declarat de inculpat Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este fondat, raportat la intrarea în vigoare a noului C. pen. la data de 1 februarie 2014 și, în consecință, a incidenței instituției aplicării legii penale mai favorabile, prev. de art. 5 din Noul C. pen.

Examinând cauza, în raport cu succesiunea de legi penale intervenite de la săvârșirea infracțiunii de către inculpat, instanța de recurs constată că se impune aplicarea legii penale mai favorabile, în raport cu pedeapsa.principală, complementară și cea accesorie, astfel cum sunt reglementate în noua lege.

Potrivit art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., publicată în M. Of. nr. 757 din 12 noiembrie 2012, în cazul succesiunii de legi penale intervenite până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, pedepsele accesorii și complementare se aplică potrivit legii care a fost identificată ca lege mai favorabilă în raport cu infracțiunea comisă.

În raport cu pedeapsa principală aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, 175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen. anterior, de 22 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de.art. 64 lit. a) teza a ll-a și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, instanța de recurs constată că dispozițiile legii noi sunt mai favorabile, sub aspectul conținutului incriminării textului art. 175 vechi C. pen. (art. 189 C. pen. actual) și urmează a fi aplicate.

În reglementarea, actuală, legiuitorul a exclus din norma de incriminare a omorului calificat, săvârșirea omorului în condițiile elementului circumstanțial prevăzut de literele c și d ale art. 175 vechiul C. pen., astfel că, potrivit principiului aplicării legii mai favorabile, legea nouă este mai favorabilă.

În privința textului art. 175 lit. c) C. pen. anterior, legiuitorul a înțeles să incrimineze distinct fapta de omor săvârșită asupra unui membru de familie, în cadrul infracțiunii prevăzute de art. 199 Noul C. pen., intitulat violența în familie, faptă pedepsită cu maximul special al pedepsei prevăzute de lege pentru fapta prevăzută în art. 188 C. pen., care se majorează cu o pătrime.

Pedeapsa prevăzută de art. 188 noul C. pen. pentru infracțiunea de omor este de la 10 la 20 de ani închisoare și interzicerea unor drepturi. Drept urmare, pedeapsa pentru infracțiunea de omor asupra unui membru de familie este de la 10 la 25 ani închisoare.

În condițiile noului C. pen., se constată că limitele de pedeapsă prevăzute de art. 188 C. pen. (art. 174 vechiul C. pen.) sunt similare cu cele din legea veche, astfel că nu se impune aplicarea unei legi mai favorabile.

Raportat la dispozițiile legale mai! sus-menționate și având în vedere situația faptică reținută de cele două instanțe, precum și proporționalitatea pedepsei, instanța de (ecurs constată că se impune casarea în parte a ambelor hotărâri și! reducerea pedepsei aplicate inculpatului, în mod corespunzător, la un;cuantum situat către maximul special prevăzut de lege, în raport cu normele de incriminare actuale, care sunt mai favorabile acestuia.

În ce privește pedeapsa complementară, din reglementarea Noului C. pen., se constată că are corespondent în legea veche, sub aspectul conținutului și a caracterului obligatoriu de aplicare pentru săvârșirea infracțiunii de omor, însă legiuitorul a prevăzut expres limitele de executare a acesteia, pe o perioadă db la 1 la 5 ani, situație în care legea nouă cuprinde dispoziții mai favorabile.

Drept urmare, în baza art. 188 rap.:la art. 199 alin. (1) din noul C. pen., cu referire la art. 5 din Noul C. pen. și art. 12 din Legea nr. 187/2012, se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.l.A. de la pedeapsa de 22 ani închisoare la pedeapsa de 20 ani închisoare.

Se va aplica inculpatului M.l.A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 67 alin. (2) cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Noul C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale sau considerată ca executată.

Se va face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) și b) din Noul C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Examinând cauza sub aspectul Icelorlalte critici invocate de inculpat, Înalta Curte apreciază că sunt țiefondate, pentru următoarele considerente:

Având în vedere data pronunțării deciziei recurate, se constată că sunt aplicabile dispozițiile Codului de prolcedură penală, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Inculpatul a motivat recursul în termenul prevăzut de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen., criticând decizia sub aspectul greșitei condamnări, a greșitei încadrări juridice a faptei, susținând că trebuie reținute dispozițiile art. 183 C. pen., fapta încadrârjidu-se în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și/nu în infracțiunea de omor calificat.

Înalta Curte apreciază că această critică se încadrează în cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., care nu poate fi avut în vedere din oficiu, dar care, în speță, poate fi examinat deoarece, așa cum s-a arătat, recursul a fost motivat în termen.

Critica este însă nefondată. Acest aspect a fost invocat în apel și a fost analizat în mod temeinic și de către Curtea de Apel Cluj.

Fapta reținută în sarcina inculpatului, astfel cum a fost stabilită prin sentința de condamnare corespundea normei de incriminare a infracțiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 -.175 alin. (1) lit. c) și d) C. pen., regăsindu-se în actualul C. pen. în dispoziția art. 188 rap.la art. 199 alin. (1) C. pen.

Modul în care inculpatul a acționat, obiectul vulnerant pe care l-a folosit, zona pe care a vizat-o prin aplicarea loviturilor, ca și urmarea produsă, corespund, atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv infracțiunii de omor. calificat, și nu infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, fiind dovedită împrejurarea că inculpatul a acționat cel puțin cu intenția indirectă de a produce moartea victimei, și nu cu intenția de a lovi.

Trebuie precizat că, în temeiul art. 385

9

pct. 17

2

C. proc. pen., instanța de recurs verifică corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenței elementelor faptice reținute în hotărârile recurate cu elementele constitutive ale infracțiunilor, fără să procedeze la analiza sau la reaprecierea situației de fapt, o atare verificare nefiind posibilă în calea de atac a recursului.

Nici celelalte critici formulate de apărare, referitoare la greșita condamnare a inculpatului nu pot fi valorificate în limitele cazurilor de casare invocate, prevăzute de art. 385

9

pct. 9,17,18 din C. proc. pen., care au fost abrogate prin dispozițiile C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013.

Prin Legea nr. 2/2013 s-a realizat o limitare a efectului devolutiv al recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, iar altele au fost modificate substanțial, intenția clară a legiuitorului, prin amendarea cazurilor de casare, fiind aceea de a restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul recursului, reglementat ca a doua cale ordinară de atac, doar la chestiuni de legalitate, nu și de temeinicie.

Analizând.criticile, în raport cu dispozițiile legale, instanța de recurs constată că acestea tind spre modificarea situației de fapt reținută de cele două instanțe anterioare, punând în discuție aspecte ce țin de netemeinicia hotărârilor, iar nu de nelegalitatea acestora.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație va admite recursul declarat de inculpatul M.l.A. împotriva Deciziei penale nr. 147/A din data de 28 iunie 2013 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, va casa în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 115 din 28 iunie 2013 a Tribunalului Cluj și rejudecând:

În baza art. 188 rap. la art. 199 alin. (1) din noul C. pen., cu referire la art. 5 din noul C. pen. și art. 12 din Legea nr. 187/2012, va reduce pedeapsa aplicată inculpatului M.l.A. de la pedeapsa de 22 ani închisoare la pedeapsa de 20 ani închisoare.

Va aplica inculpatului M.l.A. pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 67 alin. (1) și (2) cu referire la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din noul C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale sau considerată ca executată.

Va face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) și b) din noul C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Va menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și

arestării preventive de la 04 ianuarie 2012 la 09 ianuarie 2014.

Onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu pentru

recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50

lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul M.l.A. împotriva

Deciziei penale nr. 147/A din data de 28 iunie 2013 pronunțată de Curtea

de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Casează în parte decizia penală atacată și sentința penală nr. 115

din 28 iunie 2013 a Tribunalului Cluj și rejudecând:

În baza art. 188 rap.la art. 199 alin. (1) din noul C. pen., cu referire la art. 5 din noul C. pen. și art. 12 din Legea nr. 187/2012, reduce

pedeapsa aplicată inculpatului M.l.A. de la pedeapsa de 22 ani

închisoare la pedeapsa de 20 ani închisoare.

Aplică inculpatului M.l.A.; pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 67 alin. (2) cu referire la: art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din noul C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei principale sau considerată ca executată.

Face aplicarea disp. art. 65-66 alin. (1) lit. a) și b) din noul C. pen., ca pedeapsă accesorie.

Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și

arestării preventive de la 04 ianuarie 2012 la 09 ianuarie 2014.

Onorariul parțial pentru apărătorul; desemnat din oficiu pentru

recurentul inculpat, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50

lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 20 februarie 2014.