ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 581/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 581/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele.

Constată că prin

sentința penală nr. 150/2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 2616/85/2011

s-a dispus în baza art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit.

c) C. pen. cu aplicarea art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

Condamnarea

inculpatului B.M., 12 ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat.

În baza art. 71 alin.

(2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 65 alin.

(2) C.pen a fost interzis inculpatului exercițiu drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a) și b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 88 C.

pen. a fost dedusă din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu

26 februarie 2011, la zi.

În baza art. 350 C.

proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului.

S-a constatat că în

cauză nu există constituire de parte civilă.

În baza art. 7 din

Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în

vederea introducerii profilului genetic în baza de date a Sistemului Național

de Date Genetice Judiciare la data eliberării din penitenciar.

În baza art. 191 C.

proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească 1.200 lei cheltuieli

judiciare statului.

În considerente

instanța a reținut că în anul 1981 inculpatul B.M. s-a căsătorit cu B.L.L.,

căsătorie din care au rezultat doi copii, amândoi majori în momentul de față.

Relațiile dintre

inculpat și soția sa au fost normale, până în urmă cu aproximativ 3 ani, când

s-au tensionat progresiv, din cauza consumului excesiv de alcool al acesteia și

a atitudinii ei persiflante și agresive față de inculpat.

Inculpatul și familia

sa dețin în proprietate o vilă situată în comuna Rîu Sadului, județul Sibiu,

introdusă în circuitul turistic, administrată de inculpat, loc în care, de

regulă, cei doi soți petreceau sfârșitul de săptămână.

În data de 25

februarie ora 18

00

, fiind zi de sâmbătă, B.L.L. a ajuns la vila

familiei împreună cu inculpatul, iar între orele 20

00

-22

30

au fost în vizită la cabana învecinată cu cea din proprietatea lor, deținută de

soții T., rude cu victima.

După ce au revenit la

cabană, în jurul orei 1,30 între inculpat și soția acestuia, amândoi sub

influența alcoolului, s-a produs o altercație, care a degenerat, împrejurări în

care inculpatul i-a aplicat soției sale lovituri repetate și de intensitate

ridicată, cu pumnii și picioarele, care au vizat și zone anatomice vitale, i-a

comprimat zona gâtului prin strângere cu mâinile, violențe continuate și după

căderea victimei pe gresia din bucătăria demisolului clădirii.

Actele de violență

exercitate de inculpat asupra soției sale s-au soldat cu multiple fracturi

costale, cu pneumotorax la ambii plămâni, multe echimoze și hematoame, plăci

contuze, leziuni traumatice în urma cărora, la scurt timp, victima a decedat.

După cea realizat că

starea de sănătate a soției sale era deosebit de precară și că manevrele de

resuscitare pe care i le-a efectuat nu au avut efectul scontat, în jurul orei 3

00

,

inculpatul B.M. a ieșit în stradă și a solicitat ajutorul vecinilor săi, fiind

anunțat apoi Serviciul Județean de Ambulanță Sibiu și poliția.

Din raportul de

autopsie rezultă că moartea acesteia a fost de natură violentă, în legătură

cauzală directă cu actele de violență exercitate de inculpatul B.M. asupra ei,

datorându-se insuficienței respiratorii acute consecutive unui traumatism

toracic cu multiple fracturi costale, pneumotorax, în cadrul unui

politraumatism, produs prin lovire repetată cu corpuri dure, prin compresiune

la nivelul gâtului, membrelor superioare, coaptelor și posibil la nivelul

toracelui, precum și cădere pe un plan dur, leziuni care datează din noaptea de

25/26 februarie 2011.

S-a reținut că starea

de fapt astfel descrisă reiese din declarațiile inculpatului care se

coroborează cu declarațiile martorilor audiați, precum și ale părților vătămate

și, de asemenea, cu raportul de constatare medico-legală de autopsie și

procesul verbal de cercetare la fața locului.

Fapta inculpatului,

așa cum a fost săvârșită constituie infracțiunea de omor calificat prev. de

art. 174 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.,

pentru care urmează a fi condamnat.

La individualizarea

pedepsei s-a avut în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, poziția

procesuală adoptată, contextul în care s-au comis faptele precum și

împrejurarea că totul s-a petrecut pe fondul consumului de alcool.

Față de toate

acestea, ținând cont și de prevederile art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen. privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, a fost condamnat la

12 ani închisoare.

Împotriva sentinței

au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpatul B.M.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Sibiu a solicitat desființarea sentinței sub aspectul încadrării

juridice a faptei, în sensul reținerii disp. art. 176 lit. a) C. pen. și sub

aspectul individualizării judiciare a pedepsei, impunându-se majorarea

acesteia.

Inculpatul B.M. a

criticat hotărârea numai sub aspectul duratei pedepsei la care a fost condamnat,

solicitând reducerea acesteia.

Examinând actele și

lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate și sub toate

aspectele, Curtea a constatat următoarele:

Prima instanță a

reținut corect starea de fapt, constând în aceea că, în data de 25 februarie /26

februarie 2011, între victimă și soțul acesteia, inc. B.M., ambii sub influența

băuturilor alcoolice a izbucnit o altercație care a degenerat, împrejurări în

care inculpatul i-a aplicat soției sale lovituri repetate și de intensitate

ridicată, cu pumnii și cu picioarele, care au lezat zone anatomice vitale, i-a

comprimat zona gâtului prin strângerea cu mâinile, violențe care au avut drept

consecință decesul victimei.

Faptele, așa cum au

fost reținute mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de

omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 lit. c)

C. pen.

Încadrarea juridică

stabilită de prima instanță este corectă, neexistând aspecte care să justifice

reținerea art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., referitor la comiterea

infracțiunii prin cruzimi.

Nu s-a probat că

actele de violență comise de inculpat au fost în măsură să provoace victimei

suferința prelungită, acest aspect fiind esențial pentru reținerea disp. art.

176 lit. a) C. pen. Lovirea repetată a victimei și aplicarea unui număr

multiplu de lovituri nu sunt suficiente pentru aplicarea textului legal invocat

mai sus, aceste aspecte urmând a fi avute în vedere la individualizarea

judiciară a pedepsei.

Referitor la durata

în timp în care inculpatul ar fi agresat victima, deși s-a reținut că aceasta

ar fi avut loc între ora 1,30 și 3,00, nu există probe care să confirme acest

aspect, numărul mare de lovituri nefiind suficient pentru a reținerea acestui

interval de timp.

Apelul declarat de

Parchet este fondat sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei la care

a fost condamnat inculpatul.

Urmare a reevaluării

criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., Curtea constată că

se impune majorarea pedepsei principale la 15 ani închisoare și a celei

complementare la 5 ani, având în vedere violența deosebită cu care a acționat

inculpatul, lovirea repetată a victimei și după ce aceasta a căzut la pământ,

cu consecința provocării unui număr de 37 de fracturi costale, agresiunea având

loc asupra propriei soții, bolnavă de cancer și cu o greutate de 50 de kg.

Raportat la aceleași

împrejurări, apelul inculpatului B.M., prin care solicită reducerea duratei

pedepsei, este nefondat.

Apelul declarat de

Parchet este fondat și în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor judiciare

avansate de stat, raportat la împrejurarea că pentru faza de urmărire penală

s-a stabilit efectuarea unor cheltuieli în sumă totală de 2.000 de lei (în

condițiile în care raportul de autopsie a costat 969 de lei, iar onorariul

avocatului din oficiu a fost de 200 de lei), sumă la care se adaugă

cheltuielile judiciare în fața instanței de fond.

Urmează ca inculpatul

să fie obligat la plata sumei de 2.300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare

avansate de stat în cursul urmăririi penale și la judecata în fond.

În consecință, în

baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva sentinței penale nr. 150/2011

pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 2616/85/2011 și în consecință:

A desființat sentința

penală atacată, sub aspectul laturii penale, în ceea ce privește

individualizarea judiciară a pedepsei principale și complementare și în ceea ce

privește cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat și procedând la o

nouă judecată în aceste limite:

A majorat la 15 ani

închisoare pedeapsa la care este condamnat inculpatul B.M. pentru comiterea

infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art.

175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 320/1 C. pen.

A majorat la 5 ani

durata pedepsei complementare aplicată inculpatului.

A majorat la 2300 de

lei cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul urmăririi

penale și la judecata în fond.

Împotriva deciziei

penale nr. 156/A din 8 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, pronunțată

în acest sens, în termen legal s-au exercitat recursuri de către inculpat și

părțile vătămate B.D.T. și B.A.B.

Cu privire la

recursul inculpatului, se solicită a se dispune reducerea pedepsei aplicate

acestuia, putând fi aplicată inculpatului o pedeapsă orientată sub limita de 10

ani. Solicită a se avea în vedere că pedeapsa aplicată inculpatului este una

dublă, aplicată o dată lui și o dată celor doi copii ai săi.

Părțile vătămate B.D.

și B.A.B., în cuprinsul memoriului depus la dosar, arată că mențin poziția din

scrisoarea depusă la dosar în fața instanței de fond. Arată că până la acel

moment nefericit nu a existat niciun conflict între părinții săi, că tatăl său

nu este o persoană violentă și solicită a se dispune reducerea pedepsei

aplicate acestuia, care este tot ce le-a mai rămas pe lume.

Raportat la aceste

din urmă persoane, evident că, dat fiind cadrul procesual de dezbatere a

cauzei, solicitările formulate, cele dispuse în speță de către instanțele

ierarhic inferioare, împrejurarea că aceste părți nu au formulat calea de atac

a apelului, recursurile acestora sunt de privit ca inadmisibile și vor fi

respinse în consecință pe coordonatele art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.

În recursul

inculpatului, instanța supremă consemnează că prima instanță a reținut corect

starea de fapt, constând în aceea că, în data de 25 februarie /26 februarie 2011,

între victimă și soțul acesteia, inc. B.M., ambii sub influența băuturilor

alcoolice a izbucnit o altercație care a degenerat, împrejurări în care

inculpatul i-a aplicat soției sale lovituri repetate și de intensitate

ridicată, cu pumnii și cu picioarele, care au lezat zone anatomice vitale, i-a

comprimat zona gâtului prin strângerea cu mâinile, violențe care au avut drept

consecință decesul victimei. Faptele întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la

art. 175 lit. c) C. pen.

Urmare a reevaluării

criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., Curtea de Apel a

constatat cu deplin drept că se impune majorarea pedepsei principale la 15 ani

închisoare și a celei complementare la 5 ani, având în vedere violența

deosebită cu care a acționat inculpatul, lovirea repetată a victimei și după ce

aceasta a căzut la pământ, cu consecința provocării unui număr de 37 de

fracturi costale, agresiunea având loc asupra propriei soții, bolnavă de cancer

și cu o greutate de 50 de kg.

Raportat la aceleași

împrejurări, evident că recursul inculpatului B.M., prin care solicită

reducerea duratei pedepsei, este nefondat.

Cele consemnate de

către instanța de apel în procesul de individualizare a sancțiunii sunt într-un

acord deplin cu normele legale în materie, exprimă un echilibru între faptă,

persoana autoare și latura punitivă aptă în a fi eficientă în speță.

Așa fiind, recursul

inculpatului apare a fi nefondat, cazuri de casare constatabile din oficiu nu

s-au evidențiat, fiind incidente dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr.156/A din 08 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpatului B.M., durata reținerii și arestării

preventive de la 26 februarie 2011 la 24 februarie 2012.

Respinge,

ca inadmisibile,

recursurile declarate de părțile vătămate B.D.T. și B.A.B. împotriva aceleiași

decizii.

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial al

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Obliga

recurentele părți vătămate B.D.T. și B.A.B. la plata sumei de cate 50 lei cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24

februarie 2012.