ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 581/2012

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele. Constată că prin sentința penală nr. 150/2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 2616/85/2011 s-a dispus în baza art. 174 alin. (1) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. Condamnarea inculpatului B.M., 12 ani închisoare pentru infracțiunea de omor calificat. În baza art. 71 alin. (2) C. pen. s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. pe durata executării pedepsei închisorii. În baza art. 65 alin. (2) C.pen a fost interzis inculpatului exercițiu drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei închisorii. În baza art. 88 C. pen. a fost dedusă din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă începând cu 26 februarie 2011, la zi. În baza art. 350 C. proc. pen. a fost menținută starea de arest a inculpatului. S-a constatat că în cauză nu există constituire de parte civilă. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în baza de date a Sistemului Național de Date Genetice Judiciare la data eliberării din penitenciar. În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească 1.200 lei cheltuieli judiciare statului. În considerente instanța a reținut că în anul 1981 inculpatul B.M.

s-a căsătorit cu B.L.L., căsătorie din care au rezultat doi copii, amândoi majori în momentul de față. Relațiile dintre inculpat și soția sa au fost normale, până în urmă cu aproximativ 3 ani, când s-au tensionat progresiv, din cauza consumului excesiv de alcool al acesteia și a atitudinii ei persiflante și agresive față de inculpat. Inculpatul și familia sa dețin în proprietate o vilă situată în comuna Rîu Sadului, județul Sibiu, introdusă în circuitul turistic, administrată de inculpat, loc în care, de regulă, cei doi soți petreceau sfârșitul de săptămână. În data de 25 februarie ora 18 00 , fiind zi de sâmbătă, B.L.L. a ajuns la vila familiei împreună cu inculpatul, iar între orele 20 00 -22 30 au fost în vizită la cabana învecinată cu cea din proprietatea lor, deținută de soții T., rude cu victima.

După ce au revenit la cabană, în jurul orei 1,30 între inculpat și soția acestuia, amândoi sub influența alcoolului, s-a produs o altercație, care a degenerat, împrejurări în care inculpatul i-a aplicat soției sale lovituri repetate și de intensitate ridicată, cu pumnii și picioarele, care au vizat și zone anatomice vitale, i-a comprimat zona gâtului prin strângere cu mâinile, violențe continuate și după căderea victimei pe gresia din bucătăria demisolului clădirii. Actele de violență exercitate de inculpat asupra soției sale s-au soldat cu multiple fracturi costale, cu pneumotorax la ambii plămâni, multe echimoze și hematoame, plăci contuze, leziuni traumatice în urma cărora, la scurt timp, victima a decedat.

După cea realizat că starea de sănătate a soției sale era deosebit de precară și că manevrele de resuscitare pe care i le-a efectuat nu au avut efectul scontat, în jurul orei 3 00 , inculpatul B.M. a ieșit în stradă și a solicitat ajutorul vecinilor săi, fiind anunțat apoi Serviciul Județean de Ambulanță Sibiu și poliția. Din raportul de autopsie rezultă că moartea acesteia a fost de natură violentă, în legătură cauzală directă cu actele de violență exercitate de inculpatul B.M.

asupra ei, datorându-se insuficienței respiratorii acute consecutive unui traumatism toracic cu multiple fracturi costale, pneumotorax, în cadrul unui politraumatism, produs prin lovire repetată cu corpuri dure, prin compresiune la nivelul gâtului, membrelor superioare, coaptelor și posibil la nivelul toracelui, precum și cădere pe un plan dur, leziuni care datează din noaptea de 25/26 februarie 2011. S-a reținut că starea de fapt astfel descrisă reiese din declarațiile inculpatului care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați, precum și ale părților vătămate și, de asemenea, cu raportul de constatare medico-legală de autopsie și procesul verbal de cercetare la fața locului. Fapta inculpatului, așa cum a fost săvârșită constituie infracțiunea de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen.

coroborat cu art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru care urmează a fi condamnat. La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, poziția procesuală adoptată, contextul în care s-au comis faptele precum și împrejurarea că totul s-a petrecut pe fondul consumului de alcool. Față de toate acestea, ținând cont și de prevederile art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. privind reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, a fost condamnat la 12 ani închisoare. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și inculpatul B.M. Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu a solicitat desființarea sentinței sub aspectul încadrării juridice a faptei, în sensul reținerii disp.

art. 176 lit. a) C. pen. și sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei, impunându-se majorarea acesteia. Inculpatul B.M. a criticat hotărârea numai sub aspectul duratei pedepsei la care a fost condamnat, solicitând reducerea acesteia. Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate și sub toate aspectele, Curtea a constatat următoarele: Prima instanță a reținut corect starea de fapt, constând în aceea că, în data de 25 februarie /26 februarie 2011, între victimă și soțul acesteia, inc. B.M., ambii sub influența băuturilor alcoolice a izbucnit o altercație care a degenerat, împrejurări în care inculpatul i-a aplicat soției sale lovituri repetate și de intensitate ridicată, cu pumnii și cu picioarele, care au lezat zone anatomice vitale, i-a comprimat zona gâtului prin strângerea cu mâinile, violențe care au avut drept consecință decesul victimei.

Faptele, așa cum au fost reținute mai sus, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 lit. c) C. pen. Încadrarea juridică stabilită de prima instanță este corectă, neexistând aspecte care să justifice reținerea art. 176 alin. (1) lit. a) C. pen., referitor la comiterea infracțiunii prin cruzimi. Nu s-a probat că actele de violență comise de inculpat au fost în măsură să provoace victimei suferința prelungită, acest aspect fiind esențial pentru reținerea disp. art. 176 lit. a) C. pen. Lovirea repetată a victimei și aplicarea unui număr multiplu de lovituri nu sunt suficiente pentru aplicarea textului legal invocat mai sus, aceste aspecte urmând a fi avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei.

Referitor la durata în timp în care inculpatul ar fi agresat victima, deși s-a reținut că aceasta ar fi avut loc între ora 1,30 și 3,00, nu există probe care să confirme acest aspect, numărul mare de lovituri nefiind suficient pentru a reținerea acestui interval de timp. Apelul declarat de Parchet este fondat sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei la care a fost condamnat inculpatul. Urmare a reevaluării criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., Curtea constată că se impune majorarea pedepsei principale la 15 ani închisoare și a celei complementare la 5 ani, având în vedere violența deosebită cu care a acționat inculpatul, lovirea repetată a victimei și după ce aceasta a căzut la pământ, cu consecința provocării unui număr de 37 de fracturi costale, agresiunea având loc asupra propriei soții, bolnavă de cancer și cu o greutate de 50 de kg.

Raportat la aceleași împrejurări, apelul inculpatului B.M., prin care solicită reducerea duratei pedepsei, este nefondat. Apelul declarat de Parchet este fondat și în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat, raportat la împrejurarea că pentru faza de urmărire penală s-a stabilit efectuarea unor cheltuieli în sumă totală de 2.000 de lei (în condițiile în care raportul de autopsie a costat 969 de lei, iar onorariul avocatului din oficiu a fost de 200 de lei), sumă la care se adaugă cheltuielile judiciare în fața instanței de fond. Urmează ca inculpatul să fie obligat la plata sumei de 2.300 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și la judecata în fond.

În consecință, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., Curtea a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva sentinței penale nr. 150/2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr. 2616/85/2011 și în consecință: A desființat sentința penală atacată, sub aspectul laturii penale, în ceea ce privește individualizarea judiciară a pedepsei principale și complementare și în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat și procedând la o nouă judecată în aceste limite: A majorat la 15 ani închisoare pedeapsa la care este condamnat inculpatul B.M. pentru comiterea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen. rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.

cu aplicarea art. 320/1 C. pen. A majorat la 5 ani durata pedepsei complementare aplicată inculpatului. A majorat la 2300 de lei cuantumul cheltuielilor judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și la judecata în fond. Împotriva deciziei penale nr. 156/A din 8 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, pronunțată în acest sens, în termen legal s-au exercitat recursuri de către inculpat și părțile vătămate B.D.T. și B.A.B. Cu privire la recursul inculpatului, se solicită a se dispune reducerea pedepsei aplicate acestuia, putând fi aplicată inculpatului o pedeapsă orientată sub limita de 10 ani. Solicită a se avea în vedere că pedeapsa aplicată inculpatului este una dublă, aplicată o dată lui și o dată celor doi copii ai săi.

Părțile vătămate B.D. și B.A.B., în cuprinsul memoriului depus la dosar, arată că mențin poziția din scrisoarea depusă la dosar în fața instanței de fond. Arată că până la acel moment nefericit nu a existat niciun conflict între părinții săi, că tatăl său nu este o persoană violentă și solicită a se dispune reducerea pedepsei aplicate acestuia, care este tot ce le-a mai rămas pe lume. Raportat la aceste din urmă persoane, evident că, dat fiind cadrul procesual de dezbatere a cauzei, solicitările formulate, cele dispuse în speță de către instanțele ierarhic inferioare, împrejurarea că aceste părți nu au formulat calea de atac a apelului, recursurile acestora sunt de privit ca inadmisibile și vor fi respinse în consecință pe coordonatele art. 385/15 pct. 1 lit. a) C. proc.

pen. În recursul inculpatului, instanța supremă consemnează că prima instanță a reținut corect starea de fapt, constând în aceea că, în data de 25 februarie /26 februarie 2011, între victimă și soțul acesteia, inc. B.M., ambii sub influența băuturilor alcoolice a izbucnit o altercație care a degenerat, împrejurări în care inculpatul i-a aplicat soției sale lovituri repetate și de intensitate ridicată, cu pumnii și cu picioarele, care au lezat zone anatomice vitale, i-a comprimat zona gâtului prin strângerea cu mâinile, violențe care au avut drept consecință decesul victimei. Faptele întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1) C. pen., raportat la art. 175 lit. c) C. pen.

Urmare a reevaluării criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., Curtea de Apel a constatat cu deplin drept că se impune majorarea pedepsei principale la 15 ani închisoare și a celei complementare la 5 ani, având în vedere violența deosebită cu care a acționat inculpatul, lovirea repetată a victimei și după ce aceasta a căzut la pământ, cu consecința provocării unui număr de 37 de fracturi costale, agresiunea având loc asupra propriei soții, bolnavă de cancer și cu o greutate de 50 de kg. Raportat la aceleași împrejurări, evident că recursul inculpatului B.M., prin care solicită reducerea duratei pedepsei, este nefondat. Cele consemnate de către instanța de apel în procesul de individualizare a sancțiunii sunt într-un acord deplin cu normele legale în materie, exprimă un echilibru între faptă, persoana autoare și latura punitivă aptă în a fi eficientă în speță.

Așa fiind, recursul inculpatului apare a fi nefondat, cazuri de casare constatabile din oficiu nu s-au evidențiat, fiind incidente dispozițiile art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M. împotriva deciziei penale nr.156/A din 08 noiembrie 2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului B.M., durata reținerii și arestării preventive de la 26 februarie 2011 la 24 februarie 2012. Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de părțile vătămate B.D.T. și B.A.B. împotriva aceleiași decizii. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul parțial al apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Obliga recurentele părți vătămate B.D.T.

și B.A.B. la plata sumei de cate 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 februarie 2012.