ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2349/2020

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal înregistrată la data de 21 septembrie 2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, au solicitat obligarea pârâtului la revocarea cu efect retroactiv, până la momentul înființării Gărzii Forestiere prin O.U.G. nr. 32/2015 și publicării acesteia în Monitorul Oficial partea I nr. 474 adică din 30 iunie 2015, a art. 17 teza 2-a din H.G. nr. 1005/2012 privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu referitoare la condițiile de salarizare și, ca urmare a admiterii petitului nr. 1, au solicitat plata retroactivă diferențelor salariale între salariile cuvenite și cele efectiv încasate aferente funcțiilor, începând cu data publicării O.U.G. nr. 32/2015 în Monitorul Oficial 30.06.2015 și până la momentul ieșirii din vigoare a art. 17 teza 2-a din H.G. nr. 1005/2012 privind organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu.

Prin sentința civilă nr. 394/2017 din 8 decembrie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția netimbrării cererii, invocată de pârât prin întâmpinare; s-a admis excepția tardivității cererii invocată de pârât și s-a respins ca tardivă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., prin reprezentantul comun D., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., prin reprezentantul comun ales D., întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenții au susținut că instanța de fond a statuat în mod eronat atunci când a stabilit că H.G. nr. 1005/2012, este un act individual, acesta fiind act normativ.

Actele normative conțin reglementări cu caracter general, impersonale, care produc efecte erga omnes, în timp ce actele individuale produc efecte, de regulă, față de o persoană, sau uneori față de mai multe persoane, nominalizate expres în conținutul acestor acte.

Chiar prima instanța a indicat faptul că actele normative produc efecte față de un număr nedefinit de persoane, însă a apreciat că hotărârea de guvern în cauză este aplicabilă unui număr definit (determinabil/determinant) de persoane întrucât se aplică doar în ceea ce privește organizarea și funcționarea Gărzii Naționale de Mediu. Cu toate acestea, nu se poate aprecia că H.G. nr. 1005/2012 se aplică unor situații individuale pentru că funcționarii gărzii de mediu nu sunt individualizați, nominalizați expres. Art. 17 din H.G. nr. 1005/2012 produce efecte pentru toți funcționarii gărzii naționale de mediu, fiind un act juridic care conține o regulă, aplicând-se repetat, asupra unor subiecți de drept nedeterminați întrucât, în mod abstract, oricine are aptitudinea de a face parte, la un moment dat, din categoria de persoane vizată de normă. Prin urmare, din acest punct de vedere, hotărârea de guvern ale cărei prevederi le contestă este un act normativ care produce efecte față de un număr nedefinit de persoane.

Au mai arătat recurenții că pentru a putea discuta de caracterul de act individual al hotărârii de guvern, acesta ar fi trebuit să fie comunicat persoanelor individualizate prin nume, prenume, CNP, orice alte elemente care permit o identificare precisă, însă prin neîndeplinirea acestor condiții și din publicarea actului în Monitorul Oficial reiese caracterul normativ al Hotărârii de Guvern nr. 1005/2012.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ., recurenții au arătat că, în conformitate cu prevederile art. 204 C. proc. civ., au depus la primul termen de judecată o completare de acțiune prin care au formulat un nou petit față de același pârât, și anume obligarea pârâtului la recunoașterea dreptului reclamanților la un nivel de salarizare, cel puțin egal, cu funcționarii din cadrul Gărzii Forestiere, astfel că, instanța de judecată ar fi trebuit să amâne pricina și să comunice cererea pârâtului, în vederea formulării unei opinii legate de acesta, pentru a se respecta dreptul la apărare și contradictorialitate. Or, instanța de judecată doar a luat act de completarea de acțiune, punând în discuție excepțiile invocate și apoi pronunțându-se asupra acestora.

Mai mult decât atât, chiar trecând peste așa zisa tardivitate a introducerii plângerii prealabile, noul petit - obligarea la recunoașterea dreptului pretins, are la bază un refuz al autorității, iar, conform legii, în cazul unui refuz, plângerea prealabilă nu este obligatorie.

Așadar, extinderea de acțiune trebuia discutată în contradictoriu și, chiar dacă, ipotetic vorbind, o parte din acțiune ar fi fost tardiv introdusă, cealaltă parte, referitoare la recunoașterea dreptului pretins, ar fi fost admisibilă din pricina faptului că în acest caz nu este nevoie de plângere prealabilă, astfel că acțiunea nu putea fi respinsă ca tardivă.

Intimatul-pârât Guvernul României a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanți ca nefondat și menținerea soluției pronunțate de instanța de fond, ca temeinică și legală.

II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este fondat în cauză fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., având în vedere următoarele argumente:

În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) din noul din C. proc. civ. recursul urmărește să supună Înaltei Curți examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea hotărârii se dispune atunci "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității".

În speță, analizând actele și lucrările dosarului de fond instanța constată că, la primul termen de judecată din data de 8 decembrie 2017, în temeiul dispozițiilor art. 204 C. proc. civ., reclamanții au depus o completare de acțiune prin care au solicitat, suplimentar față de petitele formulate inițial, obligarea pârâtului Guvernul României la recunoașterea dreptului lor la un nivel de salarizare, cel puțin egal, cu funcționarii din cadrul Gărzii Forestiere.

Potrivit dispozițiilor art. 204 C. proc. civ.:

"(1) Reclamantul poate să-și modifice cererea și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, numai până la primul termen la care acesta este legal citat. În acest caz, instanța dispune amânarea pricinii și comunicarea cererii modificate pârâtului, în vederea formulării întâmpinării, care, sub sancțiunea decăderii, va fi depusă cu cel puțin 10 zile înaintea termenului fixat, urmând a fi cercetată de reclamant la dosarul cauzei."

Înalta Curte constată că instanța de fond, încălcând dispozițiile art. 204 alin. (1) din C. proc. civ., nu a dispus amânarea cauzei și comunicarea completării de acțiune pârâtului Guvernul României în vederea formulării întâmpinării, reținând cauza în pronunțare.

Astfel, potrivit art. 488 pct. 5 din C. proc. civ., reprezintă motiv de casare a hotărârii, încălcarea formelor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la art. 488 pct. 1 - 4 C. proc. civ.

În consecință, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în baza art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul declarat de reclamanți, casată sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Față de modalitatea de soluționare a recursului, nu se impune ca Înalta Curte să examineze și celelalte critici ale recurenților, subsumate motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., acestea urmând a fi avute în vedere de instanța de fond cu ocazia rejudecării.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenții-reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO. împotriva sentinței civile nr. 394/2017 din 8 decembrie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2020.