ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2301/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 851 din 21.06.2019 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, precum și obligarea pârâtului la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul reclamantei de la Tribunalul Bacău la Tribunalul Neamț.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința nr. 95/2019 din 10 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca nefondată cererea reclamantei.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta A., fiind criticată sentința atacată pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Ulterior depunerii recursului, la data de 19.05.2020, recurenta-reclamantă a depus cerere de renunțare la cererea de chemare în judecată formulată în cadrul acestui dosar, arătând faptul că la data de 18.03.2020 intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a pus în executare Decizia nr. 1199 din 26.02.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2019.

1.4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare la cererea de recurs solicitând respingerea recursului ca nefondat și, ulterior, note scrise prin care a solicitat instanței să se ia act de cererea de renunțare la judecata cererii de chemare în judecată formulată de recurenta-reclamantă.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile incidente pricinii, Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentei-reclamante la judecata cererii de chemare în judecată și va dispune anularea în tot a sentinței recurate.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Potrivit dispozițiilor art. 406 C. proc. civ.:"(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă.

(2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială.

(3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut.

(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.

(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză.

(6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

Înalta Curte reține faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei-reclamante care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 406 alin. (1) și alin. (6) teza a doua din C. proc. civ., Înalta Curte va lua act de renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată și, pe cale de consecință, va anula sentința pronunțată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta A..

Anulează sentința nr. 95/2019 din 10 octombrie 2019 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în conformitate cu dispozițiile art. 406 alin. (5) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 iunie 2020.