ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4692/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a solicitat anularea Raportului de Evaluare nr. x/03.07.2017.

Prin sentința civilă nr. 07 din 18 ianuarie 2018, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, contestația promovată de către reclamantul A. Dorel, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate (ANI).

Împotriva sentinței civile nr. 07 din 18 ianuarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., republicat, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Recurentul-reclamant a învederat, în esență, că sentința recurată cuprinde motive contradictorii în condițiile în care, deși instanța reține drept argument al inadmisibilității împrejurarea că "raportul de evaluare contestat nu are natura juridică a unui act administrativ susceptibil a fi supus controlului de către instanța de contencios administrativ pe calea acțiunii în anulare deoarece nu dă naștere, nu modifică și nu stinge un raport juridic de drept administrativ ci are ca unic efect sesizarea organelor de urmărire penală", admite în paragraful următor că prin Raportul de evaluare contestat s-a dispus inclusiv comunicarea acestuia către Instituția Prefectului Județului Vrancea pentru luarea măsurilor ce se impun, întrucât s-a constatat încălcarea de către reclamant a dispozițiilor art. 75 lit. c) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, art. 70, art. 76 din Legea nr. 161/2003, reținându-se inclusiv existenta unui conflict de interese de natură administrativă.

Or, în aceste condiții, este evident că Raportul de evaluare contestat produce și alte efecte ce-i sunt proprii, nu doare cele specifice unei sesizări penale.

Recurentul-reclamant apreciază că instanța de contencios administrativ a fost legal investită cu soluționarea contestației împotriva Raportului de evaluare nr. x/03.07.2017 și că acțiunea formulată se impunea a fi analizată din perspectiva temeiniciei sale și nu respinsă ca inadmisibilă, așa cum s-a procedat.

Prin cererea de recurs se mai susține și că sentința atacată este nelegală și pentru faptul că, deși cererea de chemare în judecată a fost motivată în fapt și în drept, fiind indicate motivele de nelegalitate ale raportului de evaluare contestat, instanța de fond nu a examinat aceste critici formulate de către reclamant, fapt ce echivalează, în opinia recurentului-reclamant, cu necercetarea fondului cauzei.

4.1. Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 16 aprilie 2018, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susținând, în esență, că soluția pronunțată cu privire la excepția inadmisibilității este legală, prin raportare la dispozițiile Legii nr. 176/2010 și la jurisprudența constantă a Înaltei Curți, în materia dedusă judecății.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. Dorel este fondat, în următoarele limite și pentru următoarele considerente:

Prin raportul de evaluare nr. x din 03 iulie 2017, pârâta Agenția Națională de Integritate a reținut încălcarea, de către reclamantul A. Dorel, a regimului juridic al incopatibilității, prin nerespectarea dispozițiilor art. 75 lit. c) din Legea nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali, art. 70 și art. 76 din Legea nr. 161/2003, precum și ale art. 301 C. pen., întrucât, în calitate de primar al orașului Mărășești, județul Vrancea, a participat la luarea deciziilor cu privire la societatea C. S.R.L. Mărășești, prin semnarea ordonanțărilor la plată, ordinelor de plată aferente facturilor fiscale precum și semnarea expunerii de motive care a stat la baza adoptării H.C.L. nr. 61/25.07.2013. De asemenea, s-a reținut în cuprinsul raportului de evaluare că reclamantul A. Dorel a participat la luarea deciziilor cu privire la societatea C. S.R.L. Mărășești și prin încheierea contractului de concesiune nr. x/13.09.2013, precum și prin achitarea sumei totale de 7.066 RON către această societate, pentru facturile fiscale nr. x din 26 februarie 2013, în valoarea de 2.2323 RON, nr. x din 25 martie 2013, în valoarea de 3.224 RON și nr. x din 21 noiembrie 2013, în valoarea de 1.610 RON.

Pe cale de consecință, prin raportul de evaluare, pârâta a dispus următoarele măsuri:

- comunicarea raportului de evaluare persoanei evaluate;

- comunicarea raportului de evaluare Instituției Prefectului, Județul Vrancea, pentru informare și luarea măsurilor legale ce se impun după rămânerea definitivă a acestuia;

- sesizarea Parchetului de pe lângă Judecătoria Panciu, în vederea efectuării de cercetări cu privire la săvârșirea de către persoana evaluate a infracțiunii de conflict de interese prevăzută de art. 301 C. pen.

Față de conținutul raportului de evaluare contestat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A. Dorel, și, pe cale de consecință, și acțiunea introductivă de instanță, trebuie analizate dintr-o dublă perspectivă, întrucât prin raportul de evaluare s-au dispus de către intimata-pârâtă două categorii de măsuri, întemeiate pe prevederi legale distincte, fiecare din acestea producând efecte proprii în plan litigios, respectiv constatarea stării de incompatibilitate și sesizarea Instituției Prefectului din Județul Vrancea, pe de-o parte și sesizarea organelor de cercetare penală, pe de altă parte.

În ceea ce privește măsura sesizării Parchetului de pe lângă Judecătoria Panciu, în vederea verificării indiciilor privind săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, în mod corect instanța de fond a reținut că această măsură nu poate face obiectul contestării în fața instanței de contencios administrativ, întrucât are natura unui act de sesizare penală, în înțelesul art. 288 și art. 290 C. proc. pen., iar nu a unui act administrativ.

Înalta Curte reține și că, în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, care definesc sintagma de "act administrativ", raportul de evaluare este supus cenzurii instanței de contencios administrativ doar în ceea ce privește constatările asupra încălcării regimului incompatibilităților sau a conflictelor de interese, calea de atac specială nefiind aplicabilă măsurilor de altă natură, care nu întrunesc condițiile unui act administrativ. Sesizarea Parchetului nu face parte din categoria actelor cenzurabile pe calea acțiunii la instanța de contencios administrativ, ci este supusă regulilor de procedură penală, astfel că acțiunea este inadmisibilă, sub aspectul verificării legalității sesizării organelor de urmărire penală.

În consecință, Înalta Curte va menține dispozițiile sentinței recurate referitoare la soluționarea excepției inadmisibilității cererii de anulare a raportului de evaluare contestat, în ceea ce privește măsura sesizării Parchetului de pe lângă Judecătoria Panciu.

Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază a fi fondată critica recurentului-reclamant privitoare la necercetarea fondului cauzei de către prima instanță, motiv de recurs care, deși încadrat de recurentă în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat, se circumscrie prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., republicat, urmând a fi analizat din această perspectivă.

Analizând considerentele hotărârii de fond, Înalta Curte constată că acestea examinează doar criticile privitoare la sesizarea, de către intimata-pârâtă, a organelor de cercetare penală. Deși reclamantul a contestat și elementele de fapt și temeiurile de drept reținute în raportul de evaluare drept criterii ale stării de incompatibilitate, instanța de fond a omis a se pronunța asupra motivelor de nelegalitate expuse prin cererea de chemare în judecată cu privire la aceste constatări.

Înalta Curte reține că judecătorul are obligația de a se pronunța asupra a tot ceea ce s-a cerut, în limitele investirii, potrivit art. 22 alin. (6) C. proc. civ., republicat, iar potrivit art. 237 alin. (2) pct. 3 din același act normativ, instanța trebuie să examineze fiecare pretenție și apărare în parte, pe baza cererii de chemare în judecată, a întâmpinării, a răspunsului la întâmpinare și a explicațiilor părților, dacă este cazul. În raport de pretențiile expuse prin cererea de chemare în judecată, Înalta Curte constată că, deși instanța de fond a pronunțat o soluție asupra obiectului cererii de chemare în judecată, considerentele expuse în cuprinsul sentinței recurate nu dovedesc o examinare efectivă a tuturor argumentelor și motivelor expuse de părți, nefiind întrunite cerințele asigurării unui proces echitabil și nefiind respectate rigorile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și ale art. 21 alin. (3) din Constituția României.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte apreciază că se impune casarea sentinței atacate, în limitele arătate prin prezenta hotărâre și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, pentru a asigura părților dreptul la soluționarea cauzei cu respectarea dublului grad de jusrisdicție.

În rejudecare, instanța de trimitere urmează a analiza cererea de chemare în judecată, din perspectiva motivelor de nelegalitate ale raportului de evaluare, formulate de reclamant cu privire la constatarea stării de incompatibilitate și sesizarea Instituției Prefectului din Județul Vrancea, luând în considerare apărările formulate de pârâtă și administrând probele pe care le va considera necesare, în vederea lămuririi cauzei.

Pentru aceste considerente, constatând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., republicat, în temeiul art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A. Dorel, va casa, în parte, sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea analizării conflictului de interese de natură administrativă, menținând în rest dispozițiile sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. Dorel împotriva sentinței civile nr. 07 din 18 ianuarie 2018 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, în vederea analizării conflictului de interese de natură administrativă.

Menține în rest dispozițiile sentinței recurate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 septembrie 2020.