ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 514/2022

Ședința publică din data de 1 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea raportului de evaluare întocmit de Agenția Națională de Integritate la data de 25.06.2019 pentru nelegalitate și netemeinicie; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 193/2019 din 30 septembrie 2019, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de inadmisibilitate și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, având ca obiect anulare raport de evaluare din data de 25.06.2019.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul arată că potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea 554/2004, actul administrativ este definit ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Astfel, consideră recurentul că raportului de evaluare ANI contestat este un act unilateral cu caracter individual, este emis de o autoritate publică, respectiv ANI, care a acționat în regim de putere publică, în executarea dispozițiilor art. 17 din Legea 176/2010, emiterea lui produce multiple efecte juridice, respectiv dă naștere unor raporturi juridice.

Contrar celor statuate de prima instanță, arată recurentul, există dispoziții legale exprese care permit contestatrea raportului de evaluare ANI în fața instanței de contencios administrativ.

Trimiterea la prevederile art. 22 alin. (1) și (2) trebuie interpretată, arată recurentul, în sensul în care și raportul de evaluare emis de ANI în baza art. 17 alin. (4) din Legea 176/2010 poate fi contestat în fața instanței de contencios administrativ, la fel ca și raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității.

Orice interpretare în sens contrar, precum cea realizată de instanța de fond, ar face prevederile art. 17 alin. (7) din Legea 176/2010 de facto inaplicabile, ceea ce nu poate fi primit.

Totodată, împrejurarea că raportul de evaluare x din speță este supus controlului Comisiei de cercetare a averilor din cadrul Curții de Apel Cluj nu afectează posibilitatea de contestare a raportului, arată recurentul.

Controlul exercitat de Comisia de cercetare a averilor în privința raportului de evaluare ANI este unul limitat și el nu se suprapune nicidecum cu controlul de legalitate și temeinicie care poate fi făcut de instanța de contensios administrativ.

Comisia de cercetare a averilor verifică doar în ce măsură proveniența bunurilor dobândite de persoana a cărei avere este supusă controlului este sau nu justificată.

jurisdicție și, astfel, ea nu analizează, precum instanța de contencios administrativ, legalitatea și temeinicia raportului de evaluare ANI.

Este real că, în măsura în care Comisia de cercetare a averilor constată că o parte din averea persoanei supusă controlului nu este justificată, aceasta sesizează instanța de contencios administrativ în procedura prevăzută de art. 16 și urm. din Legea 115/1996, însă acest lucru nu înseamnă că subsemnatul nu pot contesta raportul de evaluare ANI în fața instanței de contencios administrativ, înainte de eventuala demarare a procedurii prevăzute de art. 16 și urm. din Legea 115/1996.

Dacă contestația mea, întemeiată pe Legea 554/2004 și art. 17 alin. (7) coroborat cu art. 22 alin. (1) și (2) din Legea 176/2010 se admite, procedura în fața Comisiei de cercetare a averilor încetează și nu va mai exista astfel o nouă verificare a legalității și temeiniciei raportului de evaluare în baza art. 16 și urm. din Legea 115/1996.

In plus, deciziile CCR invocate de instanța de fond în cuprinsul sentinței recurate nu sunt în măsură să contrazică concluziile mele de mai sus sau admisibilitatea contestației pe care am formulat-o împotriva raportului ANI.

Decizia CCR 415/2010 se referă la neconstituționalitatea unor prevederi din Legea 144/2007, care nu se mai aplică. Decizia CCR 596/2016 (denumită din eroare de către instanța de fond decizia 963/2016, datorită publicării ei în Monitorul Oficial nr. 963) prevede că actele Comisiei de cercetare a averilor au doar rolul de a sesiza instanța de contencios administrativ, dacă este cazul, dar această decizie nu statuează în sensul în care doar Comisia de cercetare este cea care poate sesiza instanța de contencios administrativ, astfel cum în mod greșit reține prima instanță.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința recurată prin prisma dispozițiilor legale incidente, în raport de criticile invocate de recurentul-reclamant și de apărările formulate de intimata-pârâtă prin întâmpinarea formulată în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed.

Cât privește contextul factual, se reține că prezentul demers judiciar vizează solicitarea reclamantului de anulare a Raportul de evaluare x/25.06.2019 prin care Agenția Națională de Integritate a stabilit că între modificările intervenite între averea dobândită de către A., primar al Municipiului Baia Mare și veniturile realizate în aceeași perioadă există o diferență semnificativă, în cuantum de 2.741.026,318 RON în sensul art. 18 din legea nr. 176/2010.

Prin cererea adresată Tribunalului București, reclamantul a solicitat anularea Raportului de evaluare x/25.06.2019, invocând încălcarea principiilor prevăzute de art. 8 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, existența unor motive contradictorii la baza sesizărilor, interpretarea greșită a dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 176/2010 și art. 7 din Legea nr. 115/1996.

Analizând sentința de fond prin prisma criticilor subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de casare nu este incident în cauză, criticile formulate de parte din această perspectivă fiind, de asemenea, nefondate.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, ceea ce se circumscrie situației în care instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, după cum se va arăta în cele ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 176/2010: "Prin diferențe semnificative, în sensul prezentei legi, se înțelege diferența mai mare de 10.000 de euro sau echivalentul în RON al acestei sume între modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităților și funcțiilor publice și veniturile realizate în aceeași perioadă.".

Dispozițiile art. 22 dispun în sensul că:,,(1) Persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese sau a incompatibilității în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ.

(2) Dacă raportul de evaluare a conflictului de interese nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanța de contencios administrativ, Agenția sesizează, în termen de 6 luni, organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare, precum și, dacă este cazul, instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind conflictul de interese.".

Totodată, art. 17 prevede că:,,(1) Dacă, după exprimarea punctului de vedere al persoanei invitate, verbal sau în scris, ori, în lipsa acestuia, după expirarea unui termen de 15 zile de la confirmarea de primire a informării de către persoana care face obiectul evaluării, sunt identificate în continuare, pe baza datelor și informațiilor existente la dispoziția inspectorului de integritate, diferențe semnificative în sensul prevederilor art. 18, inspectorul de integritate întocmește un raport de evaluare.

(2) În lipsa confirmării prevăzute la alin. (1), inspectorul de integritate poate întocmi raportul de evaluare după îndeplinirea unei noi proceduri de comunicare.

(3) Raportul de evaluare va avea următorul cuprins:

a) partea descriptivă a situației de fapt;

b) punctul de vedere al persoanei supuse evaluării, dacă acesta a fost exprimat;

c) evaluarea eventualelor diferențe semnificative, în sensul prevederilor art. 18;

d) concluzii.

(4) Raportul de evaluare se comunică în termen de 5 zile de la finalizare persoanei care a făcut obiectul activității de evaluare și, după caz, organelor fiscale, celor de urmărire penală și celor disciplinare, precum și comisiei de cercetare a averilor prevăzute în Legea nr. 115/1996 pentru declararea și controlul averii demnitarilor, magistraților, a unor persoane cu funcții de conducere și de control și a funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu cele aduse prin prezenta lege. În cadrul organelor fiscale și de urmărire penală se desemnează persoane responsabile pentru relația cu Agenția, care asigură declanșarea de urgență și cu precădere a procedurilor specifice în cadrul acestora.

(5) În cazul în care inspectorul de integritate consideră că nu sunt întrunite condițiile prevăzute la alin. (1), întocmește un raport de evaluare în acest sens, pe care îl transmite persoanei care a făcut obiectul procedurii. Acest raport poate cuprinde, dacă este cazul, mențiuni privind erorile constatate în ceea ce privește întocmirea necorespunzătoare a declarațiilor de avere și sugestii de îndreptare.

(6) Persoana a cărei declarație de avere a fost supusă evaluării, fiind identificate diferențe semnificative, în sensul prevederilor art. 18, este considerată incompatibilă.

(7) Dispozițiile art. 22 alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător.".

Din analiza textelor de lege antemenționate, rezultă fără putință de tăgadă că este corect raționamentul instanței de fond în sensul că pe baza interpretării coroborate a art. 17 alin. (7) coroborat cu art. 22 alin. (1) și (2) din Legea 176/2010, raportul de evaluare nu poate fi atacat direct în fața instanței de judecată.

Astfel dispoziția cuprinsă în art. 17 alin. (7) din Legea 176/2010 trebuie coroborată cu dispoziția cuprinsă în alin. (6) al aceluasi articol.

Această ultimă dispoziție consideră incompatibilă persoana a cărei declarație de avere a fost supusă evaluării, fiind identificate diferențe semnificative, în sensul prevederilor art. 18.

În același sens, dispozițiile art. 22 din aceeași lege permite atacarea raportului de evaluare a conflictului de interese și incompatibilități.

Ca atare dispozițiile art. 17 alin. (7) care prevăd că dispozițiile art. 22 alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător fac referire și trebuie interpretate coroborat cu art. 17 alin. (6) din Legea nr. 176/2010 vizând situația declarării persoanei ca incompatibilă.

Or, este evident că prin raportul de evaluare din speță nu s-a constatat o asemenea incompatibilitate astfel că el nu poate fi atacat nici în baza dispozițiilor legale indicate de reclamant în mod expres.

Totodată, cum în mod corect a reținut instanța de fond, raportul de evaluare este supus potrivit Legii nr. 115/1996 controlului Comisiei pentru Verificarea Averilor din cadrul Curții de Apel Cluj, făcând obiectul dosarului x/2019 al Curții de Apel Cluj.

Pe cale de consecință, din momentul sesizării Comisiei, procedura este una specială, reglementată de art. 10-10 indice 4 din Legea nr. 115/1996. În cadrul acestei proceduri, sesizarea instanței de judecată se face exclusiv de către comisia de cercetare a averilor și nu de către persoana evaluată sau de către ANI .

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată "act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".

Raportul de evaluare nu este un act administrativ în sensul legii pentru că el nu produce efecte juridice, fiind un simplu act de sesizare așa cum rezultă din dispozitivul său, în baza căruia comisia de cercetare a averilor poate desfășura procedura de verificare a "diferențelor semnificative".

Temeiul legal al soluției adoptate de instanța de recurs

Pentru argumentele expuse anterior, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 193/2019 din 30 septembrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 1 februarie 2022.