ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 414/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 414/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Decizia supusă revizuirii
Prin decizia nr. 53 din 8 aprilie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității recursului și a respins recursul formulat de recurenta-reclamantă ADMINISTRAȚIA DOMENIULUI PUBLIC SECTOR 1, împotriva sentinței civile nr. 6445/17.10.2018 pronunțată de către Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L. ca tardiv formulat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut, în esență, că sentința instanței de fond a fost comunicată recurentei la data 19.11.2018 și, fiind vorba despre constatarea încetării unui contract de achiziție publică sunt incidente prevederile Legii nr. 101/2016 și, prin urmare față de data comunicării sentinței atacate termenul de recurs s-a împlinit la 29.11.2018, iar formularea căii de atac prin depunerea lui la poștă la 3.12.2018 este făcută tardiv, cu depășirea termenului legal.
Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii
Împotriva acestei hotărâri, recurenta Administrația Domeniului Public Sector 1 a formulat cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ.
2.1. În motivarea căii de atac, revizuentul a susținut că instanța la data pronunțării hotărârii nu a avut în vedere anumite înscrisuri, deoarece nu au putut fi înfățișate instanței din motive independente de voința sa, înscrisuri care, în mod vădit, sunt de natură a schimba soluția pronunțată inițial.
2.2. Referitor la cel de-al doilea motiv invocat, prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit revizuentei, Decizia Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal nr. 53 din 8 aprilie 2019 pronunțate în dosarul nr. x/2017 este potrivnică încheierii pronunțate în data de 14 mai 2019 de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2018, încălcând autoritatea de lucru judecat, în sensul că nu este o contestație întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 101/2016, ci o acțiune referitoare la executarea unui contract de servicii publice.
2.3. Intimata A. S.R.L. a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă.
Considerentele Înaltei Curți
Potrivit dispozițiilor art. 510 din C. proc. civ.:
"(1) Cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se cere.
(2) În cazul art. 509 alin. (1) pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre. Dacă una dintre instanțele de recurs la care se referă aceste dispoziții este Înalta Curte de Casație și Justiție, cererea de revizuire se va judeca de această instanță."
Ca urmare, cererea de revizuire formulată de revizuenta Administrația Domeniului Public Sector 1, întemeiată pe cazul prevăzut de 509 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., este de competența Curții de Apel București, secția a XI-a contencios administrativ și fiscal, ca instanță care a pronunțat decizia civilă nr. 53 din 8 aprilie 2019 a cărei retractare se solicită, sens în care va fi declinată în favoarea acesteia.
Referitor la apărările intimatei în sensul că excepția inadmisibilității cererii de revizuire privește și instanța la care s-a formulat cererea și astfel primează excepției necompetenței materiale nu vor fi reținute ca întemeiate reținându-se în sens contrar că potrivit art. 509 și 510 C. proc. civ. excepția necompetenței materiale a instanței primează analizei admisibilității acesteia, astfel că în condițiile în care se indică cert de către revizuient hotărârea împotriva căreia s-a formulat revizuirea ca fiind pronunțată de o altă instanță decât cea la care s-a formulat cererea potrivit art. 501 alin. (1) C. proc. civ. și art. 131 C. proc. civ. se va aprecia cu precădere asupra competenței, urmând ca instanța competentă material cu soluționarea cererii de revizuire să verifice admisibilitatea acesteia.
Referitor la cererea de revizuire întemeiată pe cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este inadmisibilă pentru următoarele considerente:
În conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
Din textul de lege anterior indicat rezultă că, pentru a opera acest caz de revizuire, trebuie îndeplinită condiția existenței unor hotărâri definitive potrivnice, pronunțate în litigii distincte, precum și existența triplei identități de elemente care definesc cele două pricini, respectiv părți, obiect și cauză juridică.
Totodată, întrucât revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă constatarea cu întârziere a autorității de lucru judecat, Înalta Curte reține existența unei condiții implicite și anume ca autoritatea de lucru judecat să nu fi fost invocată în cel de-al doilea proces, ori, dacă a fost invocată, să nu fi fost soluționată de instanța de judecată. O interpretare contrară ar conduce la repunerea în discuție a unor aspecte tranșate definitiv de instanța competentă și la crearea unei căi de atac suplimentare, respectiv un "recurs la recurs".
În cauză nu este îndeplinită prima condiție, statuată de lege, respectiv să existe hotărâri definitive potrivnice.
Astfel, revizuenta susține că decizia nr. 53/08.04.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, încalcă autoritatea de lucru judecat statuată definitiv prin încheierea de ședință din 14 mai 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului București, în sensul că cererea de chemare în judecată ce vizează Acordul cadru nr. 80/28.12.21016 nu este o contestație întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 101/2016, ci o acțiune referitoare la executarea unui contract de servicii publice.
Verificând portalul instanțelor de judecată și actele din dosar, Înalta Curte constată dosarul nr. x/2018 a fost soluționat prin sentința civilă nr. 1709/12.06.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-civilă, hotărâre ce a fost atacată cu recurs, nesoluționat până la acest moment, intervenind în calea de atac un conflict de competență între secția a VI-a Civilă și secția a IX-a contencios administrativ și fiscal ale Curții de Apel București.
În acest context, încheierea de ședință din data de 14 mai 2019 nu reprezintă o hotărâre definitivă în accepțiunea legii, dosarul în care s-a pronunțat nefiind soluționat printr-o hotărâre definitivă.
Această constatare face inutilă orice analiză referitoare la celelalte condiții de admisibilitate a revizuirii, atât timp cât legea impune îndeplinirea lor cumulativă pentru admisibilitatea acestei căi extraordinare de atac.
Înalta Curte reține că rațiunea reglementării revizuirii prevăzute de dispoziția art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se găsește în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului autorității lucrului judecat, atunci când instanțele au dat soluții contrare prin hotărâri definitive în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va disjunge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. formulată de revizuenta Administrația Domeniului Public Sector 1 împotriva deciziei nr. 53 din 8 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017 și va declina competența de soluționare cererii de revizuire disjunsă, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Totodată, potrivit art. 513 din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Disjunge cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. formulată de revizuenta Administrația Domeniului Public Sector 1 împotriva deciziei nr. 53 din 8 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017.
Declină competența de soluționare cererii de revizuire disjunsă, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Administrația Domeniului Public Sector 1 împotriva deciziei nr. 53 din 8 aprilie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017 și întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2020.