ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4138/2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatorul A. a formulat contestație în anulare împotriva încheierii de ședință din camera de consiliu din data de 05.10.2016 pronunțate în Dosarul nr. x/2016, prin care i-a fost respinsă cererea de reexaminare formulată.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 136 din 9 martie 2018, a admis excepția perimării și a constatat perimată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 05.10.2016 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul A., invocând prevederile art. 421 alin. (2), art. 483 alin. (1) și art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din Codul de procedură, Înalta Curte va examina cu prioritate excepția tardivității recursului invocată din oficiu.

Conform art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., "Hotărârea prin care se constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare".

Potrivit art. 182 alin. (1) din C. proc. civ., "Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24:00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură".

În temeiul prevederilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate."

În cauză, se constată că decizia atacată a fost pronunțată la data de 9 martie 2018, iar recursul a fost declarat la data de 18 aprilie 2018, așadar, cu depășirea termenului de 5 zile prevăzut art. 421 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin urmare, recurentul a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea, în termen, a căii de atac, în condițiile art. 186 din C. proc. civ.

Totodată, în temeiul art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., "(1) Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa următoarele fapte săvârșite în legătură cu procesul, astfel:

a) introducerea, cu rea-credință, a unor cereri principale, accesorii, adiționale sau incidentale, precum și pentru exercitarea unei căi de atac, vădit netemeinice."

Se constată că pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sunt înregistrate numeroase dosare având ca obiect recurs, cu conținut identic, formulate de recurent în aceleași condiții, așa încât se apreciază că prezenta cale de atac a fost declarată cu rea credință și într-un alt scop decât cel reglementat de lege, constituind doar un prilej de lansare a unor afirmații generale, grave, nefundamentate, injurioase și nerelevante cadrului procesual la adresa instanțelor de judecată și a părților chemate în judecată, partea exercitându-și astfel în mod abuziv drepturile procesuale.

Or, potrivit dispozițiilor art. 12 din C. proc. civ., drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credință, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege, în caz contrar partea răspunzând pentru prejudiciile materiale și morale cauzate și putând fi obligată și la plata unei amenzi judiciare. Formularea unei cereri judiciare nu trebuie să constituie o formă de încurajare a abuzului de drept. Această instituție trebuie să acorde posibilitatea părții de a beneficia de analizarea pretențiilor, formulate cu bună - credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.

Astfel, se circumscrie abuzului procesual situația în care partea urmărește, prin exercitarea drepturilor sale procesuale, îndeplinirea unor obiective aflate în distonanță cu scopul procesului, respectiv soluționarea justă și cu celeritate a cauzelor.

Consecința unor astfel de demersuri este aceea a încărcării în mod nejustificat a rolului instanțelor, atât în ceea ce privește instrumentarea unor dosare în care nu se dezbat decât chestiuni procedurale fără finalitate juridică, cât și prin efectuarea unor activități specifice judecății (emiterea citațiilor, adreselor, calcularea unor taxe de timbru, etc) care sunt complexe și costisitoare.

În concluzie, față de vădita netemeinicie a cererii de recurs și exercitarea repetată a acestei căi de atac, Înalta Curte apreciază că prezenta cale de atac a fost declarată într-un alt scop decât cel reglementat de lege, aspect de natură a contura reaua-credință a părții în exercitarea dreptului prevăzut de art. 488 și următoarele din C. proc. civ., prin urmare devin incidente prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ., astfel încât va aplica recurentului A., domiciliat în Slatina, Aleea x, jud. Olt, o amendă judiciară în cuantum de 1000 RON.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat, aplicând sancțiunea juridică a decăderii, reglementată de art. 185 alin. (1) din același cod.

Totodată, va aplica recurentului prevederile art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul contestatorului A. împotriva sentinței nr. 136 din 9 martie 2018 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

În temeiul dispozițiilor art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. civ. aplică contestatorului A. amendă judiciară în cuantum de 1000 RON.

Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare, în ceea ce privește sancțiunea aplicată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 septembrie 2020.