ÎCCJ, Decizia nr. 48/2020

Ședința publică din data de 24 februarie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 4004 din 17 septembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2018, a fost constatată perimată contestația în anulare formulată de contestatoarea S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii nr. 348 din 2 februarie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1, a declarat recurs S.C. A. S.R.L., invocând, în drept, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, motivat de faptul că decizia recurată este definitivă, fiind pronunțată în cadrul soluționării unei contestații în anulare.

Recurentul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat înlăturarea susținerilor din întâmpinare și admiterea recursului.

Prioritar, Înalta Curte urmează a constata admisibilitatea căii de atac a recursului, în raport cu prevederile art. 421 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, hotărârea prin care a fost constatată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicare, indiferent dacă a fost pronunțată în primă instanță, apel sau recurs și indiferent dacă hotărârea dată asupra fondului poate fi atacată sau nu cu recurs, textul legal nefăcând nicio mențiune expresă în acest sens.

În plus, teza finală a art. 421 alin. (2) C. proc. civ. prevede expres că atunci când perimarea se constată de o secție a Înaltei Curți de Casație și Justiție recursul se judecă de Completul de 5 judecători, ceea ce, raportat la competența Înaltei Curți de Casație și Justiție, constituie un argument suplimentar în sensul admisibilității recursului exercitat împotriva unei decizii de perimare, indiferent de stadiul procesual în care a fost pronunțată.

Potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., prealabil examinării fondului, Înalta Curte va analiza cerința respectării termenului de declarare a căii de atac, deoarece nerespectarea unui termen imperativ determină, ca efect al decăderii, pierderea dreptului nevalorificat, ceea ce exclude cercetarea oricăror alte aspecte.

Referitor la termenul în care poate fi exercitată calea extraordinară de atac, se reține, potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., că termenul de recurs este de 5 zile de la pronunțarea hotărârii care constată perimarea.

În speță, se constată că decizia civilă nr. 4004 a fost pronunțată la data de 17 septembrie 2019, iar recursul a fost depus la poștă la 14 noiembrie 2019, cu depășirea termenului procedural, calculat potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și care s-a împlinit la 23 septembrie 2019.

Conform art. 185 C. proc. civ., termenul de recurs este un termen legal imperativ, a cărui nerespectare atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac.

Pentru cele ce preced, reținând sancțiunea reglementată de art. 185 C. proc. civ. pentru neîndeplinirea în termen a actului procedural (în cauză, exercițiul căii extraordinare de atac), recursul va fi respins ca tardiv declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 4004 din 17 septembrie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 februarie 2020.