ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6774/2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina, la data de 9 octombrie 2020, sub nr. x/2020, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Telecomunicațiilor - prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., în temeiul art. 203 și art. 359 și urm. C. proc. civ.., solicitând instanței să constate de urgență părerea unui expert în domeniul dentrologic, care, în raportul de expertiză urmează să identifice existența unui număr de 500 de arbori- crapinus betulus- ulm din Turkestan, plantați pe suprafața de 510 m.p., proprietatea exclusivă a reclamanților, supusă exproprierii, și să se stabilească valoarea arborilor la prețul de circulație al acestora.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1). Prin încheierea nr. 1388 din 14 octombrie 2020, Judecătoria Slatina, secția Civilă a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor Infrastructurii și Telecomunicațiilor - prin C.N.A.I.R., având ca obiect asigurare dovezi, în favoarea Curții de Apel Craiova.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, că, în speță, la data formulării cererii din acest dosar (09.10.2020), exista deja o cerere cu privire la fondul cauzei - respectiv dosarul nr. x/2020 înregistrat pe rolul Curții de Apel București și care a fost declinat anterior, la data de 22.09.2020, în favoarea Curții de Apel Craiova, dosar ce are ca obiect, printre altele, constatarea despăgubirilor pentru cei 500 arbori, prin urmare, potrivit art. 360 alin. (1) din C. proc. civ., competența de soluționare a cererii de asigurare dovezi nu aparține judecătoriei, ci instanței care soluționează dosarul aflat deja pe rol și învestită cu judecata fondului, respectiv, Curtea de Apel Craiova.

Instanța a apreciat că este vorba de o normă legală imperativă ce reglementează un caz de competență materială de la care nu sunt permise derogări, în speță fiind incidente dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.

2.2). La data de 16 octombrie 2020, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, iar prin sentința nr. 216/2020 din 19 octombrie 2020, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Transporturilor, Infrastructurii și Telecomunicațiilor prin Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., având ca obiect "alte cereri declinare de competență- dosar x/2020 al Judecătoriei Slatina", în favoarea Judecătoriei Slatina; a constatat ivit conflict negativ de competență între cele două instanțe și a înaintat dosarul la Î.C.C.J., secția contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență, dispozițiile art. 359 din C. proc. civ., art. 360 alin. (1) și art. 129 alin. (2) pct. 2 din același Cod și că, în speță, astfel cum rezultă din evidența ecris și după cum, chiar reclamanții precizează în cerere, dosarul de fond nu a fost încă înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, nefiind transmis de Curtea de Apel București, astfel încât, în raport de dispozițiile art. 360 alin. (1) C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei în primă instanță aparține Judecătoriei Slatina.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) Noul C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente material să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente, stabilind competența soluționării acesteia în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

În speță, se reține că prin cererea formulată, reclamanții au solicitat instanței să dispună efectuarea de urgență a unei expertize de specialitate în domeniul dentrologic, având ca obiectiv să se identifice existența unui număr de 500 de arbori- crapinus betulus- ulm din Turkestan plantați pe suprafața de 510 m.p., proprietatea exclusivă a reclamanților, supusă exproprierii, și să se stabilească valoarea arborilor la prețul de circulație al acestora.

Totodată, se reține că la momentul înregistrării cererii de asigurare de dovezi la Judecătoria Slatina, pe rolul instanței exista deja un litigiu de fond, prin care reclamanții pretind de la pârât, între altele, plata prejudiciului pentru cei 500 de arbori- respectiv, dosarul nr. x/2020, inițial înregistrat pe rolul Curții de Apel București și declinat în favoarea Curții de Apel Craiova.

Or, potrivit dispozițiilor art. 359 alin. (1) C. proc. civ.., "Oricine are interes să constate de urgență mărturia unei persoane, părerea unui expert, starea unor bunuri, mobile sau imobile ori să obțină recunoașterea unui înscris, a unui fapt sau a unui drept, dacă este pericol ca proba să dispară ori să fie greu de administrat în viitor, va putea cere, atât înainte, cât și în timpul procesului, administrarea acestor probe.", iar conform art. 360 din același Cod, "(1) Cererea se va îndrepta, înainte de judecată, la judecătoria în circumscripția căreia se află martorul sau obiectul constatării, iar în timpul judecății, la instanța care judecă procesul în prima instanță.". Prin urmare, în speță este aplicabilă teză a II-a art. 360 C. proc. civ.., conform căreia, instanța competentă este instanța care judecă procesul în prima instanță. Împrejurarea că, la momentul la care s-a dezînvestit, dosarul de fond în sensul art. 360 C. proc. civ., nu era încă înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, nu poate constitui, în niciun caz, motiv de stabilire a competenței în favoarea Judecătoriei Slatina, cum greșit s-a procedat, circuitul administrativ al dosarului nefiind de natură să înfrângă o normă imperativă de competență și care să atragă competența de soluționare a cererii de asigurare de dovezi în favoarea altei instanțe, apreciată în raport de prevederile art. 360 teza I C. proc. civ. Așa fiind, față de considerentele expuse și de dispozițiile art. 360 C. proc. civ., care în materia procedurii asigurării dovezilor, instituie o competență absolută, de la care nu se poate deroga și avându-se în vedere faptul că, în primă instanță, cauza se judecă de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, Înalta Curte constată că aceasta este instanța competentă să soluționeze cererea reclamanților.

Temeiul legal al soluției

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența materială de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL TRANSPORTURILOR, INFRASTRUCTURII ȘI TELECOMUNICAȚIILOR - prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A., în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2020.