ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6345/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6345/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a în data de 09.11.2018, reclamanții A. și B. au chemat în judecată pe paratele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Administrația Județeana a Finanțelor Publice Ilfov (reprezentata de Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice București), solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța, sa dispună:
1) Suspendarea executării deciziilor de impunere nr. x din 11.02.2010 emise pentru fiecare reclamant de către parata Administrația Județeana a Finanțelor Publice Ilfov, in baza art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pana la soluționarea definitiva a acțiunii în anulare.
2) Suspendarea executării deciziei nr. 214 din 06.06.2011 emise de parata Agenția Națională de Administrare fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, în baza art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pana la soluționarea definitiva a acțiunii în anulare.
3) Obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 308 din 30 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția inadmisibilității capătului de cerere privind suspendarea executării Deciziei nr. 214/06.06.2011.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Administrația Județeana a Finanțelor Publice Ilfov, pe capătul de cerere privind suspendarea deciziei nr. 214/06.06.2011, ca rămasa fără obiect.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, pe capătul de cerere privind suspendarea executorii deciziilor de impunere nr. x/11.02.2010.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov reprezentată prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București și Agenția Națională de Administrare Fiscală.
În baza art. 15 din Legea nr. 554/2004, s-a dispus suspendarea executării deciziilor de impunere nr. x din 11.02.2010 emise pentru fiecare reclamant de către parata Administrația Județeana a Finanțelor Publice Ilfov, pana la soluționarea definitiva a acțiunii în anularea acestor decizii.
A fost respins capătul de cerere privind suspendarea executării deciziilor de impunere nr. x/11.02.2010, introdus împotriva paratei Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, ca fiind promovat împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
A fost respins capătul de cerere privind suspendarea executării Deciziei nr. 214/06.06.2011, ca inadmisibil.
Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Agenția Națională de Administrare Fiscală, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulate în contradictoriu cu ANAF.
În motivarea recursului, a arătat că, deși instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii în ceea ce privește suspendarea executării Deciziei nr. 214/06.06.2011 emise de ANAF-DGSC, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF în ceea ce privește suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/11.02.2010 emise de DGFP Ilfov, în dispozitiv se reține admiterea în parte a acțiunii în contradictoriu și cu ANAF.
Apărările intimaților
Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepțiile nulității, lipsei de interes și inadmisibilității, iar pe fond au solicitat respingerea recursului, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată pentru considerentele ce urmează:
În conformitate cu prevederile art. 483 alin. (3) și (4) din C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător ."
Potrivit art. 445 din C. proc. civ., îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor contradictorii ori completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 442-444. Acest text instituie obligativitatea procedurilor expres prevăzute în cuprinsul său, astfel că părțile nu vor putea face uz, pentru aceste motive, de calea de atac a apelului sau a recursului.
În speță, prin cererea de recurs a fost criticată sentința pronunțată de instanța de fond prin prisma faptului că, deși instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii în ceea ce privește suspendarea executării Deciziei nr. 214/06.06.2011 emise de ANAF-DGSC, precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a ANAF în ceea ce privește suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/11.02.2010 emise de DGFP Ilfov, în dispozitiv se reține admiterea în parte a acțiunii și în contradictoriu cu ANAF.
În opinia recurentei, instanța de fond a pronunțat hotărârea atacată cu încălcarea dispozițiilor art. 425 din C. proc. civ. care reglementează conținutul hotărârii judecătorești.
Având în vedere prevederile art. 442 din C. proc. civ., potrivit cărora erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea și susținerile părților sau cele de calcul, precum și orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere, Înalta Curte constată că criticile recurentei se referă la inadvertențe în elaborarea dispozitivului, partea având posibilitatea de a-și valorifica pretențiile pe calea unei cereri de îndreptare a erorii materiale.
În condițiile în care această cale procesuală este una obligatorie, aspect ce reiese în mod evident din conținutul art. 445 din C. proc. civ., redat anterior, Înalta Curte, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., va respinge recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 308 din 30 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva sentinței civile nr. 308 din 30 ianuarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2020.