ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4245/2018

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost modificată, reclamanta A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galați și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, suspendarea parțială a Deciziei de impunere nr. x/7.07.2017 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/2017, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 3940 din 25 octombrie 2017, a admis, în parte, cererea formulată de reclamantă, dispunând suspendarea parțială a Deciziei de impunere nr. x/7.07.2017, numai cu privire la sumele de 7.093.405 RON (impozit pe profit, TVA și accesorii la acestea) până la soluționarea pe fond a acțiunii în anulare (pronunțarea instanței de fond).

Totodată, a respins în rest cererea de suspendare, astfel cum a fost formulată și modificată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galați și Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili.

3.1. În motivarea căii de atac, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galați a invocat că prima instanță nu a făcut referire la sesizarea penală formulată în cauză, care ar putea conduce la suspendarea soluționării contestației administrative, aspect relevant în opinia părții, și nu a detaliat cum a stabilit suma care va fi suspendată la executare, precizând doar ce reprezintă această sumă.

3.2. În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În esență, a susținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește existența unui caz bine justificat, a apreciat că prima instanță în mod greșit a considerat că există achizițiile intracomunitare de bunuri de la B. a medicamentelor de uz veterinar și a cheltuielilor cu amortizarea aferente achizițiilor de imobilizări efectuate de la C., reclamanta invocă aspecte ce țin de modalitatea de interpretare a textelor de lege, or, respectivele aprecieri nu dovedesc îndeplinirea acestei condiții, iar analizarea lor echivalează cu o prejudecare a fondului cauzei.

Recurenta a susținut și interpretarea eronată a prevederilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 571/2003, conform căruia la stabilirea unui impozit autoritățile fiscale pot să nu ia în considerare o tranzacție care nu are un scop economic.

Astfel, în cauză nu s-a putut proba dovada provenienței bunurilor facturate în perioada verificată, fiind solicitate și informații autorităților fiscale din Franța și Cipru în vederea verificării realității și legalității operațiunilor derulate.

Potrivit recurentei, nu este îndeplinită nici cea de-a doua condiție referitoare la existența unei pagube iminente, prima instanță în mod greșit a apreciat că reclamanta a făcut dovada existenței unui prejudiciu material, viitor și previzibil pe care l-ar putea suferi dacă nu se suspendă executarea actului administrativ atacat.

Or, în cauză nu poate fi vorba despre o pagubă iminentă, ci suntem în prezența unor obligații ale reclamantei față de bugetul de stat, obligații care pot fi menținute la momentul judecății legalității actului administrativ atacat.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. SA a invocat excepția nulității recursului Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Galați prin Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galați, întrucât criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar pe fond a solicitat respingerea ambelor recursuri și menținerea sentinței atacate, fiind legală și temeinică.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Galați prin Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galați, invocată prin întâmpinare, Înalta Curte constată că este întemeiată.

Examinând recursul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili prin prisma criticilor formulate de recurentă, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că este nefondat.

1.1. Cu privire la recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galați

Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., potrivit cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Se constată că susținerile recurentei-pârâte nu se pot încadra în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., aceasta nedezvoltând critici față de hotărârea atacată, apreciind doar că este greșită întrucât prima instanță nu a făcut referire la sesizarea penală formulată în cauză și nu s-a detaliat suma stabilită care va fi suspendată la executare.

Potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., recursul este nul în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.

Textul legal se interpretează în sensul formulării, prin motivele de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Prin urmare, susținerile recurentei nu reprezintă critici împotriva sentinței recurate și ca atare nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

1.2 Cu privire la recursul formulat de pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării efectelor Deciziei de impunere nr. x/7.07.2017 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/2017, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.

Curtea de Apel București a admis, în parte, cererea formulată de reclamantă, dispunând suspendarea parțială a Deciziei de impunere nr. x/7.07.2017, numai cu privire la suma de 7.093.405 RON, până la soluționarea pe fond a acțiunii în anulare, respingând în rest, ca neîntemeiată, cererea de suspendare, astfel cum a fost formulată și modificată.

La aceeași concluzie ajunge și instanța de control judiciar, în sensul că, în cauză, intimata-reclamantă a dovedit existența unui caz bine justificat și iminența producerii unei pagube, pentru a se putea dispune măsura provizorie a suspendării executării actului administrativ fiscal reprezentat de decizia de impunere, pentru suma menționată.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune, în acest scop, îndeplinirea cumulativă a condiției existenței unui caz bine justificat și a iminenței producerii unei pagube, conform definițiilor legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din același act normativ.

Cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

Cazul bine justificat poate fi reținut pe baza unor indicii de răsturnare a prezumției de legalitate, identificate dintr-un probatoriu căruia nu i se poate pretinde amploarea și consistența dovezilor ce urmează a fi administrate în cadrul acțiunii în anularea actului, pentru că în cadrul procedurii sumare a suspendării de executare nu poate fi prejudecat fondul litigiului.

Înalta Curte reține că aparența de nelegalitate poate viza și aspecte de drept material, însă este esențial ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.

În cauză, prima instanță a apreciat că subzistă o aparență de nelegalitate a actului atacat, dată de împrejurarea că nu poate fi reținută lipsa documentelor justificative pentru înregistrarea mortalităților, organele fiscale aveau posibilitatea verificării dacă înregistrările în contabilitate privind mortalitățile au fost reale pe baza altor evidențe ale societăți reclamante, iar completarea formularelor electronice pentru înregistrarea în Sistemul Național de Identificare și Înregistrare a animalelor era o dovadă în plus cu privire la existența și corectitudinea acelor înregistrări.

În ceea ce privește achizițiile intracomunitare de bunuri de la B. a medicamentelor de uz veterinar și a cheltuielilor cu amortizarea aferentă achizițiilor de imobilizări efectuate de la C. se constată, de asemenea, că este îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat.

Astfel, organele fiscale nu pot refuza să ia în considerare numeroase documente precum facturi, documente de transport, note de consum, inventariere, recepție, rapoarte de producție și alte documente care probează existența, folosirea unor mărfuri, pentru simplul motiv că în urma interogării unor autorități administrative din alte state nu a primit răspuns la solicitările sale și astfel proveniența bunurilor nu ar fi dovedită, cum corect a reținut judecătorul fondului.

Așa fiind, se constată că împrejurările amplu și detaliat descrise în cererea de chemare în judecată și susținute prin înscrisurile depuse la dosar conturează o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ atacat în privința sumei reținute.

În ceea ce privește paguba iminentă, instanța de control judiciar apreciază că și această cerință este îndeplinită, având în vedere că executarea silită a sumei menționate ar afecta grav patrimoniul și funcționarea societății, cu consecința blocării activității și aducerii acesteia în stare de insolvență, raportat și la specificul activității principale, acela de creștere a animalelor, cum corect a apreciat și prima instanță.

Or, ținând cont de numărul de angajați ai societății, care ar fi afectați în cazul executării creanței, suspendarea executării actului administrativ se impune pentru prevenirea unei pagube iminente, adică pentru prevenirea unor consecințe greu de înlăturat în cazul unei anulări ulterioare a actului.

Prin urmare, toate criticile recurentei sunt nefondate, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului formulat de pârâta

Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galați.

Totodată, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul Direcției Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galați împotriva Sentinței nr. 3940 din 25 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,

Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili împotriva Sentinței nr. 3940 din 25 octombrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 noiembrie 2018.

GGC - GV