ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4242/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administrația pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galați - Activitatea de Inspecție Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/30.12.2016 privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoanele juridice.

Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 269 din 11 decembrie 2017, a admis cererea formulată de reclamantă, dispunând suspendarea executării Deciziei de impunere x/30.12.2016, emisă de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați, până la soluționarea acțiunii de fond.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galați, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea căii de atac, recurenta a susținut, în esență, că prima instanță în mod greșit a reținut că prejudiciul bugetar stabilit în comun pentru cele 6 societăți a fost inclus în decizia de impunere și face parte din debitul pentru care societatea intimată este supusa executării, în cauză, suma de 7.532.062 RON reprezintă taxa pe valoarea adăugată dedusă de intimata-reclamantă, fără îndeplinirea condițiilor legale de deducere.

Totodată, arată că aprecierea primei instanțe, în sensul că executarea deciziei de impunere ar fi de natură să îi creeze prejudicii intimatei-reclamante care nu ar mai putea fi reparate este eronată, față de precizările reclamantei, în care face vorbire despre cererea de eșalonare de care a beneficiat, pentru suma de 15.950.448 RON, deci pentru o suma reprezentând dublul sumei contestate.

În concluzie, recurenta-pârâtă a solicitat admiterea recursului, iar pe fond respingerea cererii de suspendare, fiind nefondată.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. SRL a invocat excepția nulității recursului întrucât criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, fiind legală și temeinică, susținerile părții fiind lipsite de orice fundament.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

În ceea ce privește excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, se reține că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că susținerile recurentei pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor formulate de intimat și în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/30.12.2016 privind obligațiile fiscale principale aferente diferențelor bazelor de impozitare stabilite în cadrul inspecției fiscale la persoanele juridice, până la soluționarea acțiunii privind anularea acestui act.

Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond".

Prin sentința ce formează obiectul recursului, prima instanță a dispus suspendarea executării efectelor Deciziei de impunere x/30.12.2016, până la soluționarea acțiunii de fond, reținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Curtea de Apel Constanța, prin Sentința nr. 192 din 26 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați și, în consecință a respins acțiunea, față de această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea pct. 1 din Decizia nr. 172/30.05.2017 și obligarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală să soluționeze pe fond contestația formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/30.12.2016, emisă de Administrația pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul regiunii Galați, în ceea ce privește suma de 7.532.062 RON reprezentând taxă pe valoare adăugată.

De asemenea, a anulat, în parte, Decizia nr. 172/30.05.2017, în ceea ce privește dispoziția de respingere ca neîntemeiată a contestației formulate de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/30.12.2016 pentru suma de 2.199.476 RON, și Decizia de impunere nr. x/30.12.2016 pentru sumele de 17.682 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar, 20.720 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar și 31.080 RON reprezentând taxă pe valoare adăugată.

Prin aceeași sentință, a menținut dispozițiile Deciziei nr. 172/30.05.2017, în ceea ce privește dispoziția de respingere ca neîntemeiată a contestației formulate de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. x/30.12.2016, pentru sumele de 851.994 RON reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar și 1.278.000 RON reprezentând taxă pe valoare adăugată.

Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anulare a actului administrativ a cărui suspendare se solicită în prezenta cauză conferă consistență concluziei că este îndeplinită condiția cazului bine justificat, iar prin anularea acestui act aparența de drept a fost consolidată.

În ceea ce privește paguba iminentă, această noțiune are în vedere producerea unui prejudiciu.

Or, în condițiile în care această consecință este cauzată de un act administrativ în privința căruia a fost răsturnată prezumția de legalitate, prin anularea lui, măsura dispusă nu mai are caracter prezumat legal, astfel că și această condiție este îndeplinită.

Înalta Curte are în vedere, mutatis mutandis, și dispozițiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "în ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)."

Altfel spus, prin aplicarea art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu completările și modificările ulterioare, măsura suspendării executării actului administrativ atacat, dispusă de prima instanță, se prelungește ope legis până la soluționarea definitivă a cauzei având ca obiect anularea acestui act.

Așa fiind, se poate trage concluzia că, prin acest text de lege, s-a dat eficiență instituției suspendării actului administrativ dispuse în baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, motiv pentru care legiuitorul a introdus o nouă ipoteză normativă în corpul legii.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului, ca neîntemeiată.

Totodată, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței în limitele art. 488 alin. (1) pct. 8 din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația pentru Contribuabilii Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galați împotriva Sentinței nr. 269 din 11 decembrie 2017 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 noiembrie 2018.

GGC - GV