ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2655/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2655/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursurilor penale de față, Prin Încheierea din 30 iunie 2010, Curtea de Apel Craiova a admis propunerea de prelungire a arestării preventive formulată de procuror și a dispus prelungirea măsurii arestării preventive față de inculpații R.G., F.D.F. și D.I. pe o durată de 30 de zile, de la 3 iulie 2010 și până la 1 august 2010 inclusiv. Prima instanță a reținut că sunt incidente disp. art. 155 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că instanța a apreciat că în cauză sunt indicii temeinice, ce justifică presupunerea că inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați. Din probele administrate a rezultat că inculpatul R.G. a negociat cu martorul B.L.A. închirierea unor autotiruri, în vederea transportării traverselor de la SC P. SA Aiud, în orașul Filiași, județul Dolj, inculpat fiind recunoscut de martor ca persoana care s-a recomandat ca fiind reprezentantul SC S.C.
SRL Craiova și cu care a negociat contravaloarea transportului și modalitatea de plată, suma reprezentând contravaloarea transportului de 16.500 RON nefiind achitată. De asemenea, inculpatul a purtat discuții cu directorul UMF SA Filiași prezentându-se drept C.P. director la S.C. în vederea depozitării traverselor din beton, pe platforma UMF Filiași. Ulterior, ca urmare a acțiunii conjugate a inculpaților, traversele provenite de la SC P.A. SRL, au constituit obiectul unor facturi false în care au fost implicate scriptic SC R. SRL Craiova, SC A.P.C. SRL Slatina după care, a fost încheiat un contract de furnizare de traverse între SC M. SRL și SC CET T. - Mina Drăgotești. Datele de emitere a facturilor de către societățile mai sus amintite nu reflectă realitatea, fiind anterioare datei la care bunurile au fost ridicate de la SC P.A.
și transportate la SC S.C. SRL Craiova. În privința inculpaților F.D.F. și D.I. în cauză sunt date ce justifică presupunerea că inculpații, în cursul lunii august au valorificat un utilaj închiriat fraudulos de la partea vătămată SC C. SRL Mihăilești, bunul fiind vândut SC A. SRL cu suma de 4.500 euro. Pentru a putea fi realizată vânzarea, inculpata D. i-a înmânat inculpatului F. o carte de identitate a numitului Ț.Gh.S. pentru a fi prezentată în mod nereal, ca aparținând proprietarului utilajului. Anterior, inculpata D.I. a încercat să vândă utilajul - încărcător frontal marca L., administratorului SC C. Iași. Față de natura și gravitatea faptelor reliefate de valoarea prejudiciului creat precum și de numărul faptelor presupuse a fi săvârșite de inculpați și de modul în care au fost săvârșite aceste fapte, lăsarea în libertate a inculpaților reprezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Curtea a apreciat că luarea unei alte măsuri preventive restrictivă de libertate, respectiv obligarea de a nu părăsi localitatea, nu ar fi suficientă în cauză pentru buna desfășurare a procesului penal, având în vedere că unul din temeiurile arestării îl constituie cel prev. de art. 148 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., în cauză existând date că inculpații au încercat să influențeze administrarea probelor, inculpatul F. adresând amenințări martorului T.I. iar inculpata D.I. a încercat influențarea inculpatei Ș.M. Raportat la disp. art. 136 alin. (8) C. proc. pen., trebuie avut în vedere și pericolul social al faptelor pentru care sunt cercetați inculpații, astfel că în cauză, instanța a apreciat că prelungirea măsurii arestării preventive asigură o bună desfășurare a procesului penal.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termenul legal inculpații D.I., R.Gh. și F.D.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Inculpata D.I. a arătat că propunerea de prelungire a arestării preventive a fost insuficient motivată, nu există probe certe de vinovăție, nu a amenințat martorii și nu a fost chemată la parchet pentru a da declarații, aspecte față de care solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Inculpatul F.D.F. a arătat că nu subzistă presupunerea rezonabilă că a comis fapta, nu a încercat să influențeze martorii, a intermediat vânzarea unui utilaj, dar nu a cunoscut proveniența acestuia, iar prețul încasat l-a predat coinculpatei D. Inculpatul R.G.
arată că soluționarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive a fost soluționată în lipsa apărătorului său ales, ședința de judecată a fost publică fiind încălcate disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen. termenul de 5 zile, prevăzut de disp. art. 159 alin. (1) C. proc. pen. nu a fost respectat, iar de fondul cauzei inculpatul a arătat că față de circumstanțele sale personale poate fi cercetat și în stare de libertate. Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate conform disp. art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce urmează: Potrivit art. 155 alin. (1) C. proc. pen. arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri care să justifice privarea de libertate.
În speță, prima instanță a reținut corect că temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate a inculpaților. Astfel, din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați, fiind întrunite și cerințele art. 148 lit. b) și f) C. proc. pen. Inculpații recurenți au fost arestați la data de 4 iunie 2010, în temeiul art. 148 lit. b) și f) C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., pentru inculpatul R.G.; art. 215 alin. (1), (2), (3), și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen.
raportat la art. 293 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 75 lit. a) C. pen. în cazul inculpatului F.D.F. și art. 26 C. pen. raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 293 alin. (2) C. pen. în cazul inculpatei D.I. În sarcina inculpatului R.G. s-a reținut că în perioada iunie - august 2009 a înlesnit inducerea în eroare și prejudicierea reprezentanților SC P. SA Aiud, SC C. SRL Mihăilești, SC R.L.G. SRL București și SC P.A. SRL Cornu și a pus la dispoziția inculpatei Ș.M. documentele false utilizate la inducerea în eroare a părții vătămate. În fapt, inculpatul F.D.F. la data de 12 august 2009 a vândut fără drept unul dintre utilajele închiriate prin intermediul SC S.C.
SRL de la partea vătămată SC C. SRL ca deșeu metalic către SC A. SRL Craiova, deși cunoștea proveniența ilicită a acestuia și a făcut demersuri pentru găsirea unor cumpărători în vederea valorificării altor utilaje, iar inculpata D.I. în cursul lunii august 2009 a valorificat un utilaj închiriat fraudulos de la partea vătămată SC C. SRL Mihăilești, cu ajutorul inculpatului F.D.F., căreia i-a închiriat o carte de identitate a unei alte persoane, respectiv Ț.Gh.D. pentru a fi folosită fără drept. Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de înșelăciune și, respectiv complicitate la înșelăciune este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, față de natura și gravitatea faptelor și modalitatea de comitere a acestora.
De asemenea, inculpații au încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea martorului T.I., inculpatul F. aducând amenințări acestuia, iar inculpata D.I. a încercat influențarea coinculpatei Ș.M. Prelungirea duratei măsurii arestării preventive este necesară pentru reaudierea martorului O.D., reaudierea învinuitului B.A.I., reaudierea inculpatului R.S.C., confruntarea inculpatului F. cu inculpata D.I., prezentarea materialului de urmărire penală. Pentru a se asigura o bună desfășurare a procesului penal nu se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Celelalte critici formulate de inculpatul R.G. sunt nefondate. Astfel, acestuia nu i-a fost încălcat dreptul la apărare, la termenul din 30 iunie 2010 inculpatul fiind de acord să fie asistat de un apărător desemnat din oficiu.
Deși în partea introductivă a hotărârii se consemnează că ședința de judecată a fost publică, iar potrivit art. 159 alin. (2) C. proc. pen., propunerea de prelungire a arestării se soluționează în camera de consiliu, nu sunt incidente disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen., iar hotărârea nu este lovită de nulitate absolută, așa cum susține inculpatul R.G. prin apărător. Aceste dispoziții legale privind nulitatea absolută sunt aplicabile în ipoteza în care instanța procedează la judecarea cauzei în camera de consiliu sau ședință secretă, încălcând prevederile art. 290 C. proc. pen. sau stabilesc că ședința de judecată este publică, nu și în sens contrar, când părților nu li se aduce nici o vătămare.
În ceea ce privește termenul de 5 zile prevăzut de art. 159 alin. (1) C. proc. pen., acesta este un termen de recomandare și nu de decădere, instanța fiind legal sesizată cu propunerea de prelungire a duratei arestării preventive. Față de considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate, astfel că în conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. urmează să le respingă. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații D.I., F.D.F. și R.G. împotriva Încheierii nr. 11 din 30 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. 1974/54/2010. Obligă recurenta inculpată D.I. la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se vor avansa din fondul Ministerului Justiției. Obligă recurenții inculpați F.D.F. și R.G. la plata sumei de câte 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 2 iulie 2010. Procesat de GGC - LM
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.