ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2655/2010

Asupra recursurilor penale

de față,

Prin încheierea din

30 iunie 2010, Curtea de Apel Craiova a admis propunerea de prelungire a

arestării preventive formulată de procuror și a dispus prelungirea măsurii

arestării preventive față de inculpații R.G., F.D.F. și D.I. pe o durată de 30

de zile, de la 3 iulie 2010 și până la 1 august 2010 inclusiv.

Prima instanță a reținut

că sunt incidente disp. art. 155 alin. (1) C. proc. pen., în sensul că instanța

a apreciat că în cauză sunt indicii temeinice, ce justifică presupunerea că

inculpații au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați.

Din probele

administrate a rezultat că inculpatul R.G. a negociat cu martorul B.L.A. închirierea

unor autotiruri, în vederea transportării traverselor de la SC P. SA Aiud, în

orașul Filiași, județul Dolj, inculpat fiind recunoscut de martor ca persoana

care s-a recomandat ca fiind reprezentantul SC S.C. SRL Craiova și cu care a

negociat contravaloarea transportului și modalitatea de plată, suma

reprezentând contravaloarea transportului de 16.500 lei nefiind achitată.

De asemenea,

inculpatul a purtat discuții cu directorul U.M.F. SA Filiași prezentându-se

drept C.P. director la S.C. în vederea depozitării traverselor din beton, pe

platforma U.M.F. Filiași.

Ulterior, ca urmare a

acțiunii conjugate a inculpaților, traversele provenite de la SC P.A. SRL, au

constituit obiectul unor facturi false în care au fost implicate scriptic SC R.

SRL Craiova, SC A.P.C. SRL Slatina după care, a fost încheiat un contract de

furnizare de traverse între SC M. SRL și SC C.T. - Mina Drăgotești.

Datele de emitere a

facturilor de către societățile mai sus amintite nu reflectă realitatea, fiind

anterioare datei la care bunurile au fost ridicate de la SC P. Aiud și

transportate la SC S.C. SRL Craiova.

În privința

inculpaților F.D.F. și D.I. în cauză sunt date ce justifică presupunerea că

inculpații, în cursul lunii august au valorificat un utilaj închiriat fraudulos

de la partea vătămată SC C. SRL Mihăilești, bunul fiind vândut SC A. SRL cu

suma de 4.500 euro.

Pentru a putea fi

realizată vânzarea, inculpata D. i-a înmânat inculpatului F. o carte de

identitate a numitului Ț.G.S. pentru a fi prezentată în mod nereal, ca

aparținând proprietarului utilajului.

Anterior, inculpata D.I.

a încercat să vândă utilajul - încărcător frontal marca L., administratorului

SC C. Iași.

Față de natura și

gravitatea faptelor reliefate de valoarea prejudiciului creat precum și de

numărul faptelor presupuse a fi săvârșite de inculpați și de modul în care au

fost săvârșite aceste fapte, lăsarea în libertate a inculpaților reprezintă

pericol concret pentru ordinea publică.

Curtea a apreciat că

luarea unei alte măsuri preventive restrictivă de libertate, respectiv

obligarea de a nu părăsi localitatea, nu ar fi suficientă în cauză pentru buna

desfășurare a procesului penal, având în vedere că unul din temeiurile

arestării îl constituie cel prev. de art. 148 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.,

în cauză existând date că inculpații au încercat să influențeze administrarea

probelor, inculpatul F. adresând amenințări martorului T.I. iar inculpata D.I. a

încercat influențarea inculpatei Ș.M.

Raportat la disp. art.

136 alin. (8) C. proc. pen., trebuie avut în vedere și pericolul social al

faptelor pentru care sunt cercetați inculpații, astfel că în cauză, instanța a apreciat

că prelungirea măsurii arestării preventive asigură o bună desfășurare a procesului

penal.

Împotriva acestei

hotărâri au declarat recurs în termenul legal inculpații D.I., R.G. și F.D.F.,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Inculpata D.I. a

arătat că propunerea de prelungire a arestării preventive a fost insuficient

motivată, nu există probe certe de vinovăție, nu a amenințat martorii și nu a

fost chemată la parchet pentru a da declarații, aspecte față de care solicită

înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi

localitatea.

Inculpatul F.D.F. a

arătat că nu subzistă presupunerea rezonabilă că a comis fapta, nu a încercat

să influențeze martorii, a intermediat vânzarea unui utilaj, dar nu a cunoscut

proveniența acestuia, iar prețul încasat l-a predat coinculpatei D.

Inculpatul R.G. arată

că soluționarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive a fost

soluționată în lipsa apărătorului său ales, ședința de judecată a fost publică

fiind încălcate disp. art. 197 alin. (2) C. proc. pen. termenul de 5 zile,

prevăzut de disp. art. 159 alin. (1) C. proc. pen. nu a fost respectat, iar de

fondul cauzei inculpatul a arătat că față de circumstanțele sale personale

poate fi cercetat și în stare de libertate.

Examinând legalitatea

și temeinicia hotărârii atacate conform disp. art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte reține că recursurile sunt nefondate pentru

considerentele ce urmează:

Potrivit art. 155 alin.

(1) C. proc. pen. arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi

prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au

determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau

există temeiuri care să justifice privarea de libertate.

În speță, prima

instanță a reținut corect că temeiurile care au determinat arestarea inițială

impun în continuare privarea de libertate a inculpaților.

Astfel, din datele

existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit

faptele pentru care sunt cercetați, fiind întrunite și cerințele art. 148 lit. b)

și f) C. proc. pen.

Inculpații recurenți

au fost arestați la data de 4 iunie 2010, în temeiul art. 148 lit. b) și f) C.

proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 26 C. pen. raportat

la art. 215 alin. (1), (2), (3) și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen., art. 26 C. pen. raportat la art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2)

C. pen. și art. 75 lit. a) C. pen., pentru inculpatul R.G.; art. 215 alin. (1),

(2), (3), și (5) cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art. 26 C. pen.

raportat la art. 293 alin. (2) C. pen. cu aplicarea art. 33 lit. a) și art. 75 lit.

a) C. pen. în cazul inculpatului F.D.F. și art. 26 C. pen. raportat la art. 215

alin. (1), (2), (3), și (5) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., art.

293 alin. (2) C. pen. în cazul inculpatei D.I.

În sarcina

inculpatului R.G. s-a reținut că în perioada iunie - august 2009 a înlesnit inducerea în eroare și prejudicierea reprezentanților SC P. SA Aiud, SC C. SRL

Mihăilești, SC R.L.G. SRL București și SC P.A. SRL Cornu și a pus la dispoziția

inculpatei Ș.M. documentele false utilizate la inducerea în eroare a părții

vătămate.

În fapt, inculpatul F.D.F.

la data de 12 august 2009 a vândut fără drept unul dintre utilajele închiriate

prin intermediul SC S.C. SRL de la partea vătămată SC C. SRL ca deșeu metalic

către SC A. SRL Craova, deși cunoștea proveniența ilicită a acestuia și a făcut

demersuri pentru găsirea unor cumpărători în vederea valorificării altor

utilaje, iar inculpata D.I. în cursul lunii august 2009 a valorificat un utilaj închiriat fraudulos de la partea vătămată SC C. SRL Mihăilești, cu

ajutorul inculpatului F.D.F., căreia i-a închiriat o carte de identitate a unei

alte persoane, respectiv Ț.G.D. pentru a fi folosită fără drept.

Pedeapsa prevăzută de

lege pentru infracțiunea de înșelăciune și, respectiv complicitate la

înșelăciune este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a

inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, față de natura și

gravitatea faptelor și modalitatea de comitere a acestora.

De asemenea,

inculpații au încercat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea

martorului T.I., inculpatul F. aducând amenințări acestuia, iar inculpata D.I. a

încercat influențarea coinculpatei Ș.M.

Prelungirea duratei

măsurii arestării preventive este necesară pentru reaudierea martorului O.D.,

reaudierea învinuitului B.A.I., reaudierea inculpatului R.S.C., confruntarea

inculpatului F. cu inculpata D.I., prezentarea materialului de urmărire penală.

Pentru a se asigura o

bună desfășurare a procesului penal nu se impune înlocuirea măsurii arestării

preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Celelalte critici

formulate de inculpatul R.G. sunt nefondate.

Astfel, acestuia nu

i-a fost încălcat dreptul la apărare, la termenul din 30 iunie 2010 inculpatul

fiind de acord să fie asistat de un apărător desemnat din oficiu.

Deși în partea

introductivă a hotărârii se consemnează că ședința de judecată a fost publică,

iar potrivit art. 159 alin. (2) C. proc. pen., propunerea de prelungire a

arestării se soluționează în camera de consiliu, nu sunt incidente disp. art. 197

alin. (2) C. proc. pen., iar hotărârea nu este lovită de nulitate absolută, așa

cum susține inculpatul R.G. prin apărător.

Aceste dispoziții

legale privind nulitatea absolută sunt aplicabile în ipoteza în care instanța

procedează la judecarea cauzei în camera de consiliu sau ședință secretă,

încălcând prevederile art. 290 C. proc. pen. sau stabilesc că ședința de

judecată este publică, nu și în sens contrar, când părților nu li se aduce nici

o vătămare.

În ceea ce privește

termenul de 5 zile prevăzut de art. 159 alin. (1) C. proc. pen., acesta este un

termen de recomandare și nu de decădere, instanța fiind legal sesizată cu

propunerea de prelungire a duratei arestării preventive.

Față de

considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate,

astfel că în conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

urmează să le respingă.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca

nefondate recursurile declarate de inculpații D.I., F.D.F. și R.G. împotriva

încheierii nr. 11 din 30 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția

penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 1974/54/2010.

Obligă recurenta

inculpată D.I. la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu se vor avansa din fondul M.J.

Obligă recurenții

inculpați F.D.F. și R.G. la plata sumei de câte 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică azi 2 iulie 2010.