ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1175/2015

Asupra conflictului negativ de

competență, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Tribunalului București, secția a III-a civilă, la data de 08 iulie 2014,

reclamanta L.I. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâții C.N.C.I.,

Comisia Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar, Bihor și Comisia

Județeană pentru aplicarea legilor fondului funciar Bihor, să dispună anularea Deciziei

de invalidare nr. 1070 din 24 aprilie 2014 emisă de C.N.C.I., aprobarea Dosarului

de despăgubiri nr. 5854 F.F.C.C. din 19 aprilie 2007 și acordarea de măsuri

reparatorii în condițiile legii.

În drept,

reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013.

Prin sentința nr.

1602 din 28 noiembrie 2014, Tribunalul București, secția a Ill-a civilă, a

admis excepția de necompetenței sale teritoriale și. a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bihor.

Pentru a

pronunța această sentință, tribunalul a reținut că art. 35 alin. (1) din Legea nr.

165/2013 prevede că deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și art.

34 din Lege pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția

civilă a tribunalului în a cănii circumscripție se află sediul entității în

termen de 30 de ziie de Ia data comunicării.

A apreciat că,

în raport de dispozițiile art. 35 din Legea nr. 165/2013, competența

teritorială aparține tribunalului în a cărei rază teritorială se află sediul

entității competentă cu soluționarea notificărilor formulate în temeiul Legii nr.

10/2001 sau al Legii nr. 18/1991, respectiv Tribunalul Bihor.

Prin sentința nr.

44 din 25 martie 2015, Tribunalul Bihor a declinat, la rândul său, competența

de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București și, constatând ivit

conflict negativ de competență a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție

pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a

pronunța această sentință, Tribunalul Bihor a reținut următoarele:

Potrivit art. 35

alin. (1) din Legea nr. 165 din 16 mai 2013, deciziile emise cu respectarea

prevederilor art. 33 și art. 34 pot fi atacate de persoana care se consideră

îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află

sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

Textul de lege

consacră în această materie o competență teritorială exclusivă, cu caracter

absolut, nesusceptibilă de o altă interpretare așa cum a apreciat Tribunalul

București care și~a declinat competența în favoarea Tribunalului Bihor.

Reținând că

sediul entității emitente a deciziei de invalidare contestată se află în

circumscripția Tribunalului București, Tribunalului Bihor și-a declinat

competența în favoarea acestei instanțe.

Înalta Curte,

competentă să soluționeze conflictul, conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135

alin. (1) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului București, pentru următoarele considerente:

Norma de

competență incidență raportului juridic litigios este cea invocată de cele două

instanțe, respectiv dispozițiile art. 35 alin. (1) din Legea nr. 165 din 16 mai

2013.

Dispozițiile

legale menționate instituie o normă de competență teritorială absolută, ce

conferă tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității

învestite de lege cu soluționarea cererilor formulate în temeiul Legii nr. 10/2001

competența de soluționare a contestației formulate împotriva deciziilor emise

de aceasta.

Noțiunea de

entitate învestită de lege este explicitata la art. 3 alin. (1) pct. 4 din Legea

nr. 165/2013, în sensul că au această semnificație următoarele structuri cu

atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de

stabilire a măsurilor reparatorii:

a)

Unitatea deținătoare, în înțelesul

H.G. nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a

Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod

abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și

completările ulterioare, al O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și

completările ulterioare, precum și al O.U.G. nr. 83/1999, republicată;

b)

Entitatea învestită cu soluționarea

notificării, în înțelesul H.G. nr. 250/2007, cu modificările și completările

ulterioare;

c)

Comisia locală de fond funciar,

comisiile comunale, orășenești și municipale, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991,

republicată, cu modificările și completările ulterioare;

d)

Comisia județeană de fond funciar sau,

după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului București, constituite în

temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările

ulterioare;

e)

Comisia specială de retrocedare a unor

bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților

cetățenilor aparținând minorităților naționale din România;

f)

A.N.R.P., organ de specialitate al

administrației publice centrale, cu personalitate juridică;

g)

C.N.C.I., înființată potrivit legii

Întrucât, în

cauză, decizia a cărei anulare se solicită a fost emisa de C.N.C.I., potrivit art.

3 pct. 4 lit. g) din Legea nr. 165/2013, această instituție are calitatea de

entitate învestită de lege, astfel încât, conform art. 35 alin. (1) din același

act normativ, competența de soluționare a cauzei revine tribunalului în a cărui

circumscripție se află sediul acestei entități.

Având în

vedere că sediul C.N.C.I. se află în circumscripția Tribunalului București,

aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza dedusă

judecății.

În consecință,

Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

tribunalului în circumscripția căreia se află sediul C.N.C.I., respectiv

Tribunalul București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește

competența de soluționare a cauzei având ca obiect anularea Deciziei de

invalidare nr. 1070 din 24 aprilie 2014 emisă de C.N.C.I. și acordarea de

măsuri reparatorii în condițiile legii reclamantei L.I., cu domiciliul în

Salonta, județul Bihor, în contradictoriu cu pârâții C.N.C.I., cu sediul în

București, Comisia Locală pentru aplicarea legilor fondului funciar, Bihor, cu

sediul sediul în Salonta, județul Bihor și Comisia Județeană pentru aplicarea

legilor fondului funciar Bihor, cu sediul în Oradea, în favoarea Tribunalului

București, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțata

în ședință publieă, astăzi, 6 mai 2015.