ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 861/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin Încheierea nr. 9720 din 24 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, s-a dispus scoaterea de pe rol și trimiterea recursului declarat de SC F.S. SA Năsăud, prin lichidator SC C.E. SRL, Curții de Apel Cluj, spre soluționare, instanța constatând că cererea de chemare în judecată are ca obiect acțiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate de către recurentă pentru imobile cu o valoare de până la 5 miliarde lei, fiind astfel incidente dispozițiile art. 2 alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire SC G.I. SRL, înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23 decembrie 2014, invocând ca temei juridic dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Examinând cererea de revizuire în raport de excepția de inadmisibilitate, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară potrivit dispozițiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute de pct. 1-10 C. proc.

civ. Din formularea textului legal, rezultă că enumerarea categoriilor de hotărâri ce pot fi atacate cu revizuire este limitativă și, prin urmare, nu este admisibilă formularea unei cereri de revizuire decât cu privire la hotărârile judecătorești expres și limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ., deoarece, în alt fel, s-ar ajunge să se încalce principiul legalității căii de atac, potrivit căruia orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege și în condițiile impuse de aceasta. Cum, în speță, hotărârea atacată - Încheierea nr. 9720 din 24 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, este dată în cadrul soluționării unui recurs ce a fost scos de pe rol și trimis, spre competentă soluționare, unei alte instanțe, aceasta nu este, în niciun caz, o hotărâre ce evocă fondul, nefiind supusă, prin urmare, căii de atac a revizuirii.

Condiția ca hotărârea a cărei revizuire se cere să evoce fondul pricinii este impusă de caracterul acestei căi extraordinare de atac care este o cale de retractare, prin care se cere instanței de judecată care a soluționat fondul unui proces să revină asupra hotărârii atacate, invocându-se împrejurări noi care, de regulă, s-au ivit ulterior pronunțării hotărârii. Prin urmare, constatându-se că, în speță, prin încheierea ce se tinde a fi revizuită, s-a trimis recursul, spre soluționare, instanței competente potrivit dispozițiilor de procedură în vigoare la acea dată, se reține că o asemenea hotărâre nu face parte din cele pentru care legiuitorul a prevăzut calea extraordinară de atac a revizuirii.

Așa fiind, în considerarea celor ce preced, cererea de revizuire formulată de revizuenta SC G.I. SRL urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenta SC G.I. SRL împotriva Încheierii nr. 9720 din 24 noiembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 martie 2015.