ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1695/2013
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1695/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentința nr. 1283 din 3 noiembrie 2011,
Tribunalul Satu Mare a respins cererea reclamantei pârâte de transpunere a
cauzei la completul specializat în materia contenciosului administrativ; a
admis cererea reconvențională formulată de pârâta Agenția Domeniilor Statului
în contradictoriu cu reclamanta pârâtă SC C. SRL și SC A.D. SA și, în
consecință:
A constatat nulitatea
absolută pentru fraudă la lege a Hotărârii AGEA SC A.D. SA nr. 5 din 25
februarie 2008 și a celor ulterioare în măsura în care se referă la participarea
Agenției Domeniilor Statului la adoptarea acestora; a obligat pârâtele să
efectueze demersurile necesare pentru majorarea capitalului social al pârâtei
de ordin II cu valoarea de piață a terenului cuprins în Certificatul de
atestare a dreptului de proprietate din 7 iunie 2004 emis de Ministerul
Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale, emiterea acțiunilor
corespunzătoare pe seama pârâtei-reclamante și înregistrarea mențiunilor
corespunzătoare în registrul comerțului; a respins ca nefondată acțiunea
reclamantei SC C. SRL Satu Mare în contradictoriu cu pârâtele Agenția
Domeniilor Statului București și SC A.D. SA Satu Mare.
Pentru a pronunța
această hotărâre, tribunalul a reținut în esență următoarele:
Prin Hotărârea AGEA
nr. 5 din 25 februarie 2008 a SC A.D. SA Satu Mare s-a stabilit majorarea
capitalului social cu suma de 131.750 RON reprezentând "aportul în
natură" corespunzător terenului dobândit în proprietate potrivit
Certificatului din 7 iunie 2004.
Prin aceeași hotărâre
s-a acceptat de către adunarea generală a acționarilor de la SC A.D. SA Satu
Mare exercitarea dreptului de preferință în favoarea SC C. SRL Satu Mare în
condițiile art. 12 alin. (7) din Legea nr. 137/2002 pentru întregul pachet de
acțiuni atribuit Agenției Domeniilor Statului prin majorarea de capital.
Tribunalul a reținut
că pârâta a adoptat hotărârea de majorare a capitalului social prin fraudă,
folosind pentru înfrângerea reglementării legale incidente, decizia
acționarilor care reprezentau majoritatea absolută în ponderea capitalului
social.
În ceea ce privește
acțiunea reclamantei, instanța a considerat că doar după stabilirea legală a
cotei de deținere de către Agenția Domeniilor Statului a pachetului de acțiuni
corespunzătoare valorii terenului se va putea aprecia dacă instituția publică
refuză nejustificat să recunoască dreptul de preferință al SC C. SRL.
Ca urmare, în raport
cu soluția dată cererii reconvenționale, tribunalul a respins-o ca nefondată.
Împotriva acestei
sentințe au declarat apel SC C. SRL și SC A.D. SA, solicitând anularea
hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, iar în
subsidiar, schimbarea hotărârii atacate, în sensul de a admite acțiunea
principală astfel cum aceasta a fost formulată și modificată, respectiv să se
constate că reclamanta are vocație de a cumpăra preferențial de la pârâta
Agenția Domeniilor Statului pachetul de 20.605 acțiuni suplimentare,
reprezentând 10,787% din valoarea capitalului social al pârâtei A.D. SA,
obligarea pârâtei Agenția Domeniilor Statului să vândă reclamantei pachetul de
20.605 acțiuni suplimentare la prețul de 51.512,50 RON, sub sancțiunea de daune
cominatorii de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere, calculate de la data
pronunțării și până la data încheierii actului de înstrăinare a acțiunilor și
respingerea cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr.
59/C/2012 - A de la 28 iunie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă,
de contencios administrativ și fiscal, a admis apelurile și a schimbat sentința
atacată în sensul că a admis în parte acțiunea formulată și precizată de
reclamanta SC C. SRL Satu Mare în contradictoriu cu pârâtele SC A.D. SA și
Agenția Domeniilor Statului; a constatat că reclamanta are vocația de a cumpăra
preferențial de la pârâta Agenția Domeniilor Statului pachetul de 20.605
acțiuni suplimentare, reprezentând 10,787% din valoarea capitalului social al
pârâtei SC A.D. SA; a obligat pârâta Agenția Domeniilor Statului să vândă
reclamantei pachetul de 20.805 acțiuni la prețul de 5.1512,5 RON; a respins ca
nefondat capătul de cerere privind obligarea pârâtei Agenția Domeniilor
Statului la plata de daune cominatorii; a respins ca nefondată cererea
reconvențională formulată de reclamanta reconvențională Agenția Domeniilor
Statului în contradictoriu cu pârâtele reconvenționale SC C. SRL și SC A.D. SA;
a obligat intimata Agenția Domeniilor Statului să plătească apelantei
reclamante suma de 3.989 RON cheltuieli de judecată în primă instanță și apel
și apelantei pârâte SC A.D. SA suma de 1.332 RON cheltuieli de judecată în
apel.
Pentru a pronunța
această soluție, Curtea de Apel Oradea a reținut în esență următoarele:
Majorarea capitalului
social al societăților are loc de drept, cu valoarea terenurilor, valoare ce
este preluată din anexele la certificatul de atestare a dreptului de
proprietate asupra terenului, reactualizată cu coeficientul de reevaluare
stabilit de legislația în vigoare.
Certificatul de
atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor a fost eliberat la 7
aprilie 2004, iar evaluarea s-a făcut în conformitate cu dispozițiile art. 2
din H.G. nr. 834/1991 și ale H.G. nr. 500/1994, în vigoare la data emiterii
certificatului.
Susținerea intimatei
potrivit căreia coeficientul de reevaluare ar fi valoarea de piață a
terenurilor este nefondată, deoarece noțiunea de coeficient de reevaluare
presupune un element care multiplică o sumă deja stabilită - în speță valoarea
terenului precizată în anexă - ori stabilirea valorii de piață a terenurilor
implică o nouă evaluare, independentă de prima evaluare.
Instanța de control
judiciar a apreciat că în mod greșit prima instanță a reținut că la adoptarea
Hotărârii AGEA nr. 5 din 25 februarie 2008 trebuiau avute în vedere prevederile
H.G. nr. 107/2008 referitoare la stabilirea valorii de piață a terenului și a
constatat nulitatea absolută atât a acestei hotărâri pentru fraudă la lege, cât
și a hotărârilor ulterioare, acțiunea reconvențională fiind neîntemeiată.
S-a reținut de
asemenea că intimata își invocă practic, propria culpă, întrucât majorarea
capitalului social a avut loc nu doar în baza Hotărârii AGEA nr. 5 din 25
februarie 2008 care prevedea o valoare actualizată a terenului, ci și în baza
cererii formulate de către intimată.
Reclamanta și-a
manifestat dreptul de preferință la cumpărarea acțiunilor, prevăzut de art. 12
alin. (6) din Legea nr. 137/2002, în termen de 15 zile de la data înregistrării
majorării de capital.
La data de 17 iulie
2009 a fost adoptată Hotărârea AGEA nr. 3, înregistrată în registrul comerțului
în baza Încheierii nr. 6400 din 5 noiembrie 2009 prin care acționarii SC A.D.
SA au decis reducerea capitalului social al societății la suma de 477.512,5,
reprezentând 191.005 acțiuni nominative a câte 2,5 RON, urmând ca intimatei
Agenția Domeniilor Statului să-i revină un număr de 20.805 acțiuni în valoare
de 51.512,5 RON, hotărâre adoptată și cu acordul intimatei.
Prin urmare, la data
introducerii prezentei acțiuni pârâta Agenția Domeniilor Statului avea
calitatea de acționar al SC A.D. SA deținând un număr de 20.605 acțiuni în valoare
de 51.512,5 RON.
Împotriva acestei
decizii a declarat recurs în termen legal Agenția Domeniilor Statului,
criticând-o sub următoarele motive de nelegalitate:
I. Decizia recurată a
fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 39 din Legea nr. 137/2002,
acțiunea reclamantei pârâte fiind prescrisă.
Izvorul pretențiilor
reclamantei sunt normele Legii nr. 137/2002, care reglementează dreptul de
preferință al cumpărătorului la achiziționarea pachetului de acțiuni, emis
ulterior privatizării, necesar menținerii cotei de participație la capitalul
social, existentă anterior majorării acestuia cu valoarea terenurilor, pentru
care ministerul de resort a emis certificatul de atestare al dreptului de
proprietate, conform H.G. 834/1991.
În conformitate cu
prevederile art. 39 din Legea nr. 137/2002, termenul de prescripție pentru
introducerea cererii prin care se atacă o operațiune sau un act prevăzut de
prezenta lege, de O.U.G. nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 44/1998, ori se
valorifică un drept conferit de acestea, este de o lună de la data la care
reclamantul a cunoscut sau trebuia să cunoască existența operațiunii sau actul
atacat ori de la data nașterii dreptului, cu excepția cererilor privind
executarea obligațiilor prevăzute în contractele de vânzare-cumpărare de
acțiuni ale societăților comerciale privatizate, precum și a celor în
desființarea acestor contracte cărora li se aplică termenul general de
prescripție.
Prin Cererea nr. 47
din 23 aprilie 2008, înregistrată la sediul Agenției Domeniilor Statului în
data de 24 aprilie 2008, SC C. SRL și-a exprimat dreptul de preferință la
cumpărarea acțiunilor suplimentare.
Recurenta susține că
dreptul reclamantei, pe care aceasta încearcă să-l valorifice, s-a născut la
momentul înregistrării cererii sale și astfel acțiunea formulată de SC C. SRL
este prescrisă.
II. Admiterea
pretențiilor reclamantei-pârâte legiferează reaua-credință a acesteia, care în
calitate de acționar unic la SC A.D. SA nu a întreprins demersurile necesare,
pentru majorarea capitalului social al societății deținute, timp de aproximativ
4 ani, cu consecința diminuării substanțiale a participației statului.
În toată perioada
care a trecut de la momentul eliberării Certificatului de atestare a dreptului
de proprietate din 7 iunie 2004 și data adoptării Hotărârii AGEA nr. 5 din 25
februarie 2008, valoarea terenului în suprafață de 101.985 mp, a înregistrat o
creștere substanțială, datorită evoluției pieței, valoare care, conform
deciziei recurate, nu trebuie să se regăsească în capitalul social al societății
privatizate.
Legislația în vigoare
la momentul adoptării Hotărârii AGEA nr. 5 din 25 februarie 2008 nu prevedea
niciun coeficient de reevaluare, iar în această situație era obligatorie
aplicarea prevederilor H.G. nr. 107/2008. Doar în acest mod este posibilă
urmărirea scopului ce a stat la baza promulgării acestui act normativ, arătat
în nota de fundamentare: asigurarea cadrului legal pentru o evaluare în
condițiile pieții și nu pe baza unei metodologii învechite a terenurilor din
patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la baza constituirii.
Solicitările de
majorare a capitalului social al SC A.D. SA cu valoarea de piață, susține
recurenta că au fost și sunt conforme cu indicațiile Ministerului Economiei și
Finanțelor - Direcția Generală de Reglementare în Domeniul Activelor Statului,
potrivit cu care, indiferent dacă valoarea terenului a fost sau nu actualizată
pentru majorarea capitalului social al societăților sunt aplicabile
dispozițiile art. 215 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.
În cauză, intimatele
SC C. SRL și SC A.D. SA au formulat întâmpinări, invocând pe de o parte
inadmisibilitatea recursului, fiind exercitat omisso medio, iar pe de altă
parte, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul,
prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază recursul
ca fiind nefondat și acesta urmează a fi respins pentru următoarele
considerente:
I. Recurenta invocă
excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei și arată că au fost
încălcate prevederile art. 39 din Legea nr. 137/2002.
Acest motiv de recurs
nu poate fi primit întrucât problema prescripției dreptului la acțiune al
reclamantei a fost soluționată de Tribunalul Satu Mare, care a respins această
excepție. Împotriva sentinței tribunalului, recurenta Agenția Domeniilor
Statului nu a exercitat calea de atac a apelului, astfel că exercitarea
recursului împotriva sentinței tribunalului este inadmisibilă.
Jurisprudența a
statuat că este inadmisibil recursul declarat împotriva sentinței date de
tribunal în primă instanță, fără a se uza mai întâi de calea de atac a
apelului.
II. Pe fondul cauzei,
Înalta Curte reține următoarele:
Art. 12 alin. (5) din
Legea nr. 137/2002 prevede ca în cazul în care eliberarea certificatului de
atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor nu a fost urmată,
anterior privatizării, de majorarea corespunzătoare a capitalului social,
acesta se majorează de drept, cu valoarea terenurilor.
Așadar, valoarea cu
care se majorează capitalul social este valoarea preluată din anexele la
certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului,
reactualizată cu coeficientul de reevaluare stabilit de legislația în vigoare.
Această majorare de
drept este instituită de legea specială din domeniul privatizării. Datorită
faptului că legea specială prevalează asupra normelor generale, în speță nu
sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 31/1990.
Curtea de apel a
reținut în mod corect faptul că potrivit H.G. nr. 107/2008, scopul acestei
hotărâri este evaluarea terenurilor la valoarea de piață precum și actualizarea
reglementărilor din domeniu astfel încât valorile pentru care se emit
certificatele de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor să fie
reale și nu subevaluate.
Modificările aduse
H.G. nr. 834/1991 au vizat evaluarea terenurilor pentru care nu s-au emis
certificate de atestare a dreptului de proprietate și nu reevaluarea celor
pentru care s-au emis aceste certificate.
De asemenea, s-a
reținut în mod corect faptul că noțiunea de coeficient de reevaluare presupune
un element care multiplică o sumă deja stabilită, ori stabilirea valorii de
piață a terenurilor implică o nouă evaluare, independentă de prima evaluare.
Judecătorul delegat
la Oficiul Registrului Comerțului a dispus majorarea capitalului social al SC
A.D. SA cu valoarea terenului înscris în anexa la certificatul de atestare a
dreptului de proprietate, fără a actualiza această valoare.
Recurenta însă nu a
formulat recurs împotriva acestei încheieri și poate reține că practic a
acceptat majorarea capitalului social doar cu această sumă.
Curtea de apel a
reținut în mod corect faptul că la data introducerii acțiunii, recurenta
Agenția Domeniilor Statului avea calitatea de acționar al SC A.D. SA deținând
un număr de 20,605 acțiuni în valoare de 51.512,5 RON. Aceasta ca urmare a
reducerii capitalului social al societății, astfel cum s-a adoptat prin
Hotărârea AGEA nr. 3 din 17 iulie 2009.
Așa fiind, în mod
corect s-a reținut că reclamanta-intimată are, potrivit dispozițiilor art. 12
alin. (6) și (7) din Legea nr. 137/2002, vocația de a cumpăra preferențial de
la Agenția Domeniilor Statului un număr de 20.605 acțiuni în valoare de
51.512,5 RON, reprezentând 10,787% din capitalul social al SC A.D. SA.
Față de aceste
considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de
nelegalitate care să impună casarea sau modificarea deciziei recurate, și pe
cale de consecință, potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va
fi respins, ca nefondat.
Potrivit
dispozițiilor art. 274 C. proc. civ., recurenta Agenția Domeniilor Statului va
fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către SC C. SRL Satu Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de pârâta Agenția Domeniilor Statului București împotriva Deciziei nr.
59/C/2012-A din 28 iunie 2012, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a
II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Obligă
recurenta-pârâtă Agenția Domeniilor Statului București să plătească
intimatei-reclamante SC C. SRL Satu Mare suma de 940 RON, cu titlu de
cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi, 18 aprilie 2013.
Procesat
de GGC - AZ