ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1514/2010

Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați reclamanta SC W.S. SRL IAȘI, în contradictoriu cu pârâta S.N.T.F.M. M. SA SUCURSALA GALAȚI a solicitat anularea Hotărârii nr. 44/2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și Agricultura Galați, prin care a fost admisă cererea de arbitrare formulată de către reclamanta S.N.T.F.M. M. SA SUCURSALA GALAȚI, fiind obligată pârâta SC W.S. SRL IAȘI să plătească reclamantei următoarele sume: 168.117,45 lei reprezentând tarife orare de utilizare vagoane si majorări de întârziere la plată calculate până la data de 15 aprilie 2008 și în continuare penalități de întârziere până la achitarea integrală a debitului, cu 3.839,73 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Galați, secția comercială maritimă și fluvială, prin decizia nr. 2/ F din 20 februarie 2009, a respins, ca nefondată, acțiunea în anulare a Hotărârii nr. 44 din 18 august 2008 formulată de reclamanta SC W.S. SRL IAȘI. Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Galați a reținut că, arbitrii s-au pronunțat în cauză asupra tuturor cererilor formulate și au respectat limitele investirii lor de către părți, nu au încălcat dispozițiile imperative ale legii, ordinea publică sau bunele moravuri și că reexaminarea fondului cauzei în cadrul acțiunii în anulare nu se poate realiza, întrucât aceasta nu se asimilează cu o cale de atac. Împotriva acestei decizii, în termen legal, pârâta SC W.S.

SRL IAȘI a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii în anulare. Critica adusă deciziei atacate se referă, în esență la faptul că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, fiind încălcată Convenția cadru de încărcare descărcare nr. 7/cv/a2.2/229/2007, încheiată între părți, respectiv art. 14, care prevede că predarea-primirea expedițiilor de vagoane din punct de vedere tehnic și comercial la și de la client se efectuează pe baza registrului veghetor cu identificarea persoanei ce participă la această operațiune, registru care a suferit modificări din partea intimatei și în baza cărora s-au calculat timpii de încărcare-descărcare la 405 ore/vagon, față de 51 ore prevăzute în convenția părților.

Față de această situație, recurenta s-a înscris în fals în ceea ce privește registrul veghetor al Stației C.F. Făurei și în acest sens apreciază că hotărârea Curții de Arbitraj a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 181 C. proc. civ., întrucât nu s-a încheiat procesul verbal prevăzut de aceste dispoziții imperative, instanța de fond reținând că instanța arbitrală s-a pronunțat asupra tuturor cererilor în litigiu. O altă critică vizează faptul că, deși în motivare, se reține culpa exclusivă a operatorului de transport, instanța fără să procedeze la controlul judiciar cu care era investită a dispus respingerea, ca nefondată, a acțiunii în anulare.

Analizând critica adusă deciziei atacate, Înalta Curte constată că este nefondată, urmând a se respinge recursul pentru următoarele considerente : Susținerea recurentei, potrivit căreia, instanța de fond a reținut, în mod greșit, că instanța arbitrală s-a pronunțat asupra tuturor cererilor în litigiu, respectiv cererea de înscriere în fals față de înscrisul Registrul veghetor prin completarea ulterioară, de către reclamantă a mențiunilor la rubrica „avizarea expeditorului sau destinatarului” privind data de 15 februarie 2008, nu poate fi primită, întrucât nu s-a reținut incidența dispozițiilor art. 184 C. proc. civ., față de susținerile părților, concluziile scrise și notificarea primită de pârâtă la data de 15 februarie 2008 despre punerea vagoanelor la dispoziția sa, precum și din corespondența purtată între părți.

Mai mult, la răspunsul formulat de recurentă la întâmpinarea intimatei s-a atașat, în copie, rezoluția de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale din 30 iunie 2009, în dosarul 166/P/2009, al PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI privind pe numitul C.S., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen., astfel că această susținere nu are suport legal.

Critica vizând culpa exclusivă a operatorului de transport, în opinia recurentei, corect reținută de instanță, se constată că este nefondată, întrucât pârâta nu a făcut dovada descărcării celor 33 de vagoane, iar pentru perioada în care vagoanele au staționat la dispoziția pârâtei, respectiv 5 februarie 2008 - 03 martie 2008, au trecut 405 ore pentru care pârâta avea obligația să plătească tariful orar de utilizare (TOU) în sumă de 161.619,15 lei, tarif calculat conform art. 27 din Convenția cadru si art. 51 RT si TIM Partea 111 B Secțiunea 4, iar conform prevederilor art. 29 din Convenția Cadru, s-au calculat majorări de întârziere de 0,1 % pe zi întârziere, cuantumul acestora fiind de 6.931,02 lei, astfel cum corect a apreciat instanța arbitrală și a menținut instanța de fond, constatând că nu au fost nesocotite dispozițiile art. 364 lit. f) sau i) C. proc.

civ. Așa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul pârâtei SC

W.S. SRL IAȘI.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC W.S. SRL IAȘI împotriva deciziei nr. 2/ F din 20 februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială maritimă și fluvială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2010.