ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1514/2010

Asupra recursului de

față :

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Galați reclamanta SC W.S. SRL IAȘI, în contradictoriu

cu pârâta S.N.T.F.M. M. SA SUCURSALA GALAȚI a solicitat anularea Hotărârii nr. 44/2008

pronunțată de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț, Industrie și

Agricultura Galați, prin care a fost admisă cererea de arbitrare formulată de

către reclamanta S.N.T.F.M. M. SA SUCURSALA GALAȚI, fiind obligată pârâta SC W.S.

SRL IAȘI să plătească reclamantei următoarele sume: 168.117,45 lei reprezentând

tarife orare de utilizare vagoane si majorări de întârziere la plată calculate

până la data de 15 aprilie 2008 și în continuare penalități de întârziere până

la achitarea integrală a debitului, cu 3.839,73 lei reprezentând cheltuieli de

judecată.

Curtea de Apel Galați,

secția comercială maritimă și fluvială, prin decizia nr. 2/ F din 20 februarie

2009, a respins, ca nefondată, acțiunea în anulare a Hotărârii nr. 44 din 18

august 2008 formulată de reclamanta SC W.S. SRL IAȘI.

Pentru a hotărî

astfel, Curtea de Apel Galați a reținut că, arbitrii s-au pronunțat în cauză

asupra tuturor cererilor formulate și au respectat limitele investirii lor de

către părți, nu au încălcat dispozițiile imperative ale legii, ordinea publică

sau bunele moravuri și că reexaminarea fondului cauzei în cadrul acțiunii în

anulare nu se poate realiza, întrucât aceasta nu se asimilează cu o cale de

atac.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal, pârâta SC W.S. SRL IAȘI a declarat recurs, solicitând

admiterea acestuia, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii

în anulare.

Critica adusă

deciziei atacate se referă, în esență la faptul că instanța de fond a făcut o

aplicare greșită a legii, fiind încălcată Convenția cadru de încărcare

descărcare nr. 7/cv/a2.2/229/2007, încheiată între părți, respectiv art. 14, care

prevede că predarea-primirea expedițiilor de vagoane din punct de vedere tehnic

și comercial la și de la client se efectuează pe baza registrului veghetor cu

identificarea persoanei ce participă la această operațiune, registru care a suferit

modificări din partea intimatei și în baza cărora s-au calculat timpii de

încărcare-descărcare la 405 ore/vagon, față de 51 ore prevăzute în convenția

părților.

Față de această

situație, recurenta s-a înscris în fals în ceea ce privește registrul veghetor

al Stației C.F. Făurei și în acest sens apreciază că hotărârea Curții de

Arbitraj a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 181 C. proc. civ.,

întrucât nu s-a încheiat procesul verbal prevăzut de aceste dispoziții

imperative, instanța de fond reținând că instanța arbitrală s-a pronunțat

asupra tuturor cererilor în litigiu.

O altă critică

vizează faptul că, deși în motivare, se reține culpa exclusivă a operatorului

de transport, instanța fără să procedeze la controlul judiciar cu care era

investită a dispus respingerea, ca nefondată, a acțiunii în anulare.

Analizând critica

adusă deciziei atacate, Înalta Curte constată că este nefondată, urmând a se

respinge recursul pentru următoarele considerente :

Susținerea

recurentei, potrivit căreia, instanța de fond a reținut, în mod greșit, că

instanța arbitrală s-a pronunțat asupra tuturor cererilor în litigiu, respectiv

cererea de înscriere în fals față de înscrisul Registrul veghetor prin

completarea ulterioară, de către reclamantă a mențiunilor la rubrica „avizarea

expeditorului sau destinatarului” privind data de 15 februarie 2008, nu poate

fi primită, întrucât nu s-a reținut incidența dispozițiilor art. 184 C. proc.

civ., față de susținerile părților, concluziile scrise și notificarea primită

de pârâtă la data de 15 februarie 2008 despre punerea vagoanelor la dispoziția

sa, precum și din corespondența purtată între părți.

Mai mult, la

răspunsul formulat de recurentă la întâmpinarea intimatei s-a atașat, în copie,

rezoluția de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale din 30

iunie 2009, în dosarul 166/P/2009, al PARCHETULUI DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL

GALAȚI privind pe numitul C.S., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 290 C. pen., astfel că această susținere nu are suport legal.

Critica vizând culpa

exclusivă a operatorului de transport, în opinia recurentei, corect reținută de

instanță, se constată că este nefondată, întrucât pârâta nu a făcut dovada

descărcării celor 33 de vagoane, iar pentru perioada în care vagoanele au

staționat la dispoziția pârâtei, respectiv 5 februarie 2008 - 03 martie 2008,

au trecut 405 ore pentru care pârâta avea obligația să plătească tariful orar

de utilizare (TOU) în sumă de 161.619,15 lei, tarif calculat conform art. 27

din Convenția cadru si art. 51 RT si TIM Partea 111 B Secțiunea 4, iar conform

prevederilor art. 29 din Convenția Cadru, s-au calculat majorări de întârziere

de 0,1 % pe zi întârziere, cuantumul acestora fiind de 6.931,02 lei, astfel cum

corect a apreciat instanța arbitrală și a menținut instanța de fond, constatând

că nu au fost nesocotite dispozițiile art. 364 lit. f) sau i) C. proc. civ.

Așa fiind, în temeiul

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul pârâtei SC

W.S. SRL IAȘI.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de pârâta SC W.S. SRL IAȘI împotriva deciziei nr. 2/ F din 20

februarie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția comercială maritimă

și fluvială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 4 mai 2010.