ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1354/2013

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1354/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Sectorului 1 București, contestatoarea SC T.G.I.E. SRL a formulat

în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. și terții popriți U.Ț.B. și B.R.D.

G.S.G. contestație la executare prin care a solicitat anularea executării

silite începute prin Ordinul A.V.A.S. nr. 21/2011 și prin adresa de înființare

a poprii nr. VP4/609 din 28 februarie 2011 emisă de A.V.A.S. către terțul

poprit U.Ț.B. și prin adresa emisă de B.R.D.; anularea obligațiilor restante în

sumă de 7.404,06 RON prevăzute în anexa nr. 1 la ordinul mai sus menționat

precum și a tuturor actelor de executare pe care le va efectua debitorul sau

terții popriți până la concurența sumei de 7.404,06 RON și pe cale de

consecință exonerarea contestatoarei de la plata acestei sume, obligarea

A.V.A.S. la restituirea sumei poprită.

Contestația la

executare a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 91 alin. (1), art.

117 alin. (1) lit. h), art. 172 C. proc. fisc.

Prin întâmpinarea

formulată de către intimata A.V.A.S. București s-a invocat excepția de

tardivitate a formulării contestației la executare.

Intimatele C.A.S.

Mureș, C.A.S. Galați și C.A.S. Arad au invocat excepția inadmisibilității și a

lipsei calității procesuale pasive, susținând inexistența oricărui raport între

părți.

Judecătoria

sectorului 1 București, prin Sentința civilă nr. 767/2012 din 20 ianuarie 2012,

a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de intimata A.V.A.S.

București și a declinat competența de soluționare a cauzei către Curtea de Apel

București, în temeiul art. 45 din O.U.G. nr. 51/1998.

Examinând cu

prioritate excepțiile invocate, Curtea de Apel a reținut următoarele:

Excepția de

tardivitate a contestației la executare a fost respinsă prin încheierea din

data de 11 iunie 2012, constatând că debitorul a fost înștiințat de terțul

poprit la data de 7 martie 2011, iar contestata a fost formulată la data de 15

martie 2011. Prin urmare, s-a reținut că, contestația la executare a fost

formulată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 401 C. proc.

civ.

În ceea ce privește

excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție a Casei de

Asigurări de Sănătate Mureș, Galați și Arad, Curtea de Apel a reținut

netemeinicia acesteia, constatând că între C.A.S. Mureș și titularul

obligațiilor izvorând din Protocolul de cesiune de creanță din 23 februarie

2004 există identitate de rațiune. Astfel, raportările de subordonare între

C.A.S. județene și C.N.A.S. decurg din dispozițiile art. 292 din Legea nr.

95/2006, potrivit cărora caselor de asigurări de sănătate le incumbă obligația

raportării datelor, privind evidența asigurărilor.

În ceea ce privește

fondul contestației la executare, se arată următoarele:

Primul motiv de

nulitate este reprezentat de necomunicarea titlului executoriu, în raport de

care s-a reținut incidența dispozițiilor art. 44 și 45 C. proc. fisc.,

referitor la obligația de comunicare a actului de impunere și art. 5 alin. (7)

din O.U.G. nr. 95/2003, din cuprinsul căruia rezultă obligația de notificate a

debitului de către C.N.A.S.

Astfel, potrivit art.

44 C. proc. fisc., actul administrativ trebuie să fie comunicat

contribuabilului căruia îi este destinat prin remiterea acestuia, prin poștă cu

scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, sau prin alte mijloace electronice

de transmitere, la distanță, dacă se asigură transmiterea textului, confirmarea

primirii și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.

De la obligația

comunicării directe nu derivă nici dispozițiile O.U G. nr. 51/1998, care impun

prin art. 41 alin. (1) și condiționează declanșarea executării silite de

comunicarea prealabilă a titlului executoriu.

Rezultă că atât

comunicarea titlului executoriu inițial, constând în actul de impunere emis de

fiecare C.A.S. conform art. 44 C. proc. fisc. în parte cât și notificarea

cesiunii, conform art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2003 incumbă C.N.A.S prin

C.A.S. județene.

Aceasta pentru că

dispozițiile prevăzute de art. 5 alin. (2) O.U.G. nr. 95/2003 derivă de la

dreptul comun care reglementează obligația notificării cesiunii art. 39 - 42

din O.U.G. nr. 51/98 nu de la obligația comunicării actului de impunere,

intrinsecă cedării unei creanțe valabile, reale și actuale, în temeiul unui act

de impunere legal.

Însă în lipsa

comunicării anterioare cesiunii, cu respectarea art. 44 în condițiile art. 45

C. proc. fisc. actul nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun

efect juridic, și în condițiile aplicării unui tratament juridic diferit,

justificat de natura specială a creanței preluate la datoria publică internă,

dispoziția legala care ocrotește dreptul la informare al contribuabilului, de a

primi toate documentele emise de autoritățile fiscale, cu valoare de titlu

executoriu trebuie comunicate direct, în caz contrar fiindu-i încălcat dreptul

la un recurs efectiv, drept ocrotit prin art. 13 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului.

În lipsa comunicării

actului de impunere, acestuia i-a fost încălcată posibilitatea de contestare

(pentru identitate de rațiune v. Hot. Curții Europene a Drepturilor Omului 26

martie 1987 Leander c/Suediei) inclusiv în fața autorităților financiare.

Faptul că în cauză,

declanșarea efectivă a procedurii executării silite în condițiile art. 41 alin.

(1) din O.U.G. nr. 51/1998 nu implică alte formalități și cu respectarea art. 3

din O.U.G. nr. 95/2003 aceasta s-a făcut prin afișarea somației colective de

plată din 4 martie 2004, nu suplinește obligația comunicării titlului conform

art. 44 C. proc. fisc. de la care nu se derogă și a cărei respectare implică

transferul unui titlu de creanță valid.

În cauză sarcina

probei îndeplinirii obligației ne comunicare a titlurilor executorii incumbă,

chematelor în garanție, în condițiile art. 3 din O.U.G. nr. 95/2003 potrivit

căruia C.N.A.S. garantează valabilitatea, realitatea și actualitatea creanțelor

transferate, precum și legalitatea titlurilor de creanță și a titlurilor

executorii aferente.

În consecință,

întrucât în cauză nu a fost probată existența unor titluri executorii legale,

preluate de A.V.A.S., în temeiul art. 83 din O.U.G. nr. 51/1998 instanța de

fond a apreciat contestația la executare întemeiată.

Cu privire la cererea

de întoarcere a executării, s-a reținut incidența art. 82 alin. (2) din O.U.G.

nr. 51/1998 și art. 404

1

C. proc. civ.

Cererile de chemare

în garanție au fost respinse, reținând că lipsa unui titlu executoriu valabil

lipsește de obiect protocoalele de cesiune încheiate în temeiul legii și

independent de culpa cedentului.

Câtă vreme cesiunea a

operat cu titlu gratuit, A.V.A.S. nu justifică un prejudiciu ca urmare a

preluării unei creanțe ce nu întrunește cerințele certitudinii și

exigibilității.

Restituirea sumelor

încasate nedatorat, nu îndreptățește A.V.A.S. să solicite contravaloarea unor

pretinse creanțe bugetare de la C.N.A.S.

În consecință, Curtea

de Apel București, secția a VI-a civilă, prin Sentința civilă nr. 66 din 25

iunie 2012, a respins excepțiile inadmisibilității și a lipsei calității

procesuale pasive invocate de C.A.S. Mureș; a respins excepția lipsei calității

procesuale pasive invocate de C.A.S. Galați; a admis contestația la executare

formulată de contestatoarea SC T.G.I.E. SRL; a anulat actele de executare:

Ordinul A.V.A.S. nr. 21/2012 poziția 253 - SC T.G.I.E. SRL; adresa de

înființare a poprii VP4/609 din 28 februarie 2011 emisă de A.V.A.S. către

terțul poprit U.Ț.B. și către terțul poprit B.R.D.; a încuviințat întoarcerea

executării și a dispus restituirea sumelor poprite terților popriți U.Ț.B. în

cuantum de 7.404,06 RON și la B.R.D. în cuantum de 7.404,06 RON; a respins

cererile de chemare în garanție ca nefondate.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs A.V.A.S. în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 3 și

9 și art. 304

1

C. proc. civ., pun care a solicitat admiterea

recursului, modificarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În susținerea

recursului, recurenta a arătat că a preluat creanțe fiscale ale contestatoarei,

în baza O.U.G. nr. 95/2003, iar în temeiul dispozițiilor art. 6 alin. (2) din

această ordonanță, aceste titluri de creanță constituie titluri executorii.

De asemenea, potrivit

art. 3 din O.U.G. nr. 95/2003, C.A.S garantează valabilitatea, realitatea și

actualitatea creanțelor transferate, precum și legalitatea titlurilor de

creanță și a titlurilor executorii aferente.

Împotriva debitorului

preluat în baza protocolului de cesiune de creanță din 23 februarie 2004, a

fost instituită poprirea pentru suma de 7.404,06 RON, sumă debitată din

conturile SC T.G.I.E. SRL.

În ceea ce privește

motivul de nulitate prin care s-a susținut necomunicarea titlului executoriu,

recurenta susține că potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr.

95/2003, obligația de notificare revine C.N.A.S. și nu A.V.A.S.

În consecință,

dispozițiile O.U.G. nr. 95/2003 se completează cu cele ale O.U.G. nr. 51/1998,

în măsura în care primul act normativ nu instituie el însuși proceduri

speciale, în consecință dispozițiile art. 42 din O.U.G. nr. 51/1998 nu sunt

aplicabile.

Această interpretare,

arată recurenta este confirmată și de dispozițiile art 6 alin. (2

1

)

din O.U.G. nr. 95/2003.

În ceea ce privește

cererea privind întoarcerea executării silite, recurenta precizează că în

conformitate cu prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 95/2003, A.V.A.S. a procedat

la virarea sumei de 7.404,06 RON, restul sumei urmând a fi solicitată în contul

indicat de contestatoare.

În raport de cererea

de recurs, intimata C.A.S. Mureș a formulat întâmpinare, prin care a invocat

inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție, iar pe fond a susținut

netemeinicia acesteia.

Recursul este

nefondat.

În conformitate cu

dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 95/2003, Casa Națională de Asigurări și

Sănătate București a cesionat creanțele bugetare restante, pentru care a

deținut titlul de creanță către A.V.A.S. în vederea recuperării acestora în

conformitate cu prevederile privind valorificarea unor active bancare.

Executarea silită s-a

realizat în condițiile Cap VIII, art. 42 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998,

titlul executor constituindu-l Ordinul A.V.A.S. de înființare a poprii din 24

februarie 2011, prin care s-a reținut în sarcina contestatoarei obligația

achitării creanței în sumă de 7.404,06 RON.

Contestatoarea s-a

considerat vătămată prin acest ordin al A.V.A.S., fiind invocate ca motiv de

nulitate necomunicarea titlului executoriu în temeiul căruia s-a înființat

poprirea.

În raport de aceste

circumstanțe ala contestației la executare, recurenta a invocat nelegalitatea

sentinței pronunțată de instanța de apel, invocând greșita aplicare a

dispozițiilor art. 42 din O.U.G. nr. 51/1998, în prezența dispozițiilor

speciale din O.U.G. nr. 95/2003, respectiv cele prevăzute în art. 5 alin. (2),

critici care vor fi examinate prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Astfel, prima

chestiune de drept care trebuie reținută vizează aplicarea O.U.G. nr. 95/2003,

raportat la O.U.G. nr. 51/1998. Această dezlegare trebuie dată ca răspuns la

critica potrivit căreia în cauză se aplică dispozițiile art. 5 alin. (2) din

O.U.G. nr. 95/2003, potrivit căreia obligația de notificare aparține C.N.A.S.

prin C.A.S. județene.

Întrucât în speță a

fost preluată o creanță bugetară de către A.V.A.S. conform art. 6 din O.U.G.

nr. 95/2003, iar executarea se realizează în condițiile acestei ordonanțe,

precum și a O.U.G. nr. 51/1998, în temeiul creanțelor bugetare transferate,

susținerea potrivit căreia obligația de comunicare a titlului executoriu nu-i

incumbă, va fi respinsă.

Dispozițiile C. proc.

fisc., pe care și-a argumentat soluția instanța de fond, respectiv art. 44 și

45 din C. proc. fisc., sunt incidente în cauză, acestea prevăzând obligația

comunicării directe a titlului executoriu prealabil declanșării executării

silite.

Publicarea somației

colective nu poate suplini îndeplinirea acestei obligații.

Dispozițiile art. 5

alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2003 reglementează preluarea unor titluri executorii

legale, situație care în cauza de față nu a fost demonstrată. În lipsa

comunicării titlului executoriu anterior cesiunii, contestatorul nu a putut

verifica dacă această creanță la momentul pornirii executării îndeplinea

condițiile privind certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea acesteia,

astfel încât nu se poate afirma că actul de impunere este legal.

În aceste condiții,

considerentele instanței de fond s-au fundamentat și pe jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului, în privința încălcării posibilității de

contestare și dreptului la un recurs efectiv.

Criticile recurentei

în ceea ce privește cererea privind întoarcerea executării silite sunt lipsite

de temei legal, în raport de soluția pronunțată care a desființat titlul

executoriu astfel încât în mod corect instanța de fond a dispus întoarcerea

executării silite, în temeiul art. 404

1

C. proc. civ.

În ceea ce privește

motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat de

către recurentă, Înalta Curte constată că pe de o parte acesta nu a fost

argumentat și dezvoltat pentru a putea face obiect de analiză din partea

instanței de recurs.

Dintr-un alt punct de

vedere, nu se evidențiază încălcări ale regulilor de competență de ordine

publică, conform art. 159 alin. (1) C. proc. civ., care pot fi valorificate ca

și motive de recurs.

În consecință, în

temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat

recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva Sentinței civile nr. 66 din 25

iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 28 martie 2013.

Procesat de GGC - AS