ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1354/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București, contestatoarea SC T.G.I.E. SRL a formulat în contradictoriu cu intimata A.V.A.S. și terții popriți U.Ț.B. și B.R.D. G.S.G. contestație la executare prin care a solicitat anularea executării silite începute prin Ordinul A.V.A.S. nr. 21/2011 și prin adresa de înființare a poprii nr. VP4/609 din 28 februarie 2011 emisă de A.V.A.S. către terțul poprit U.Ț.B. și prin adresa emisă de B.R.D.; anularea obligațiilor restante în sumă de 7.404,06 RON prevăzute în anexa nr. 1 la ordinul mai sus menționat precum și a tuturor actelor de executare pe care le va efectua debitorul sau terții popriți până la concurența sumei de 7.404,06 RON și pe cale de consecință exonerarea contestatoarei de la plata acestei sume, obligarea A.V.A.S.

la restituirea sumei poprită. Contestația la executare a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 91 alin. (1), art. 117 alin. (1) lit. h), art. 172 C. proc. fisc. Prin întâmpinarea formulată de către intimata A.V.A.S. București s-a invocat excepția de tardivitate a formulării contestației la executare. Intimatele C.A.S. Mureș, C.A.S. Galați și C.A.S. Arad au invocat excepția inadmisibilității și a lipsei calității procesuale pasive, susținând inexistența oricărui raport între părți. Judecătoria sectorului 1 București, prin Sentința civilă nr. 767/2012 din 20 ianuarie 2012, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de intimata A.V.A.S. București și a declinat competența de soluționare a cauzei către Curtea de Apel București, în temeiul art. 45 din O.U.G.

nr. 51/1998. Examinând cu prioritate excepțiile invocate, Curtea de Apel a reținut următoarele: Excepția de tardivitate a contestației la executare a fost respinsă prin încheierea din data de 11 iunie 2012, constatând că debitorul a fost înștiințat de terțul poprit la data de 7 martie 2011, iar contestata a fost formulată la data de 15 martie 2011. Prin urmare, s-a reținut că, contestația la executare a fost formulată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 401 C. proc. civ. În ceea ce privește excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în garanție a Casei de Asigurări de Sănătate Mureș, Galați și Arad, Curtea de Apel a reținut netemeinicia acesteia, constatând că între C.A.S.

Mureș și titularul obligațiilor izvorând din Protocolul de cesiune de creanță din 23 februarie 2004 există identitate de rațiune. Astfel, raportările de subordonare între C.A.S. județene și C.N.A.S. decurg din dispozițiile art. 292 din Legea nr. 95/2006, potrivit cărora caselor de asigurări de sănătate le incumbă obligația raportării datelor, privind evidența asigurărilor. În ceea ce privește fondul contestației la executare, se arată următoarele: Primul motiv de nulitate este reprezentat de necomunicarea titlului executoriu, în raport de care s-a reținut incidența dispozițiilor art. 44 și 45 C. proc. fisc., referitor la obligația de comunicare a actului de impunere și art. 5 alin. (7) din O.U.G.

nr. 95/2003, din cuprinsul căruia rezultă obligația de notificate a debitului de către C.N.A.S. Astfel, potrivit art. 44 C. proc. fisc., actul administrativ trebuie să fie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat prin remiterea acestuia, prin poștă cu scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, sau prin alte mijloace electronice de transmitere, la distanță, dacă se asigură transmiterea textului, confirmarea primirii și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru. De la obligația comunicării directe nu derivă nici dispozițiile O.U G. nr. 51/1998, care impun prin art. 41 alin. (1) și condiționează declanșarea executării silite de comunicarea prealabilă a titlului executoriu.

Rezultă că atât comunicarea titlului executoriu inițial, constând în actul de impunere emis de fiecare C.A.S. conform art. 44 C. proc. fisc. în parte cât și notificarea cesiunii, conform art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2003 incumbă C.N.A.S prin C.A.S. județene. Aceasta pentru că dispozițiile prevăzute de art. 5 alin. (2) O.U.G. nr. 95/2003 derivă de la dreptul comun care reglementează obligația notificării cesiunii art. 39 - 42 din O.U.G. nr. 51/98 nu de la obligația comunicării actului de impunere, intrinsecă cedării unei creanțe valabile, reale și actuale, în temeiul unui act de impunere legal. Însă în lipsa comunicării anterioare cesiunii, cu respectarea art. 44 în condițiile art. 45 C. proc.

fisc. actul nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic, și în condițiile aplicării unui tratament juridic diferit, justificat de natura specială a creanței preluate la datoria publică internă, dispoziția legala care ocrotește dreptul la informare al contribuabilului, de a primi toate documentele emise de autoritățile fiscale, cu valoare de titlu executoriu trebuie comunicate direct, în caz contrar fiindu-i încălcat dreptul la un recurs efectiv, drept ocrotit prin art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În lipsa comunicării actului de impunere, acestuia i-a fost încălcată posibilitatea de contestare (pentru identitate de rațiune v. Hot. Curții Europene a Drepturilor Omului 26 martie 1987 Leander c/Suediei) inclusiv în fața autorităților financiare.

Faptul că în cauză, declanșarea efectivă a procedurii executării silite în condițiile art. 41 alin. (1) din O.U.G. nr. 51/1998 nu implică alte formalități și cu respectarea art. 3 din O.U.G. nr. 95/2003 aceasta s-a făcut prin afișarea somației colective de plată din 4 martie 2004, nu suplinește obligația comunicării titlului conform art. 44 C. proc. fisc. de la care nu se derogă și a cărei respectare implică transferul unui titlu de creanță valid. În cauză sarcina probei îndeplinirii obligației ne comunicare a titlurilor executorii incumbă, chematelor în garanție, în condițiile art. 3 din O.U.G. nr. 95/2003 potrivit căruia C.N.A.S. garantează valabilitatea, realitatea și actualitatea creanțelor transferate, precum și legalitatea titlurilor de creanță și a titlurilor executorii aferente.

În consecință, întrucât în cauză nu a fost probată existența unor titluri executorii legale, preluate de A.V.A.S., în temeiul art. 83 din O.U.G. nr. 51/1998 instanța de fond a apreciat contestația la executare întemeiată. Cu privire la cererea de întoarcere a executării, s-a reținut incidența art. 82 alin. (2) din O.U.G. nr. 51/1998 și art. 404 1 C. proc. civ. Cererile de chemare în garanție au fost respinse, reținând că lipsa unui titlu executoriu valabil lipsește de obiect protocoalele de cesiune încheiate în temeiul legii și independent de culpa cedentului. Câtă vreme cesiunea a operat cu titlu gratuit, A.V.A.S. nu justifică un prejudiciu ca urmare a preluării unei creanțe ce nu întrunește cerințele certitudinii și exigibilității.

Restituirea sumelor încasate nedatorat, nu îndreptățește A.V.A.S. să solicite contravaloarea unor pretinse creanțe bugetare de la C.N.A.S. În consecință, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin Sentința civilă nr. 66 din 25 iunie 2012, a respins excepțiile inadmisibilității și a lipsei calității procesuale pasive invocate de C.A.S. Mureș; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de C.A.S. Galați; a admis contestația la executare formulată de contestatoarea SC T.G.I.E. SRL; a anulat actele de executare: Ordinul A.V.A.S. nr. 21/2012 poziția 253 - SC T.G.I.E. SRL; adresa de înființare a poprii VP4/609 din 28 februarie 2011 emisă de A.V.A.S. către terțul poprit U.Ț.B.

și către terțul poprit B.R.D.; a încuviințat întoarcerea executării și a dispus restituirea sumelor poprite terților popriți U.Ț.B. în cuantum de 7.404,06 RON și la B.R.D. în cuantum de 7.404,06 RON; a respins cererile de chemare în garanție ca nefondate. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A.V.A.S. în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 3 și 9 și art. 304 1 C. proc. civ., pun care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În susținerea recursului, recurenta a arătat că a preluat creanțe fiscale ale contestatoarei, în baza O.U.G. nr. 95/2003, iar în temeiul dispozițiilor art. 6 alin. (2) din această ordonanță, aceste titluri de creanță constituie titluri executorii.

De asemenea, potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 95/2003, C.A.S garantează valabilitatea, realitatea și actualitatea creanțelor transferate, precum și legalitatea titlurilor de creanță și a titlurilor executorii aferente. Împotriva debitorului preluat în baza protocolului de cesiune de creanță din 23 februarie 2004, a fost instituită poprirea pentru suma de 7.404,06 RON, sumă debitată din conturile SC T.G.I.E. SRL. În ceea ce privește motivul de nulitate prin care s-a susținut necomunicarea titlului executoriu, recurenta susține că potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2003, obligația de notificare revine C.N.A.S. și nu A.V.A.S. În consecință, dispozițiile O.U.G. nr. 95/2003 se completează cu cele ale O.U.G.

nr. 51/1998, în măsura în care primul act normativ nu instituie el însuși proceduri speciale, în consecință dispozițiile art. 42 din O.U.G. nr. 51/1998 nu sunt aplicabile. Această interpretare, arată recurenta este confirmată și de dispozițiile art 6 alin. (2 1 ) din O.U.G. nr. 95/2003. În ceea ce privește cererea privind întoarcerea executării silite, recurenta precizează că în conformitate cu prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 95/2003, A.V.A.S. a procedat la virarea sumei de 7.404,06 RON, restul sumei urmând a fi solicitată în contul indicat de contestatoare. În raport de cererea de recurs, intimata C.A.S. Mureș a formulat întâmpinare, prin care a invocat inadmisibilitatea cererii de chemare în garanție, iar pe fond a susținut netemeinicia acesteia.

Recursul este nefondat. În conformitate cu dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 95/2003, Casa Națională de Asigurări și Sănătate București a cesionat creanțele bugetare restante, pentru care a deținut titlul de creanță către A.V.A.S. în vederea recuperării acestora în conformitate cu prevederile privind valorificarea unor active bancare. Executarea silită s-a realizat în condițiile Cap VIII, art. 42 alin. (5) din O.U.G. nr. 51/1998, titlul executor constituindu-l Ordinul A.V.A.S. de înființare a poprii din 24 februarie 2011, prin care s-a reținut în sarcina contestatoarei obligația achitării creanței în sumă de 7.404,06 RON. Contestatoarea s-a considerat vătămată prin acest ordin al A.V.A.S., fiind invocate ca motiv de nulitate necomunicarea titlului executoriu în temeiul căruia s-a înființat poprirea.

În raport de aceste circumstanțe ala contestației la executare, recurenta a invocat nelegalitatea sentinței pronunțată de instanța de apel, invocând greșita aplicare a dispozițiilor art. 42 din O.U.G. nr. 51/1998, în prezența dispozițiilor speciale din O.U.G. nr. 95/2003, respectiv cele prevăzute în art. 5 alin. (2), critici care vor fi examinate prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Astfel, prima chestiune de drept care trebuie reținută vizează aplicarea O.U.G. nr. 95/2003, raportat la O.U.G. nr. 51/1998. Această dezlegare trebuie dată ca răspuns la critica potrivit căreia în cauză se aplică dispozițiile art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2003, potrivit căreia obligația de notificare aparține C.N.A.S.

prin C.A.S. județene. Întrucât în speță a fost preluată o creanță bugetară de către A.V.A.S. conform art. 6 din O.U.G. nr. 95/2003, iar executarea se realizează în condițiile acestei ordonanțe, precum și a O.U.G. nr. 51/1998, în temeiul creanțelor bugetare transferate, susținerea potrivit căreia obligația de comunicare a titlului executoriu nu-i incumbă, va fi respinsă. Dispozițiile C. proc. fisc., pe care și-a argumentat soluția instanța de fond, respectiv art. 44 și 45 din C. proc. fisc., sunt incidente în cauză, acestea prevăzând obligația comunicării directe a titlului executoriu prealabil declanșării executării silite. Publicarea somației colective nu poate suplini îndeplinirea acestei obligații.

Dispozițiile art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 95/2003 reglementează preluarea unor titluri executorii legale, situație care în cauza de față nu a fost demonstrată. În lipsa comunicării titlului executoriu anterior cesiunii, contestatorul nu a putut verifica dacă această creanță la momentul pornirii executării îndeplinea condițiile privind certitudinea, lichiditatea și exigibilitatea acesteia, astfel încât nu se poate afirma că actul de impunere este legal. În aceste condiții, considerentele instanței de fond s-au fundamentat și pe jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în privința încălcării posibilității de contestare și dreptului la un recurs efectiv. Criticile recurentei în ceea ce privește cererea privind întoarcerea executării silite sunt lipsite de temei legal, în raport de soluția pronunțată care a desființat titlul executoriu astfel încât în mod corect instanța de fond a dispus întoarcerea executării silite, în temeiul art. 404 1 C. proc.

civ. În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat de către recurentă, Înalta Curte constată că pe de o parte acesta nu a fost argumentat și dezvoltat pentru a putea face obiect de analiză din partea instanței de recurs. Dintr-un alt punct de vedere, nu se evidențiază încălcări ale regulilor de competență de ordine publică, conform art. 159 alin. (1) C. proc. civ., care pot fi valorificate ca și motive de recurs. În consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva Sentinței civile nr. 66 din 25 iunie 2012 a Curții de Apel București, secția a VI-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 martie 2013. Procesat de GGC - AS