ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 435/2015

Asupra conflictului de competență constată următoarele: Prin adresa nr. 86/D/J0470/20J4, înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov ia data de 26 noiembrie 2014, C.N.A.D.N.R. SA, prin D.R.D.P. Brașov, a solicitat învestirea cu formulă executorie a proces ului-verbal de constatare a contravenției seria R11 nr. 0414484 din 14 noiembrie 2011. Prin încheierea camerei de consiliu din 28 noiembrie 2014, Judecătoria Brașov a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Târgu- Mureș, reținând că domiciliul debitorului V.M.

se află în municipiul Târgu-Mureș, județul Mureș, Prin încheierea camerei de consiliu nr. 45 din 08 ianuarie 2015, Judecătoria Târgu-Mureș a admis excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov și, constatând ivit un conflict negativ de competență, a înaintat dosarul instanței supreme în vederea pronunțării regulatorului de competență. Pentru a dispune astfel» instanța a reținut că în cauză operează o competență alternativă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 640 1 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul de competență, conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc.

civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, pentru argumentele ce succed: Prin cererea adresată Judecătoriei Brașov, s-a solicitat învestirea cu formulă executorie a procesului-verbal de constatare a contravenției seria R11 nr. 0414484 din 14 noiembrie 2011. În stabilirea competenței interesează data învestirii instanței de judecată, întrucât de la acest moment este declanșată procedura judiciară în cadrul căreia se pot analiza chestiuni legate de competență, respectiv la 26 noiembrie 2034, dată ia care intrasem vigoare Legea nr. 138/2014. Potrivit dispozițiilor art. 640 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe (M. Of.

nr. 753/16.10.2014), „(1) Titlurile executorii, altele decât hotărârile judecătorești, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu formulă executorie. (2) Cererea de învestire cu formulă executorie se soluționează de judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul sau sediul creditorului ori al debitorului, după caz, în cameră de consiliu, fără citarea părților. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate, creditorul va putea depune cererea de învestire șl la judecătoria în circumscripția căreia se află domiciliul său ales.” Potrivit dispozițiilor art. 116 C. proc. civ., „reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente”.

În speță, pentru creditoarea S. Brașov, C.N.A.D.N.R. SA, prin D. R.D.P. Brașov, astfel cum rezultă din procesul-verbal de consultare a contravenției seria R11 nr. 0414484 din 14 noiembrie 2011, aflat la dosarul nr. 32662/197/2014 al Judecătoriei Brașov, a înțeles să depună cererea de învestire cu formulă executorie la Judecătoria Brașov, ceea ce echivalează cu alegerea competenței în favoarea acestei instanțe, conform art. 116 C. proc. civ., coroborat cu art. 640 alin. (2) din același cod, astfel încât nu mai există posibilitatea de a se reveni asupra acestei alegeri. Interesul ocrotit prin normele de competență teritorială alternativă aparține reclamantului, astfel încât acesta este cel care decide care va fi instanța sesizată cu rezolvarea litigiului, dintre două sau mai multe instanțe deopotrivă competente.

Cum alegerea făcută de reclamant este definitivă, odată investită una dintre instanțele competente teritorial, acesteia îi revine competența în soluționarea cauzei, întrucât altfel s-ar încălca principiul disponibilității Pe de altă parte, în absența caracterului absolut al competenței, excepția necompetenței teritoriale nu poate fi invocată de instanță din oficiu. În consecință, având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, inclusiv m faza de executare silită, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) raportat la art. 819 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de încuviințare a executării silite formulată de creditoare, în favoarea Judecătoriei Brașov.

PENTRU ACESTE

MOTIVE, ÎN NUMELE LEGI!, D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 februarie 2015,