ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 435/2015

Asupra

conflictului de competență constată următoarele:

Prin adresa nr. 86/D/J0470/20J4,

înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov ia data de 26 noiembrie 2014,

C.N.A.D.N.R. SA, prin D.R.D.P. Brașov,

a solicitat învestirea cu formulă executorie a proces ului-verbal de constatare

a contravenției seria R11 nr. 0414484 din 14 noiembrie 2011.

Prin încheierea

camerei de consiliu din 28 noiembrie 2014, Judecătoria Brașov

a

declinat competența de soluționare a

cererii în favoarea Judecătoriei Târgu-

Mureș,

reținând că domiciliul debitorului V.M. se află în municipiul

Târgu-Mureș,

județul Mureș,

Prin încheierea

camerei de consiliu nr. 45 din 08 ianuarie 2015, Judecătoria

Târgu-Mureș

a admis excepția necompetenței

teritoriale a acestei instanțe,

invocată din

oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei

Brașov și, constatând ivit un conflict negativ de competență, a înaintat

dosarul instanței supreme în vederea pronunțării regulatorului de

competență. Pentru a dispune astfel» instanța a

reținut că în cauză operează o

competență alternativă, astfel cum prevăd

dispozițiile art. 640

1

alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte,

competentă să soluționeze conflictul de competență, conform

art. 133 pct. 2 raportat la art. 135

alin. (1) C. proc. civ., stabilește

competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov, pentru

argumentele

ce succed:

Prin cererea adresată Judecătoriei

Brașov, s-a solicitat învestirea cu

formulă

executorie a procesului-verbal de constatare a contravenției seria R11 nr.

0414484

din 14 noiembrie 2011.

În stabilirea

competenței interesează data învestirii instanței de judecată,

întrucât de la

acest moment este declanșată procedura judiciară în cadrul căreia se pot

analiza chestiuni legate de competență, respectiv la 26 noiembrie 2034,

dată ia care intrasem vigoare Legea nr.

138/2014.

Potrivit dispozițiilor art. 640 C.

proc. civ., astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 138/2014

pentru modificarea și

completarea Legii nr.

134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum și pentru modificarea și

completarea unor acte normative conexe (M.

Of. nr. 753/16.10.2014), „(1)

Titlurile executorii, altele decât

hotărârile

judecătorești, pot fi puse în executare numai dacă sunt învestite cu

formulă

executorie. (2) Cererea de învestire cu formulă executorie se

soluționează de judecătoria în circumscripția

căreia se află domiciliul sau sediul

creditorului ori al debitorului, după

caz, în cameră de consiliu, fără citarea

părților.

Dacă domiciliul sau, după caz, sediul creditorului se află în străinătate,

creditorul va putea depune cererea de învestire

șl la judecătoria în circumscripția

căreia se află domiciliul său ales.”

Potrivit dispozițiilor art. 116 C.

proc. civ., „reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă

competente”.

În speță, pentru creditoarea

S. Brașov, C.N.A.D.N.R. SA, prin D.

R.D.P. Brașov, astfel cum rezultă din procesul-verbal de

consultare a contravenției seria R11 nr. 0414484 din 14 noiembrie 2011, aflat

la

dosarul

nr. 32662/197/2014 al Judecătoriei Brașov, a înțeles să depună cererea de

învestire cu

formulă executorie la Judecătoria Brașov, ceea ce echivalează cu

alegerea competenței în favoarea

acestei instanțe, conform art. 116 C. proc. civ.,

coroborat cu art. 640 alin. (2) din același cod, astfel încât nu mai

există

posibilitatea de a se reveni asupra acestei alegeri.

Interesul

ocrotit prin normele de competență teritorială alternativă aparține

reclamantului,

astfel încât acesta este cel care decide care va fi instanța sesizată

cu rezolvarea litigiului, dintre două

sau mai multe instanțe deopotrivă competente.

Cum alegerea făcută de reclamant este

definitivă, odată investită una dintre instanțele competente teritorial,

acesteia îi revine competența în

soluționarea

cauzei, întrucât altfel s-ar încălca principiul disponibilității

Pe de altă parte,

în absența caracterului absolut al competenței, excepția

necompetenței

teritoriale nu poate fi invocată de instanță din oficiu.

În consecință,

având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil,

inclusiv m faza de executare silită, în temeiul dispozițiilor art. 135

alin. (1) raportat la art. 819 alin. (1)

C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cererii de

încuviințare a executării silite formulată de creditoare, în favoarea

Judecătoriei Brașov.

PENTRU ACESTE

MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGI!,

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei

Brașov.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 12 februarie 2015,