ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1695/2015

Asupra conflictului

negativ de față;

Prin contestația la executare înregistrată

pe rolul Judecătoriei Brașov sub nr. 1071/197 din 19 ianuarie 2015, contestatorii

B.D., B.F. și J.A. au chemat în judecată pe intimata Banca C.R. SA, solicitând:

- anularea somației

din data de 12 ianuarie 2015 în dosarul execuțional nr. 800/2014;

- anularea încheierii

din data de 08 decembrie 2014 a Judecătoriei Brașov privind învestirea cu formulă

executorie a contractului de credit bancar din 14 august 2008 și a contractului

de ipotecă autentificat din 14 august 2008;

- anularea încheierii

pronunțate de executorul judecătoresc la data de 19 decembrie 2014 prin care acesta

a încuviințat executarea silită;

- anularea încheierii

nr. 1 din 12 ianuarie 2015 privind cheltuielile de executare silită;

- radierea somației

imobiliare din CF nr. XX Cristian, nr. cad. C1, nr. top. T1;

- încetarea executării

silite și restabilirea situației anterioare. Intimata Banca C.R. SA a formulat întâmpinare

prin care a invocat, printre altele, excepția de necompetența teritorială a Judecătoriei

Brașov față de prevederile art. 127 C. proc. civ., respectiv față de calitatea de

judecător la Tribunalul Brașov a contestatoarei B.D.

Prin sentința

civilă nr. 2509 din 9 martie 2015, Judecătoria Brașov a declinat competența teritorială

de judecare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu - Mureș, în baza art. 127 C.

proc. civ.

S-a reținut necesitatea

interpretării extensive a textului art. 127 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere

că prezenta contestație în anulare este promovată, printre alții, de contestatoarea

B.D. care are calitatea de judecător la Tribunalul Brașov, tribunal căruia i-ar

reveni competența să judece cauza în eventualitatea promovării căii de atac.

Judecătoria Târgu

- Mureș, sesizată cu soluționarea cauzei, a invocat din oficiu excepția necompetenței

teritoriale a acestei instanțe, reținând competența teritorială exclusivă a instanței

de executare în soluționarea oricăror incidente privind executarea și inaplicabilitatea

în cauză a prevederilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Prin sentința

civilă nr. 1925 din 22 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgu - Mureș în Dosarul

nr. 1071/197/2015, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu

- Mureș, s-a declinat, în favoarea Judecătoriei Brașov, competența soluționării

contestației la executare formulate de contestatori, în contradictoriu cu intimata

Banca C.R. SA.

S-a constatat

ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Brașov și Judecătoria Târgu

- Mureș.

S-a suspendat

judecarea cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului cauzei către Înalta Curte de

Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

S-a reținut că

în cauză Judecătoria Brașov are calitatea de instanță de executare în raport de

dispozițiile art. 714 alin. (1) și (2) C. proc. civ. și ale art. 651 alin. (1) și

(3) din același Cod, având plenitudine de jurisdicție în privința oricăror incidente

privitoare la executare.

Având în vedere

caracterul de ordine publică al art. 127 alin. (1) C. proc. civ., instanța a constatat

că în ipoteza în care un judecător are calitatea de reclamant - respectiv contestator

(astfel cum este cazul în speță), norma interzice sesizarea instanței competente,

dacă este aceea la care judecătorul își desfășoară activitatea. Acest fapt rezultă

inclusiv din interpretarea literală a normei juridice, legiuitorul înțelegând să

se exprime categoric prin folosirea verbului la timpul viitor al modului indicativ,

respectiv "va sesiza".

Ținând cont de

prevederile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., instanța a reținut că părțile pot

deroga de la normele de competență teritorială doar în pricinile privitoare la bunuri,

în afară de cazul când această competență este exclusivă. De asemenea, prevederile

art. 129 pct. 3 C. proc. civ. sunt edictate în sensul că necompetența teritorială

este de ordine publică, dacă părțile nu o pot înlătura.

Având în vedere

caracterul normelor care reglementează competența, instanța a constatat că necompetența

este de ordine publică atunci când sunt încălcate normele ce reglementează competența

generală, competența materială și competența teritorială exclusivă.

Conform prevederilor

art. 130 alin. (2) C. proc. civ. necompetența materială și teritorială de ordine

publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată

la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

Însă, întrucât

normele prevăzute de art. 127 C. proc. civ. sunt norme de ordine publică, instanța

a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Târgu-Mureș.

În motivarea excepției,

instanța a reținut că art. 127 alin. (1) C. proc. civ. reprezintă o normă cu caracter

special, derogatoriu de la dreptul comun. După cum este îndeobște cunoscut, excepțiile

sunt de strictă interpretare și aplicare (potrivit adagiului latin exceptio est

strictissimae interpretationis). Așadar, normă excepțională prevăzută de art. 127

alin. (1) C. proc. civ. nu poate fi interpretată extensiv prin argumentul că, într-o

eventuală cale de atac, cauza ar ajunge la Tribunalul Brașov. De asemenea, în procesul

civil guvernat de principiul disponibilității, nu există certitudinea formulării

unei căi de atac, partea care a pierdut având opțiunea inclusiv de a renunța la

calea de atac în temeiul art. 404 C. proc. civ., de a achiesa la hotărâre precum

și alte acte procesuale de dispoziție.

Înalta Curte,

constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe,

care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul

dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010,

prin raportare la calitatea părților, va pronunța regulatorul de competență, stabilind

în favoarea Judecătoriei Târgu - Mureș competența teritorială de soluționare a cauzei,

pentru următoarele considerente:

Potrivit art.

127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o

cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea, va sesiza una

dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia

dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se

află instanța la care își desfășoară activitatea.

Așadar, în analiza

competenței instanței judecătorești la care trebuie introdusă cererea, în cazul

în care calitatea de reclamant o are un judecător de la o instanță nu trebuie să

ne raportăm la dispozițiile de drept comun referitoare la instanța de executare,

ci la dispozițiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ. Cu toate că acest art. are titlul

sub marginala „competența facultativă", în realitate, dispozițiile acestui

art. sunt imperative, textul de lege utilizând expresia „va sesiza".

Deși este adevărat

că textul de lege se referă la sesizarea instanței judecătorești „de același grad"

cu cea la care își desfășoară activitatea judecătorul, totuși nu se oprește aici

ci face, în continuare, referire la „circumscripția oricăreia dintre curțile de

apel învecinate".

Ca atare, legiuitorul

nu a avut în vedere doar instanța de același grad cu cea la care funcționează reclamantul,

ci a avut în vedere și posibilitatea exercitării căilor de atac, aceasta fiind rațiunea

pentru care a făcut trimitere la circumscripția curții de apel în care se află instanța

unde se introduce cererea.

Un alt argument

pentru care trebuie să avem în vedere Curtea de apel în circumscripția căreia se

află reclamanta - contestatoare (ce are calitatea de judecător) iar nu instanța

la care efectiv funcționează, este acela că reclamanta B.D. este judecător la Tribunalul

Brașov, care se află raza de competență a curții de apel la care ea funcționează,

iar dacă Judecătoria Brașov judecă fondul cauzei, atunci într-o eventuală calea

de atac, ar soluționa cauza chiar acest tribunal la care contestatoarea funcționează,

situație ce ar contraveni rațiunii textului.

Ca atare, în analiza

competenței prevăzute de art. 127 C. proc. civ., trebuie avută în vedere nu numai

instanța la care funcționează reclamantul, ci și curtea de apel în circumscripția

căreia se află această instanță.

Având în vedere

cele de mai sus, în baza art. 135 alin. (1) și (4), raportat la art. 127 alin.

(1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Târgu - Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgu - Mureș.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi, 18 iunie 2015.