ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 421/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 12398/118/2010 reclamanta V.A., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin M.T.I. - C.N.A.D.N.R., a formulat contestație împotriva Hotărârii de expropriere nr. 27 din data de 12 iulie 2010 a M.T.I. - CN A.D.N.R. SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea parțială a acestei hotărâri în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor; obligarea, pârâtului la plata unei despăgubiri ce urmează a ti stabilită de o comisie de experți alcătuită conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, de 20 euro/mp; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 2033 din 19 aprilie 2012, Tribunalul Constanța

a admis în parte acțiunea reclamantei, a anulat în parte Hotărârea nr. 27 din data de 12 iulie 2010 emisă de pârât, respectiv numai în ceea ce privește mențiunile

cuprinse în art. 2, referitoare la cuantumul despăgubirilor și la modalitatea de plată a acestora.

Prin urmare, a stabilit despăgubirile cuvenite reclamantei pentru exproprierea terenului arabil extravilan în suprafață de 1.909,00 mp, situat în Ioc. Murfatlar, jud. Constanța, la suma de 9.984 lei.

A stabilit termen de plată a despăgubirilor 30 de zile de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și a obligat pârâtul Statul Român la plata către reclamant a sumei de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu experți).

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a analizat legalitatea și temeinicia hotărârii de expropriere contestate prin raportare la dispozițiile legale în materie, în vigoare la data emiterii actului contestat, respectiv art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 și art. 26 din Legea nr. 33/1994.

Instanța a validat concluziile raportului de expertiză, fiind însușite de toți experții desemnați, având în vedere că determinarea comparabilei ce a stat la baza stabilirii prețului a avut în vedere aceeași unitate administrativ teritorială cu terenul expropriat și anume loc Murfatlar/Basarabi și a prezentat numărul cel mai mic de corecții.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză, instanța a reținut că valoarea reală a imobilului supus exproprierii, stabilită prin metoda comparației relative., este de 5,23 lei /mp, în total 9.984 lei - fila 126.

Procedând la compararea ofertei făcute prin hotărârea de expropriere cu valorile rezultate din raportul de expertiză și având în vedere disp. art. 27 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora „despăgubirea acordată de instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat.", tribunalul a constatat că pretențiile formulate de reclamantă în sensul majorării cuantumului despăgubirilor pentru terenul expropriat, sunt întemeiate.

În conformitate cu disp. art. 30 din Legea nr. 33/1994, instanța a dispus ca plata despăgubirilor să se realizeze de către pârât în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, în contul reclamantei indicat în cererea de chemare în judecată.

Prin aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei cheltuielile de judecată, în sumă totală de 5.000 lei, reprezentând onorarii experți (3.000 lei) și onorariu avocat (2.000 lei).

Împotriva acestei sentințe a declarat apel atât reclamanta, cât și pârâtul

Prin Decizia civilă nr. 60/C din 29 mai 2013, Curtea de Apel Constanța, secția I civilă,

a respins apelul formulat de către reclamantă, a admis apelul formulat de către pârât și a schimbat, în tot, hotărârea atacată, în sensul că a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată. A fost obligată reclamanta la 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către apelantul pârât.

Pentru a decide astfel, instanța de apei a reținut următoarele:

În ceea ce privește legea aplicabilă prezentului litigiu, s-a reținut că obiectul contestației l-a constituit Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 27 din 12 iulie 2010, emisă de pârât în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 198/2004, acest temei juridic fiind invocat și de către reclamantă prin cererea de chemare

în judecată, astfel că, în mod corect instanța de fond s-a raportat la prevederile Legii nr. 198/2004 și ale Legii nr. 33/1994 și nu la cele ale Legii nr. 255/2010.

Sub un alt aspect, instanța a reținut că nu sunt întemeiate nici criticiie reclamantei legate de modalitatea de determinare prealabilă, prin Nota de fundamentare la H.G. nr. 415/2010, a evaluărilor de către experții A.N.E.V.A.R., legate de neprezentarea dovezilor privind plata de către expropriator a sumei calculate cu titlul de despăgubiri, precum și interpretările care ar reieși din norma adoptată ulterior emiterii hotărârii contestate, câtă vreme ceea ce verifică instanța este abordarea corectă de către C.RA.D.N.R., prin Comisia constituită la nivelul localității Murfatlar, a despăgubirilor cuvenite reclamantei pentru suprafața expropriată conform Legii nr. 198/2004.

Susținerile reclamantei potrivit cărora exproprierea este nelegală câtă vreme nu există „despăgubiri prealabile", conforme normei constituționale, sunt lipsite de relevanță deoarece nu problema neconsemnărit la dispoziția expropriatului a sumelor acordate ca despăgubire a fost pusă în discuție prin acțiunea formulată la 29 septembrie 2010, ci nemulțumirea reclamantei, titular al dreptului de proprietate, asupra cuantumului acestor despăgubiri oferite prin hotărârea atacată.

Astfel, în art. 5 alin. (7) din Legea nr. 198/2004 se arată modalitatea în care se procedează cu sumele stabilite de expropriator ca despăgubiri, dar pe care proprietarul le contestă ori le refuză.

Cu aceleași argumente instanța a apreciat, ca neîntemeiate, acele susțineri ale reclamantei care tind să supună exproprierea regimului juridic al actelor bilaterale, translative de drepturi, supuse unei „condiții suspensive" - aceea a plății prealabile a „prețului". Exproprierea fiind un mod legal de pierdere a dreptului de proprietate pentru o cauză de utilitate publica, iar nu un act juridic sinalagmatic, de transmitere a dreptului real în temeiul unei convenții, instanța va avea în vedere - pentru argumentele expuse anterior - că plata prealabilă a unei despăgubiri nu este o „condiție suspensivă" a procedurii, ci un imperativ decurgând inclusiv din textul art. 1 din Primul Protocol adițional al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, respectiv acela de a prelua legitim proprietatea unei persoane în schimbul unei „juste despăgubiri".

Cu privire la valoarea terenului expropriat, instanța de apel a reținut ca fiind fondate criticiie pârâtului referitoare la înlăturarea concluziilor expertizei efectuate în fața instanței de fond, având în vedere că aceasta nu a ținut cont de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, fiind efectuată în baza ofertelor de vânzare de la mica publicitate.

În apel, în raport de relațiile oferite de B.N.P., B.M.L. cu privire la un număr de 5 contracte de vânzare-cumpărare încheiate în anul 2010 cu privire la terenuri similare din extravilanul orașului Murfatlar, dar și de contractele de vânzare-cumpărare depuse la dosar în copie pentru proprietăți similare din aceeași rază teritorială încheiate în perioada 2008-2012, s-a dispus efectuarea unui supliment la raportul de expertiză, de către aceeași comisie de experți care a efectuat raportul de expertiză în fața instanței de fond, având ca

obiectiv „stabilirea valorii terenului expropriat prin metoda comparației directe, pe baza comparabilelor menționate în contractele de vânzare cumpărare".

În cadrul acestei expertize, comisia de experți judiciari a avut în vedere numai ofertele menționate la rubrica „mica publicitate" din ziarele locale și de pe internet, reținând ofertele de vânzare pentru terenuri agricole de pe raza altor localități decât aceea în care se află terenul expropriat, respectiv de pe raza localității Valu lui Traian, comisia înlăturând nejustificat valorile terenurilor din cadrul contractelor de vânzare-cumpărare încheiate de notarul B. pe motiv că aceste valori sunt mult mai mici decât ofertele existente pe piața liberă imobiliară ceea ce, în opinia experților, denotă faptul că valorile din contractele notariale nu sunt credibile, fiind cunoscute experților acțiunile părților contractante de eludare a taxelor notariale.

În raport de aceste concluzii, curtea de apel a constatat că expertiza efectuată în acest cadru procesual nu poate fi însușită de către instanță, întrucât întreaga evaluare prin metoda comparației directe a valorificat oferte de vânzare de la mica publicitate cu privire la terenuri cu alte caracteristici tehnico-edilitare, situate în raza altor localități decât terenul expropriat, situație contrară obiectivelor fixate de instanță și contrară dispozițiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994. Pentru aceste considerente, instanța a înlăturat această expertiză.

Susținerile reclamantei în sensul că valoarea stabilită de expropriator și însușită de instanța de fond nu este justă și proporțională cu prejudiciul suferit prin expropriere, întrucât nu a avut în vedere cea mai bună utilizare a terenului - exploatație viticolă din zona Podgoriei Murfatlar sau realizarea unui parc eolian, s-au reținut a fi nefondaîe, în condițiile în care s~a dovedit faptul că la momentul exproprierii terenul în litigiu era folosit pentru cultivarea de cereale și nu cuprindea nicio investiție de plantație viticolă, iar reclamanta nu a făcut dovada că anterior exproprierii a primit vreo ofertă din partea unor societăți comerciale pentru includerea terenului său într-un parc eolian, astfel de oferte vizând terenuri din alte unități administrativ - teritoriale - zona Ovidiu, Nazarcea și Medgidia, astfel cum rezultă din raportul de expertiză.

În ceea ce privește susținerea apelantei reclamante în sensul că expropriatorul nu a avut în vedere la data stabilirii despăgubirii contestate în prezenta cauză Noua de fundamentare a H.G. nr. 414/2010, In care s-a consemnat că pentru plata despăgubirilor pentru terenuri situate pe „Coridorul de expropriere" realizarea lucrării de utilitate publică „Autostrada București-Constanța, tronsonul 6, Cernavodă - Constanța", Guvernul României a alocat o sumă de 87.098 mii iei pentru o suprafață totală de teren de 3.967.408 mp, ceea ce reprezintă o despăgubire de 22 lei/mp teren expropriat, instanța a constatat că și aceasta este nefondată, în raport de dispozițiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, care prevede că despăgubirea acordată persoanei expropriate este determinată de prețui cu care se vând imobilele de aceiași fel în unitatea administrativ - teritorială la data întocmirii raportului de evaluare» sens în care este și jurisprudența în materia exproprierii.

Curtea de apel a constatat că, în raport de contractele de vânzare-cumpărare depuse în apel, valoarea pe mp a unui teren agricol extravilan din zona orașului Murfatlar a variat în perioada 2010 - 2011 între 0,072 și 0,22

euro/mp, iar din hotărârea de expropriere emisă de pârât rezultă că expropriatorul a oferit reclamantei pentru terenul expropriat 4,9 lei/mp, respectiv o despăgubire de 1 euro/mp, valoare superioară celor menționate în tranzacțiile aflate la dosarul cauzei

În ceea ce privește celelalte daune pentru prejudiciul cauzat reclamantei prin expropriere, s-a constatat că, în mod just, acestea nu au fost acordate pentru că, potrivit raportului de expertiză efectuat la prima instanță, reclamanta a primit de la asocierea J.V.A.S.A.M.B. o indemnizație pentru dobândirea și posesia dreptului de a exercita folosința asupra terenului pentru obiectivul autostrada A4, iar în ceea ce privește secționarea terenului, reclamanta nu a suferit nici un prejudiciu, în condițiile în care restul terenului rămas neexpropriat se constituie într-o singură parcelă aflată la nord de autostradă.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta

invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. A arătat că, în mod greșit, instanța de apel a apreciat ca nu au fost depuse tranzacții din care să rezulte că, în aceeași rază teritorială a localității Murfatlar, s-au vândut terenuri agricole cu prețuri mai mari.

Consideră că instanțele anterioare au acordat atenție doar evaluării efectuate de pârât, înlăturând, eronat, raportul de expertiză efectuat în cauză.

Susține că soluția instanței este nelegală pentru că nu a observat faptul că nu au fost respectate etapele procedurii de expropriere prevăzute de Legea nr. 255/2010, cu consecințe asupra transferului dreptului de proprietate pentru imobilului expropriat.

A mai arătat reclamanta că, în expertiza efectuată de experții A.N.E.V.A.R. pentru Nota de fundamentare care stă la baza emiterii H.G. nr. 415/2010, s-a stabilit o despăgubire medie de 22 lei/mp, în timp ce, în expertizele depuse la dosarul cauzei de către expropriator, aceiași experți au subevaluat despăgubirea până Ia 7,2 lei/mp, ceea ce denotă că diferența între cele două valori a „dispărut" între autoritățile statului și expropriator.

Susține reclamanta că despăgubirea datorată de pârât nu este prealabilă, și nici justă justă, având în vedere că instanța nu a luat în considerare cea mai bună utilizare a terenului, respectiv planurile de dezvoltare viticolă a zonei și investiția pentru construcția de turbine eoliene, valoarea pe metru pătrat de teren fiind în această ipoteză de 6,42 euro, conform înscrisurilor depuse la dosar.

Mai arată că, experții au stabilit, fără a motiva, că valoarea prejudiciului cauzat proprietarului este zero, ceea ce denotă superficialitatea cu care a fost efectuată expertiza.

Instanța nu a luat în considerare faptul că reclamanta a depus înscrisuri din care rezultă că pe piața liberă s-au vândut terenuri în aceeași zonă cu prețuri cuprinse între 6,42 euro și 15 euro/mp.

Invocă dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, arătând că trebuie să existe un echilibru just între exigențele interesului general și imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului.

Cum prețul rezultat din contractele depuse la dosar de la notariatul din Muriatiar nu reprezintă o probă absolută, iar valoarea rezultată din calculul

efectuat de experți este una documentată științific, consideră că se impune admiterea recursului, casarea deciziilor atacate și admiterea acțiunii.

Analizând recursul dm prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că acestea pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și îl va analiza din această perspectivă.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat ca, în conformitate cu dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, să se constate caracterul nelegal și injust al despăgubirii propuse de pârâtul expropriator prin Hotărârea nr. 27 din 12 iulie 2010 și, pe cale de consecință, stabilirea cuantumului despăgubirilor cuvenite acesteia și obligarea expropriatorului la plata lor.

Cum s-a arătat deja, temeiul de drept invocat de reclamantă în susținerea pretențiilor sale îl constituie dispozițiile art. 9 din Legea nr. 198/2004, hotărârea contestată fiind emisă în baza acestui act normativ.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, lege în baza căreia reclamanta a fost expropriată și care era în vigoare la data sesizării instanței (24 septembrie 2010), „Expropriatul nemulțumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condițiile art. 5 alin. (4)-(8) și ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanței judecătorești competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancțiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii, iar exercitarea căilor de atac nu suspendă efectele hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii, respectiv transferul dreptului de proprietate asupra terenului,"

Rezultă că, prin demersul judiciar inițiat în cauza pendinte, reclamanta contestă cuantumul despăgubirii stabilite prin Hotărârea de stabilire a despăgubirilor nr. 27 din 12 iulie 2010 emisă de C.V.D.P. de la nivelul localității Murfatlar, ceea ce conduce, în mod neîndoielnic, la concluzia că cererea reclamantei are natura contestației prevăzute de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004, astfel că, trimiterile recurentei Ia dispozițiile Legii nr. 255/2010 nu pot fi analizate.

De altfel, nici susținerile reclamantei cu privire la faptul că nu există o despăgubire prealabilă nu pot fi primite, câtă vreme prin cererea de chemare în judecată aceasta a criticat doar cuantumul despăgubirilor, pe care nu le-a considerat juste.

Conform art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, „Acțiunea formulată în conformitate cu prevederile prezentului articol se soluționează potrivit dispozițiilor art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publică, în ceea ce privește stabilirea despăgubirii."

Art. 25 din Legea nr. 33/1994 prevede că „pentru stabilirea despăgubirilor, instanța va constitui o comisie de experți compusă dintr-un expert numit de instanță, unul desemnat de expropriator șt un al treilea din partea persoanelor care sunt supuse exproprierii" și art. 26 din aceeași lege prevede la alin. (1) că „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite, iar la alin. (2) că „la calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de

aceiași fel în unitatea admmistrativ-teritorîală, Ia data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia."

Analiza fondului contestației prevăzute de art. 9 din Legea nr. 198/2004 presupunea, așadar, administrarea probei cu expertiză pentru determinarea cuantumului despăgubirii cuvenite expropriaților, prin raportare la criteriile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 33/1994, sens în care s-a procedat în cauză.

Potrivit art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994 „Despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite".

La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța, vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administraîiv-teritorialâ, la data întocmirii raportidui de expertiză, precum și la daunele aduse proprietarilor sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia".

Din coroborarea dispozițiilor art. 26 alin. (1) și (20 și a art. 27 alin. (1) din Legea nr. 33/1994 cu cele ale Legii nr. 255/2010, anterior citate, rezultă că despăgubirea se stabilește în funcție de prețul cu care se vând pe piața liberă din zona respectivă imobilele de felul celui expropriat, la data întocmirii raportului de expertiză, preț ce rezultă din tranzacții efectiv încheiate.

Față de aceste texte de lege, se constată că nu pot fi primite susținerile recurentei referitoare la expertiza efectuată de experții A.N.E.V.A.R. pentru Nota de fundamentare care stă la baza emiterii H.G. nr. 415/2010, prin care s-a stabilit o despăgubire medie de 22 lei/mp, având în vedere că instanța este învestită cu verificarea justeței despăgubirilor, în condițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, astfei cum prevede art. 9 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, temei de drept al cererii de chemare în judecată.

Prin urmare, în mod corect curtea de apel a înlăturat raportul de expertiză efectuat în fața primei instanțe, dar și suplimentul la raport, întocmit de aceeași comisie de experți, având în vedere că despăgubirea pentru terenul expropriat s-a raportat, în ambele lucrări, la ofertele de vânzare, cu toate că la dosarul cauzei se aflau relațiile- depuse de B.N.P., BM.L. cu privire la 5 contracte de vânzare-cumpărare autentificate în anul 2010, cu privire la terenuri similare din extravilanul orașului Murtatlar, dar și alte contracte de vânzare-cumpărare depuse, la dosar în copie pentru proprietăți similare din aceeași rază teritorială încheiate în perioada 2008-2012. Deși în apel s~a stabilit drept obiectiv: „stabilirea valorii terenului expropriat prin metoda comparației directe, pe baza comparabilelor menționate în contractele de vânzare cumpărare", experții nu s-au conformat dispozițiilor luate de instanță, ci s-au limitat la analizarea unor oferte imobiliare din ziare și de pe internet, concluzionând, tară nici-o bază legală, că valorile din tranzacțiile aflate la dosar sunt mai mici, nsfiind credibile.

Față de aceste constatări, instanța, în virtutea rolului activ, în mod just a constatat că, în raport de contractele de vânzare-cumpărare depuse în apel, valoarea pe ra.p. a unui teren agricol extravilan din zona orașului Murfatlar a variat în perioada 2010 - 2011 între 0,072 și 0,22 euro/mp, iar din hotărârea de

expropriere emisă de pârât rezultă că expropriatorul a oferit reclamantei pentru terenul expropriat 4,9 lei/mp, respectiv o despăgubire de 1 euro/mp, valoare superioară celor menționate în tranzacțiile aflate la dosaml cauzei.

Prin urmare, prin respingerea contestației, instanța de apel a respectat exigențele art. 27 din Legea nr. 33/1994 care dispun: „(1) Primind rezultatul expertizei, instanța îl va compara cu oferta și cu pretențiile formulate de părți și va hotărî- (2) Despăgubirea acordată de către instanță nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator și nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată".

În

ceea ce privește susținerea reclamantei în sensul că, prin raportul de expertiză, experții au arătat, fără a motiva, că valoarea prejudiciului adus proprietarului „este zero", se constată că recurenta nu a făcut obiecțiuni nici la raportul de expertiza efectuat în fața primei instanțe și nici la suplimentul la acest raport întocmit în fața instanței de apel, astfel că a achiesat la concluziile acestor lucrări de specialitate. De altfel, cu privire la prejudiciu, ca și componentă a despăgubirii, instanța de apel a reținut că reclamanta a obținut o indemnizație de la asocierea J.V.A.S.A.M.B., iar în ceea ce privește restul terenului rămas neexpropriat, acesta se constituie într-o singură parcelă aflată la nord de autostradă.

Nici criticile referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu sunt fondate, deoarece se invocă încălcarea dispozițiilor din Convenție raportat la modui cum sunt aplicate prevederile Legii nr. 198/2004, or Convenția și jurisprudența Curții europene sunt incidente în caz de conflict între norma europeană și cea din legea internă, iar nu în caz de aplicare greșită a normei interne.

Potrivit celor anterior redate, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta V.A. împotriva Deciziei nr. 60/C din 29 mai 2013 a Curții de Apel Constanța, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința puhlicămstăzi, 12 februarie 2015.