ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 974/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 974/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații
K.H., B.P. și B.M. împotriva deciziei penale nr.687 din 31 octombrie 2002
a Curții de Apel București – Secția I penală.
S-au
prezentat în stare de arest recurenții inculpați K.H., B.P. și
B.M., asistați de avocat G.S. , apărător desemnat din
oficiu,precum și interpretul de limba turcă V.M.
Procedura
de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul
desemnat din oficiu a solicitat admiterea recursurilor declarate de inculpații
B.P. și B.M. și reducerea pedepselor, pe care le consideră ca
prea aspre față de circumstanțele reale în care s-au comis
faptele și de cele personale, fără antecedente penale,
situația familială grea, a facilitat identificarea și tragerea
la răspundere a altor inculpați. S-a făcut aplicarea art.16 din
Legea nr.143/2000 , dar nu în măsura care se cuvenea.
Pentru
inculpatul K.H., a solicitat admiterea recursului și a se face aplicarea
și la el a dispozițiilor art.16 din aceeași lege, din adresa
Parchetului de pe lăngă Curtea Supremă de Justiție rezultând
că acesta în timpul urmăririi penale a ajutat la depistarea și
identificarea altor persoane implicate în traficul de droguri în vederea
tragerii lor la răspundere penală.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor, susținând
că nu se impune reducerea pedepselor , acestea înscriindu-se în limitele
prevăzute pentru infracțiunile respective , cu aplicarea art.16 din
Legea nr.143/2000.
Interpretul de limbă turcă a tradus inculpatului K.H.
concluziile puse de apărătorul din oficiu și de procuror, apoi
prin interpret a solicitat reducerea pedepsei, prin aplicarea art.16 din Legea
nr.143/2000.
Inculpații B.P. și B.M. au solicitat reducerea
pedepselor.
C
U R T E A
Asupra
recursurilor de față ;
In
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința penală nr.262 din 27 martie 2002 a Tribunalului București
au fost condamnați inculpații :
-
K.H. la 11 ani închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art.2
al.1 și al.2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal,
art.75 lit.a Cod penal și art.37 lit.a Cod penal; 16 ani închisoare
pentru infracțiunea prevăzută de art.26 Cod penal raportat la
art.3 al.1 și 2 din Legea nr.143/2000 cu aplicarea art.41 al.2, art.75 lit.a
și art.37 lit.a Cod penal ; 3 ani închisoare pentru infracțiunea
prevăzută de art.279 al.1 și 3 Cod penal cu aplicarea art.37
lit.a Cod penal.
În
cauză s-a făcut aplicarea art.83 din Codul penal și s-a revocat
suspendarea executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin
sentința penală nr.300/1999 a Judecătoriei Satu Mare .
Ca
atare după aplicarea art.33 lit.a – 34 lit.b Cod penal și art.83 Cod
penal s-a dispus ca inculpatul să execute 17 ani închisoare .
-
B.P. la: 5 ani închisoare și 2 ani și 6 luni interzicerea
drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal pentru
infracțiunea prevăzută de art.2 al.1 și 2 din Legea nr.143/2000
cu aplicarea art.16 din aceeași lege, art.41 al.2 Cod penal și art.75
lit.a Cod penal; 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea
drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal pentru
infracțiunea prevăzută de art.3 al.1 și 2 din Legea
nr.143/2000 cu aplicarea art.16 din aceeași lege, art.41 al.2 Cod penal
și art.75 lit.a Cod penal.
Conform
art.33 lit.a-34 lit.b Cod penal s-a dispus ca inculpatul să execute
pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea
drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal.
-
B.M. la : 5 ani închisoare și 2 ani și 6 luni interzicerea
drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal pentru
infracțiunea prevăzută de art.2 al.1 și 2 din Legea
nr.143/2000 cu aplicarea art.16 din aceeași lege, art.41 al.2 Cod penal
și art.75 lit.a Cod penal; 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani
interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal
pentru infracțiunea prevăzută de art.3 al.1 și 2 din Legea
nr.143/2000 cu aplicarea art.16 din aceeași lege, art.41 al.2 Cod penal
și art.75 lit.a Cod penal.
Conform
art.33 lit.a-34 lit.b Cod penal s-a dispus ca inculpata să execute
pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 4 ani interzicerea
drepturilor prevăzute de art.64 lit.a și b Cod penal.
În
baza art.117 din Codul penal s-a dispus expulzarea inculpatului K.H.
În
baza art.118 lit.e Cod penal s-a confiscat de la inculpatul K.H. pistolul
marca „Hege”, 11 cartușe de calibru 7,65 mm, 2 tuburi de cartuș
și 2 gloanțe.
Conform
art.17 al.1 din Legea nr.143/2000 s-a confiscat heroina rămasă
după efectuarea probelor iar conform art.118 lit.c Cod penal s-au
confiscat 400 $ și 4000 DM de la inculpatul K.H.; 11.600 DM și 1000
guldeni de la inculpatul B.P. ; 700 DM și 1000 guldeni de la inculpata B.M.
Inculpații
au fost obligați fiecare la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru
a hotărî astfel instanța de fond a reținut că în luna
august 2000 inculpatul K.H. a supravegheat un transport de 10 kg heroină
adus din Turcia în România de soția sa K.M. și sora sa care au primit
răsplată 4000 DM . La 8.08.2000 a trimis heroina în Franța cu 2
conductori de tren care au primit 10.000 DM.
Heroina
a ajuns în Franța la 10.08.2000 inculpatul K.H. primind de la O. –
proprietarul drogului – suma de 3.300 $ din care 2.900 $ i-a remis lui H.K..
În
luna decembrie 2000 inculpatul K.H. la solicitarea telefonică a lui Z.O.
s-a deplasat la Istanbul cu soția de unde urma să aducă în
România 20 kg heroină ce trebuia expediată mai departe în
Franța-Olanda.
Inculpatul
a primit 10.000 DM din care 6.000 i-a dat inculpatului B.P. care, ajutat de
cumnata sa B.M. au adus drogurile în țară cu trenul. Inculpatul K.H.
a expediat heroina în Franța prin 2 conductori de tren care au readus
heroina în țară dat fiind că nu au realizat contactul cu
persoanele interesate din Franța din motive independente de voința
lor.
În
luna ianuarie 2001 la inițiativa unor traficanți kurzi inculpatul K.H.
a contactat un conductor de tren căruia i-a plătit 3000 DM ca
împreună cu inculpatul B.P. și K.M. să introducă în țară
46,5 kg heroină adusă de la Istanbul . Aceștia de mai sus au
transportat heroina la București și au predat-o la doi
cetățeni arabi.
La
18.04.2001 inculpatul K.H. i-a dat lui B.P. suma de 3000 DM pentru a aduce din
Istanbul în țară 20 kg heroină, pe care a predat-o unui
cetățean neidentificat.
La
24.02.2001 prin intermediul conductorilor de tren „I” și „R” , K.H. a
introdus în țară 15 kg heroină preluată de un arab cu
numele Habib .
În
luna februarie 2001 inculpații B.P. și B.M. au primit la Istanbul de
la inculpatul K.H. 24 kg de heroină pentru a o introduce în România ceea
ce s-a și întâmplat .
Prin
decizia penală nr.687 din 31 octombrie 2002 Curtea de Apel București
a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, a casat
hotărârea instanței de fond numai în ce privește încadrarea
juridică dată faptelor de trafic cu droguri comise de cei trei
inculpați, pe care a schimbat-o prin eliminarea art.1 din conținutul
infracțiunilor de la articolele 2 și 3 din Legea 143/2000
reținute în sarcina celor 3 inculpați .
Au
fost menținute toate celelalte dispoziții și au fost respinse
apelurile inculpaților.
Împotriva
deciziei au declarat recurs incupații B.P., B.M. și K.H. – primii doi
cerând reducerea pedepselor, ultimul aplicarea față de el a
articolului 16 din Legea nr.143/2000, motive de casare prevăzute de
art.385
9
pct.14 din Codul de procedură penală.
Recursul
inculpatului K.H. este întemeiat .
Potrivit
art.16 din Legea nr.143/2000 persoana care a comis una din ifracțiunile
prevăzute la art.2-10 iar în timpul urmăririi penale
denunță și facilitează identificaea și tragerea la
răspundere penală a altor persoane care au săvârșit
infracțiuni legate de droguri beneficiază de reducerea la
jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege .
Or
în cauză atât în cuprinsul rechizitoriului dar și în adresa
trimisă Curții de Apel București, Parchetul de pe lângă
Curtea Supremă de Justiție a arătat aportul inculpatului K.H. în
depistarea și identificarea altor persoane în traficul cu heroină în
vederea tragerii lor la răspundere penală.
Din
formularea art.16 din Legea 143/2000, rezultă că dispozițiile
referitoare la reducerea pedepsei sunt obligatorii pentru instanța care
aplică sancțiunea dacă se realizează condiția
impusă de text inculpatului .
Așa
fiind , în cauză și pentru inculpatul K.H. limitele de pedeapsă
pentru infracțiunea prevăzută de art.2 alin.2 vor fi de la 5 la
10 ani închisoare în loc de 10-20 de ani închisoare iar pentru
infracțiunea prevăzută de art.3 alin.2 din Legea 143/2000 de la 7
ani și 6 luni la 12 ani și 6 luni închisoare.
În ce privește pe inculpații B.P. și B.M.
aceștia au beneficiat deja de aplicarea art.16 din Legea 143/2000
pedepsele ce le-au fost aplicate fiind situate la limita minimă
prevăzută de lege. Cum în cauză nu există nici o
împrejurare de natură a le atenua răspunderea penală, o
reducere a pedepselor sub limita arătată ar fi nelegală.
Așa
fiind, Curtea, în temeiul art.385
15
pct.2 lit.d din Codul de
procedură penală va admite recursul inculpatului K.H., va casa
hotărârile pronunțate, va descontopi pedepsele , va face aplicarea
art.16 din Legea 143/2000 și va reduce pedeapsa pentru infracțiunea
prevăzută de art.2 al.2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2 ,
art.75 lit.a Cod penal și art.37 lit.a Cod penal de la 11 ani la 10 ani
închisoare iar pedeapsa pentru infracțiunea prevăzută de art.26
raportat la art.3 l.2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 al.2, art.75 lit.a
și art.37 lit.a din Codul penal de la 16 ani la 12 ani și 6 luni închisoare
.
În
baza art.33 lit.a – 34 lit.b Cod penal inculpatul va executa 12 ani și 6
luni plus un an închisoare a cărei suspendare condiționată a
fost revocată, urmând ca în total să execute 13 ani și 6 luni
închisoare.
Vor
fi meținute celelalte dispoziții.
Vor
fi respinse recursurile inculpaților Badea Pere și B.M.
Se
va computa prevenția din durata pedepselor.
Recurenții
B.P. și B.M. vor fi obligați fiecare la cheltuieli judiciare
către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de inculpatul K.H. împotriva deciziei
penale nr.687 din 31 octombrie 2002 a Curții de Apel București –
Secția I penală.
Casează
decizia atacată, precum și sentința penală nr,.262 din 27
martie 2002 a Tribunalului București – Secția a II-a penală,
numai cu privire la neaplicarea art.16 din Legea nr.143/2000, față de
inculpatul K.H.
Descontopește
pedepsele aplicate acestuia, în pedepsele componente.
Face
aplicarea art.16 din Legea nr.143/2000, față de acest inculpat
și reduce pedeapsa stabilită pentru infracțiunea
prevăzută de art.2 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41
alin.2, a art.75 lit.a și a art.37 lit.a din Codul penal, de la 11 ani
închisoare, la 10 ani închisoare și pedeapsa aplicată în baza art.26
raportat la art.3 alin.2 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2,
art.75 lit.a și art.37 lit.a din Codul penal de la 16 ani închisoare la 12
ani și 6 luni închisoare.
În baza art.33 lit.a și 34 lit.b din Codul penal,
inculpatul va executa 12 ani și 6 luni închisoare, la care se adaugă
un an închisoare, a cărei suspendare condiționată a fost
revocată, inculpatul urmând să execute în total, 13 ani și 6
luni închisoare.
Menține
celelalte dispoziții ale hotărârilor sus-menționate.
Deduce
din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 20 octombrie
1999, la 12 noiembrie 1999 și de la 18 aprilie 2001 la 26 februarie 2003.
Respinge
recursurile declarate de inculpații B.P. și B.M. împotriva
aceleiași decizii.
Deduce
din pedepsele aplicate acestora durata reținerii și arestării
preventive de la 18 aprilie 2001 la 26 februarie 2003.
Obligă
pe acești recurenți să plătească statului câte
1.100.000 lei, din care suma de câte 300.000 lei reprezentând onorariul pentru
apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Onorariul
cuvenit interpretului de limba turcă, se va plăti din fondul
Curții Supreme de Justiție.
Pronunțată,
în ședință publică, azi 26 februarie 2003.