ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1511/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Bihor, prin sentința

penală nr. 141 din 1 iulie 2002, a respins cererea formulată de condamnatul

F.V. prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei de 6 ani închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 20 din 24 februarie 1997 a Tribunalului

Bihor, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor, prevăzută de art.

20, raportat la art. 174 alin. (1) și (2) C. pen.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că motivul invocat de condamnat și anume, acela că soția sa

este bolnavă, iar prezența sa ar fi necesară pentru rezolvarea problemelor

familiale, nu se înscrie în prevederile art. 453 lit. c) C. proc. pen., în

sensul că nu constituie „împrejurări speciale” din cauza cărora executarea în

continuare a pedepsei să aibă consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia.

Împotriva sentinței penale a

declarat apel condamnatul criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul

respingerii greșite a cererii de întrerupere a executării pedepsei, având în

vedere situația familială deosebit de grea, respectiv soția este grav bolnavă

și nu se poate îngriji și întreține singură.

Curtea de Apel Oradea, prin decizia

penală nr. 185/ A din 19 septembrie 2002, a respins apelul, ca nefondat,

reținând că în mod temeinic și legal, prima instanță a constatat că motivul

invocat de condamnat nu constituie o împrejurare specială datorită căreia

executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat sau familia

acestuia, în sensul dispozițiilor art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Nemulțumit de hotărârea instanței de

apel, în termen legal, a declarat recurs condamnatul F.V., care a reiterat

aceleași motive de netemeinice, analizate și de instanța de control judiciar și

a solicitat să se dispună admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și

întreruperea executării pedepsei.

Examinând hotărârile atacate, în

raport de motivele invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor și a

materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.

Astfel, conform prevederilor art.

453 lit. c) C. proc. pen., la care fac trimitere cele ale art. 455 din același

cod, executarea pedepsei poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări

speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru

condamnat sau familia acestuia.

Potrivit referatului de anchetă

socială nr. 1209 din 17 iunie 2002, întocmit de Consiliul local al comunei

Chislaz, rezultă că soția condamnatului are o stare de sănătate precară,

recomandându-i-se scutire de efort și necesită sprijin din partea altor

persoane. Tot din ancheta socială rezultă că cei doi au și o fiică în vârstă de

28 de ani, care locuiește în Oradea și lucrează la Spitalul de boli

infecțioase.

Or, așa cum în mod corect a reținut

și instanța de fond, sprijinul reclamat de starea de sănătate a soției

condamnatului, poate fi acordat de fiica acestora, în vârstă de 28 de ani,

căreia îi revine obligația legală de a-și îngriji mama și în nici un caz nu

constituie o situație specială care să conducă la întreruperea executării

pedepsei, în sensul prevăzut de textul legal mai sus indicat.

Așa fiind, secția penală a Curții

Supreme de Justiție, în baza art. 385

15

alin. (1) lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul F.V. și îl va

obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se

include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul F.V. împotriva deciziei penale nr. 185 A din 19

septembrie 2002 a Curții de Apel Oradea.

Obligă pe recurent la plata sumei de

550.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 martie 2003.