ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 1 august 2008, petiționarii SC E.L. SRL și M.I. s-au adresat cu plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție solicitând tragerea la răspundere penală a judecătorilor R.S., L.D. și C.O. de la Curtea de Apel București, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., deoarece cu prilejul soluționării Dosarului nr. 850/98/2006, în care au pronunțat decizia civilă nr. 606 din 29 martie 2007 în mod abuziv și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu și le-au cauzat astfel o vătămare a intereselor lor legale. Prin rezoluția nr. 1040/P/2008 din 15 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în temeiul art. 228 alin. (4) C. proc.

pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători R.S., L.D. și C.O. din cadrul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., reținându-se că judecătorii „sunt independenți și se supun numai legii și trebuie să fie imparțiali”, au acționat cu respectarea dispozițiilor legale în materie, apreciindu-se că nu se poate reține în sarcina acestora comiterea infracțiunii reclamate, întrucât faptele nu există. Împotriva soluției procurorului, petiționarii s-au adresat cu plângere procurorului șef Secție de urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care prin rezoluția nr. 10183/5913/II/2/2008 din 3 noiembrie 2008, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc.

pen., a dispus respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de SC E.L. SRL și M.I., împotriva rezoluției nr. 1040/P/2008 din 15 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, privind pe magistrații judecători R.S., L.D. și C.O. din cadrul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., constatându-se că aceștia nu au făcut decât să-și exercite atribuțiile de serviciu, în limitele competențelor stabilite de lege. În conformitate cu dispozițiile art. 278 1 C. proc.

pen., petiționarii au formulat plângere la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar la data de 12 decembrie 2008, a fost înregistrat pe rolul Secției penale, sub nr. 10487/1/2008, plângerea formulată de aceștia împotriva rezoluției nr. 1040/P/2000 din 15 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. În motivarea scrisă a plângerii, petiționarii au reiterat motivele invocate inițial în plângerea adresată parchetului, respectiv faptul că cei trei magistrați judecători R.S., L.D. și C.O. din cadrul Curții de Apel București în mod abuziv și-au îndeplinit atribuțiile de serviciu și le-au cauzat astfel o vătămare a intereselor lor legale prin modul în care au soluționat Dosarul civil nr. 850/98/2006.

Au mai arătat că decizia prin care le-a fost respins recursul formulat este nemotivată sau motivată pe alte considerente decât cele pe care ei le-au invocat în această cale de atac. Plângerea este nefondată. Analizând rezoluțiile atacate prin prisma motivelor invocate în plângerea adresată instanței, Curtea constată că acestea sunt aceleași cu cele pe care petiționarii le-au susținut în plângerea inițială adresată parchetului. Ca atare acestea au fost analizate în cele două rezoluții prin care s-a dispus motivat, amplu și temeinic, respingerea lor. Simpla nemulțumire a petiționarilor față de soluția adoptată într-o cauză nu constituie motiv pentru antrenarea răspunderii penale a magistraților care au dispus-o, activitatea judecătorilor fără a se situa în afara legii penale și fără a putea conduce la concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii pe care aceștia au indicat-o în plângere.

Interpretarea și evaluarea probelor administrate sunt atributele magistraților, care se află în afara raportului juridic dedus judecății și înfăptuiesc justiția în numele legii, fiind independenți față de părți, iar hotărârile pe care le pronunță pot fi atacate ori îndreptate doar prin căile prevăzute de lege. De asemenea, un magistrat nu poate fi tras la răspundere civilă, disciplinară sau penală decât în condițiile legii și în niciun caz pentru opiniile juridice exprimate, ori pentru soluțiile pronunțate cu ocazia rezolvării unor cauze. De altfel, petiționarii au avut posibilitatea formulării cererilor și apărărilor pe care le-au apreciat a fi necesare, în fața instanțelor de judecată, în căile de atac prevăzute de lege, lucru de care, aceștia au și uzat, fiindu-le astfel respectate toate drepturile procesuale.

Posibilitatea formulării unor plângeri împotriva membrilor completelor de judecată ce s-au pronunțat într-o cauză, reprezintă un drept constituțional al petiționarilor, însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalității și temeiniciei soluțiilor pronunțate și nici nu poate conduce la reformarea soluțiilor. Ca atare, față de cele arătate, se constată că cele două rezoluții dispuse în cauză, respectiv rezoluția nr. 1040/P/2008 din 15 septembrie 2008 și rezoluția nr. 10183/5913/II/2/2008 din 3 noiembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, sunt legale și temeinice, fără a se impune desființarea lor.

Așa fiind, în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii SC E.L. SRL și M.I. împotriva rezoluției nr. 1040/P/2008 din 15 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Potrivit dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarii vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii SC E.L. SRL și M.I. împotriva rezoluției nr. 1040/P/2008 din 15 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, pe care o menține. Obligă petiționarii să plătească suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 17 martie 2009.