ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra plângerii de
față;
În baza lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
La data de 1 august 2008, petiționarii SC E.L.
SRL și M.I. s-au adresat cu plângere la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casație și Justiție solicitând tragerea la răspundere penală a judecătorilor R.S.,
L.D. și C.O. de la Curtea de Apel București, sub aspectul săvârșirii infracțiunii
de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C.
pen., deoarece cu prilejul soluționării Dosarului nr. 850/98/2006, în care au
pronunțat decizia civilă nr. 606 din 29 martie 2007 în mod abuziv și-au
îndeplinit atribuțiile de serviciu și le-au cauzat astfel o vătămare a
intereselor lor legale.
Prin rezoluția nr. 1040/P/2008
din 15 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, în temeiul art. 228 alin.
(4) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus
neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători R.S., L.D. și C.O. din
cadrul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu
minori și de familie, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu
contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., reținându-se că
judecătorii „sunt independenți și se supun numai legii și trebuie să fie
imparțiali”, au acționat cu respectarea dispozițiilor legale în materie,
apreciindu-se că nu se poate reține în sarcina acestora comiterea infracțiunii
reclamate, întrucât faptele nu există.
Împotriva soluției
procurorului, petiționarii s-au adresat cu plângere procurorului șef Secție de
urmărire penală și criminalistică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casație și Justiție, care prin rezoluția nr. 10183/5913/II/2/2008 din
3 noiembrie 2008, în temeiul art. 278 alin. (1) C. proc. pen., a dispus
respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de SC E.L. SRL și M.I.,
împotriva rezoluției nr. 1040/P/2008 din 15 septembrie 2008 a Parchetului de pe
lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și
criminalistică, privind pe magistrații judecători R.S., L.D. și C.O. din cadrul
Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de
familie, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu contra
intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., constatându-se că
aceștia nu au făcut decât să-și exercite atribuțiile de serviciu, în limitele
competențelor stabilite de lege.
În conformitate cu
dispozițiile art. 278
1
C. proc. pen., petiționarii au formulat
plângere la Înalta Curte de Casație și Justiție, iar la data de 12 decembrie
2008, a fost înregistrat pe rolul Secției penale, sub nr. 10487/1/2008,
plângerea formulată de aceștia împotriva rezoluției nr. 1040/P/2000 din 15
septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția
de urmărire penală și criminalistică.
În motivarea scrisă a
plângerii, petiționarii au reiterat motivele invocate inițial în plângerea
adresată parchetului, respectiv faptul că cei trei magistrați judecători R.S.,
L.D. și C.O. din cadrul Curții de Apel București în mod abuziv și-au îndeplinit
atribuțiile de serviciu și le-au cauzat astfel o vătămare a intereselor lor
legale prin modul în care au soluționat Dosarul civil nr. 850/98/2006.
Au mai arătat că
decizia prin care le-a fost respins recursul formulat este nemotivată sau motivată
pe alte considerente decât cele pe care ei le-au invocat în această cale de
atac.
Plângerea este
nefondată.
Analizând rezoluțiile
atacate prin prisma motivelor invocate în plângerea adresată instanței, Curtea
constată că acestea sunt aceleași cu cele pe care petiționarii le-au susținut
în plângerea inițială adresată parchetului.
Ca atare acestea au
fost analizate în cele două rezoluții prin care s-a dispus motivat, amplu și
temeinic, respingerea lor.
Simpla nemulțumire a
petiționarilor față de soluția adoptată într-o cauză nu constituie motiv pentru
antrenarea răspunderii penale a magistraților care au dispus-o, activitatea
judecătorilor fără a se situa în afara legii penale și fără a putea conduce la
concluzia întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunii pe care aceștia
au indicat-o în plângere.
Interpretarea și
evaluarea probelor administrate sunt atributele magistraților, care se află în
afara raportului juridic dedus judecății și înfăptuiesc justiția în numele
legii, fiind independenți față de părți, iar hotărârile pe care le pronunță pot
fi atacate ori îndreptate doar prin căile prevăzute de lege.
De asemenea, un
magistrat nu poate fi tras la răspundere civilă, disciplinară sau penală decât
în condițiile legii și în niciun caz pentru opiniile juridice exprimate, ori
pentru soluțiile pronunțate cu ocazia rezolvării unor cauze.
De altfel,
petiționarii au avut posibilitatea formulării cererilor și apărărilor pe care
le-au apreciat a fi necesare, în fața instanțelor de judecată, în căile de atac
prevăzute de lege, lucru de care, aceștia au și uzat, fiindu-le astfel
respectate toate drepturile procesuale.
Posibilitatea
formulării unor plângeri împotriva membrilor completelor de judecată ce s-au
pronunțat într-o cauză, reprezintă un drept constituțional al petiționarilor,
însă acesta nu echivalează cu exercitarea unui control asupra legalității și
temeiniciei soluțiilor pronunțate și nici nu poate conduce la reformarea
soluțiilor.
Ca atare, față de
cele arătate, se constată că cele două rezoluții dispuse în cauză, respectiv
rezoluția nr. 1040/P/2008 din 15 septembrie 2008 și rezoluția nr. 10183/5913/II/2/2008
din 3 noiembrie 2008 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, sunt legale și
temeinice, fără a se impune desființarea lor.
Așa fiind, în temeiul
art. 278
1
alin. (8) lit. a) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge,
ca nefondată, plângerea formulată de petiționarii SC E.L. SRL și M.I. împotriva
rezoluției nr. 1040/P/2008 din 15 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și
criminalistică, pe care o menține.
Potrivit
dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petiționarii vor fi obligați la
plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E
Respinge, ca
nefondată, plângerea formulată de petiționarii SC E.L. SRL și M.I. împotriva
rezoluției nr. 1040/P/2008 din 15 septembrie 2008 a Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și
criminalistică, pe care o menține.
Obligă petiționarii
să plătească suma de câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință
publică, azi 17 martie 2009.