ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1949/2008

Asupra contestației

în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 3666 din 14 noiembrie

2007, pronunțată în dosarul nr. 396/57/2006, a respins recursul declarat de

reclamanta SC C.A. SRL Sibiu, prin administrator judiciar împotriva deciziei nr.

5/ A din 16 ianuarie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios

administrativ, ca nefondat.

La data de 4

decembrie 2007,

reclamanta

SC C.A. SRL Sibiu, prin administrator judiciar B.G. a formulat contestație în

anulare împotriva acestei decizii, în contradictoriu cu intimatele SC R.T. SA

Tălmaciu și A.P.R. Tălmaciu, prin lichidator SC I.C. SRL Sibiu, motivele

contestației fiind depuse în termen, la data de 31 martie 2008 și întemeiate pe

dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

În motivare, contestatoarea

a arătat, în esență, că instanța a respins recursul, însă a omis din greșeală

să se pronunțe cu privire la motivul de recurs invocat de aceasta privind

faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la temeinicia acțiunii

formulate împotriva pârâtelor A.P.R. și SC R. SA Tălmaciu. În aceste condiții,

apreciază contestatoarea, instanțele de apel și recurs trebuiau să se pronunțe

și cu privire la excepția lipsei calității procesuale a pârâtei SC R. SA.

Mai susține

contestatoarea că, atât timp cât în cauza ce a avut ca obiect obligarea pârâtei

SC R. SA și A.P.R. la plata sumei de 1.105.000 DOLARI S.U.A. instanța de apel

și cea de recurs nu s-au pronunțat cu privire la temeinicia pretențiilor,

aceasta este în imposibilitatea de a opune persoanelor vinovate de dizolvarea

ilicită a asociației autoritatea de lucru judecat cu privire la întinderea

pretențiilor și temeinicia lor. Aceasta deși în cauză s-au administrat probe și

s-au efectuat trei expertize tehnice de evaluare a investițiilor.

În fine, prin aceasta

apreciază contestatoarea că nu a beneficiat de un proces echitabil, în sensul

dat de art. 6 din C.E.D.O., fiind încălcate și dispozițiile art. 720

6

C. proc. civ.

Contestația în

anulare, astfel formulată și motivată, va fi respinsă, pentru considerentele ce

se vor arăta în continuare:

Potrivit

dispozițiilor art. 318 C. proc. civ., „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot

fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli

materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în

parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare

sau de casare”.

În contestația de

față, primul motiv invocat de contestatoare, în sensul că instanța de recurs a

omis din greșeală să se pronunțe cu privire la unul dintre motivele de recurs

formulate, nu poate fi reținut de către instanță, acesta fiind neîntemeiat.

Astfel, pentru ca o

contestație în anulare să poată fi admisă în temeiul art. 318 alin. (1) C.

proc. civ., trebuie îndeplinite următoarele condiții: instanța de recurs să fi

omis să cerceteze vreunul din motivele de casare și această omisiune să se fi

produs din greșeală; așadar, această a doua teză a art. 318 C. proc. civ., are

în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare prevăzute de

art. 304 C. proc. civ.

Dacă instanța de

recurs a analizat însă complet motivul de recurs, neînsușirea lui nu constituie

motiv de contestație. Aceasta este, de altfel, și situația reținută în speța de

față, din analiza hotărârii contestate reieșind că au fost cercetate și s-a

răspuns la toate motivele de recurs formulate, astfel încât nu se poate aprecia

că instanța de recurs a omis să cerceteze vreunul sau mai multe dintre aceste

motive.

Nici cel de-al doilea

motiv invocat prin contestația în anulare nu poate fi primit, acesta vizând o

greșeală de judecată, și nu o greșeală privind aspectele formale ale judecății.

Astfel, contestatoarea

susține că, atâta timp cât instanțele de apel și de recurs nu s-au pronunțat cu

privire la temeinicia pretențiilor, aceasta este în imposibilitatea de a opune

persoanelor vinovate de dizolvarea ilicită a asociației autoritatea de lucru

judecat cu privire la întinderea pretențiilor și temeinicia lor; or, această

greșeală nu ar putea fi constatată și nici remediată pe calea extraordinară de

atac a contestației în anulare, deoarece vizează stabilirea cadrului procesual

și modul în care instanța de recurs a soluționat problemele de drept cu care

s-a considerat învestită.

Nefiind vorba despre

o omisiune a analizării vreunui motiv de recurs, nu poate fi primită nici

susținerea contestatoarei în sensul că o asemenea soluție ar fi contrară

articolului 6 paragraful 1 din C.E.D.O. și că ar avea loc o încălcare a

dreptului său la un proces echitabil.

Conform

jurisprudenței C.E.D.O., noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță

care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuși, în mod

real, problemele enunțate care i-au fost supuse și nu doar să reia pur și

simplu concluziile unei instanțe inferioare.

Or, în cauza de față,

instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs invocate de recurentă și

toate criticile formulate în susținerea acestora, neputând fi deci reținută

nici o încălcare a dreptului său la un proces echitabil, garantat de art. 6

paragraful 1 din C.E.D.O.

Așa fiind, văzând

cerințele art. 318 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

contestația în anulare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge contestația

în anulare formulată de contestatoarea SC C.A. SRL Sibiu, prin administrator

judiciar B.G. împotriva deciziei civile nr. 3666 din 14 noiembrie 2007,

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială în dosarul

nr. 396/57/2006.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 4 iunie 2008.