ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1949/2008

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 3666 din 14 noiembrie 2007, pronunțată în dosarul nr. 396/57/2006, a respins recursul declarat de reclamanta SC C.A. SRL Sibiu, prin administrator judiciar împotriva deciziei nr. 5/ A din 16 ianuarie 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. La data de 4 decembrie 2007, reclamanta SC C.A. SRL Sibiu, prin administrator judiciar B.G. a formulat contestație în anulare împotriva acestei decizii, în contradictoriu cu intimatele SC R.T. SA Tălmaciu și A.P.R. Tălmaciu, prin lichidator SC I.C.

SRL Sibiu, motivele contestației fiind depuse în termen, la data de 31 martie 2008 și întemeiate pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ. În motivare, contestatoarea a arătat, în esență, că instanța a respins recursul, însă a omis din greșeală să se pronunțe cu privire la motivul de recurs invocat de aceasta privind faptul că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la temeinicia acțiunii formulate împotriva pârâtelor A.P.R. și SC R. SA Tălmaciu. În aceste condiții, apreciază contestatoarea, instanțele de apel și recurs trebuiau să se pronunțe și cu privire la excepția lipsei calității procesuale a pârâtei SC R. SA. Mai susține contestatoarea că, atât timp cât în cauza ce a avut ca obiect obligarea pârâtei SC R. SA și A.P.R.

la plata sumei de 1.105.000 DOLARI S.U.A. instanța de apel și cea de recurs nu s-au pronunțat cu privire la temeinicia pretențiilor, aceasta este în imposibilitatea de a opune persoanelor vinovate de dizolvarea ilicită a asociației autoritatea de lucru judecat cu privire la întinderea pretențiilor și temeinicia lor. Aceasta deși în cauză s-au administrat probe și s-au efectuat trei expertize tehnice de evaluare a investițiilor. În fine, prin aceasta apreciază contestatoarea că nu a beneficiat de un proces echitabil, în sensul dat de art. 6 din C.E.D.O., fiind încălcate și dispozițiile art. 720 6 C. proc. civ. Contestația în anulare, astfel formulată și motivată, va fi respinsă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Potrivit dispozițiilor art. 318 C. proc.

civ., „Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”. În contestația de față, primul motiv invocat de contestatoare, în sensul că instanța de recurs a omis din greșeală să se pronunțe cu privire la unul dintre motivele de recurs formulate, nu poate fi reținut de către instanță, acesta fiind neîntemeiat. Astfel, pentru ca o contestație în anulare să poată fi admisă în temeiul art. 318 alin. (1) C. proc. civ., trebuie îndeplinite următoarele condiții: instanța de recurs să fi omis să cerceteze vreunul din motivele de casare și această omisiune să se fi produs din greșeală; așadar, această a doua teză a art. 318 C. proc.

civ., are în vedere numai omisiunea de a examina unul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Dacă instanța de recurs a analizat însă complet motivul de recurs, neînsușirea lui nu constituie motiv de contestație. Aceasta este, de altfel, și situația reținută în speța de față, din analiza hotărârii contestate reieșind că au fost cercetate și s-a răspuns la toate motivele de recurs formulate, astfel încât nu se poate aprecia că instanța de recurs a omis să cerceteze vreunul sau mai multe dintre aceste motive. Nici cel de-al doilea motiv invocat prin contestația în anulare nu poate fi primit, acesta vizând o greșeală de judecată, și nu o greșeală privind aspectele formale ale judecății.

Astfel, contestatoarea susține că, atâta timp cât instanțele de apel și de recurs nu s-au pronunțat cu privire la temeinicia pretențiilor, aceasta este în imposibilitatea de a opune persoanelor vinovate de dizolvarea ilicită a asociației autoritatea de lucru judecat cu privire la întinderea pretențiilor și temeinicia lor; or, această greșeală nu ar putea fi constatată și nici remediată pe calea extraordinară de atac a contestației în anulare, deoarece vizează stabilirea cadrului procesual și modul în care instanța de recurs a soluționat problemele de drept cu care s-a considerat învestită. Nefiind vorba despre o omisiune a analizării vreunui motiv de recurs, nu poate fi primită nici susținerea contestatoarei în sensul că o asemenea soluție ar fi contrară articolului 6 paragraful 1 din C.E.D.O.

și că ar avea loc o încălcare a dreptului său la un proces echitabil. Conform jurisprudenței C.E.D.O., noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuși, în mod real, problemele enunțate care i-au fost supuse și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare. Or, în cauza de față, instanța de recurs a analizat toate motivele de recurs invocate de recurentă și toate criticile formulate în susținerea acestora, neputând fi deci reținută nici o încălcare a dreptului său la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din C.E.D.O. Așa fiind, văzând cerințele art. 318 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC C.A. SRL Sibiu, prin administrator judiciar B.G. împotriva deciziei civile nr. 3666 din 14 noiembrie 2007, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială în dosarul nr. 396/57/2006. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 iunie 2008.