ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1627/2008

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Olt, secția comercială și de contencios administrativ, la

nr. 6184/104/2006, reclamantul B.N. a chemat în judecată pe pârâta SC E. SA

SLATINA pentru a se dispune anularea hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 11 septembrie

2006.

În motivarea acțiunii

reclamantul arată că prin hotărârea a cărei anulare o solicită s-a dispus

majorarea de principiu a capitalului social al pârâtei prin emiterea unui număr

de 1221245 acțiuni în schimbul aportului în numerar al acționarilor existenți,

în temeiul art. 210 din Legea nr. 31/1990 cu acordarea dreptului de preferință

al acestora și s-a stabilit ca un nr. de 288000 acțiuni în valoare de 720000

lei să revină acționarului SC V. SRL, în temeiul O.G. nr. 25/2002, astfel cum a

fost modificată.

Reclamantul a

susținut că prin adoptarea hotărârii au fost încălcate prevederi ale O.G. nr.

25/2002 respectiv ale art. 13 alin. (1) care dispune că „sunt considerate ca

realizate și obligațiile de investiții efectuate în nume propriu de asociați

și/sau obligațiile cumpărătorului ori de către societățile din cadrul grupului

din care face parte” și ale alin. (2) „prevederile alin. (1) se aplică și

membrilor asociaților P.A.S. chiar dacă dețin în nume propriu acțiuni/părți

sociale ale societății”, ori contractul de privatizare a avut drept cumpărători

Asociația Salariaților P.A.S. E. SA care era singura obligată să realizeze

investițiile sub rezerva realizării acestora de către membrii asociației P.A.S.

Reclamantul a mai

susținut că noile prevederi legale nu permit unui terț să efectueze

investițiile asumate prin contractul de privatizare decât sub condiția de a fi

membru al Asociației P.A.S., așadar realizarea obligațiilor din contractul de

privatizare de către SC V. SRL nu semnifică îndeplinirea acestor obligații de

către cumpărătorul Asociației P.A.S.

Tribunalul Olt, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 9 din 6 martie

2007, a luat act că pârâta a renunțat la excepția tardivității introducerii

cererii și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul B.N.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că prin adoptarea hotărârii A.G.E.A. nr. 2

din 11 septembrie 2006 nu au fost încălcate dispozițiile O.G. nr. 25/2002 și,

de asemenea, au fost respectate dispozițiile art. 206 din Legea nr. 31/1990

deoarece din actele depuse la dosar SC V. SRL deținea 23,58 % din capitalul

social al societății la data de 1 septembrie 2006, înainte de emiterea

hotărârii A.G.E.A., iar prin hotărâre a primit același procent de acțiuni.

Împotriva sentinței

reclamantul B.N. a declarat apel solicitând admiterea apelului, schimbarea în

tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii.

În motivarea apelului

reclamantul a arătat că instanța de fond a interpretat greșit prevederile

cuprinse în art. 3 alin. (2) al O.G. nr. 25/2002 care enumeră sursele de

finanțare din care pot fi realizate de către cumpărător investițiile la care

s-a angajat prin contractul de privatizare astfel că SC V. SRL nu avea dreptul

de a realiza investițiile în numele P.A.S. E. SA, întrucât nu era membru P.A.S.

Reclamanta-apelantă a

mai arătat că hotărârea nu a analizat motivul de nulitate absolută invocat,

referitor la faptul că aportul SC V. RL nu reprezintă un aport în numerar la capitalul

SC E. SA în condițiile art. 210 și urm. din Legea nr. 31/1990. Mai mult conform

art. 91 din O.G. nr. 25/2002, în perioada de derulare a contractelor,

transmiterea acțiunilor de la cumpărător către terți este condiționată de

obținerea prealabilă a acordului scris a autorității sub sancțiunea nulității

de drept a transmiterii acțiunilor.

Un ultim motiv de

apel a vizat faptul că deși interzisă de art. 215 alin. (2) din Legea nr. 31/1990,

majorarea capitalului social s-a realizat prin aportul unei creanțe.

Curtea de Apel

Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 173 din 5 iulie 2007, a respins

apelul reclamantului cu motivarea în esență că din dispozițiile art. 3 alin.

(2) lit. h) și i) din O.G. nr. 25/2002 modificată prin O.G. nr. 40/2004 care

reprezintă norma generală coroborat cu cazul special prevăzut de art. 13 alin.

(1) din același act normativ, rezultă că obligațiile investiționale puteau fi

realizate de către un terț cum era SC V. SRL la data realizării acestora și că

nu există nici o dispoziție legală care să interzică majorarea capitalului social

cu valoarea investițională asumată prin contractul de privatizare.

Cu petiția

înregistrată la data de 14 august 2007, în termen legal reclamantul B.N. a

declarat recurs împotriva deciziei anterior menționată solicitând admiterea

recursului, modificarea deciziei și anularea hotărârii A.G.A. nr. 2 din 11

septembrie 2006 a SC E. SA.

Prin criticile

invocate, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., reclamantul a arătat în ce a constat aplicarea greșită a legii de către

instanța de apel.

Astfel, reclamantul

arată că hotărârea A.G.E.A. nr. 2 prin care s-a hotărât majorarea capitalului

social al SC E. SA a fost luată fără temei legal, întrucât la data de 11

septembrie 2006 nu mai era posibilă majorarea capitalului social al unei

societăți comerciale în temeiul O.G. nr. 25/2002 prin efectuarea investițiilor

asumate prin contractul de privatizare, întrucât actul normativ a fost

modificat prin O.G. nr. 40/2003.

Mai arată recurentul

că investițiile în materia contractelor de privatizare se puteau realiza numai

intuitu personae de către cumpărător și de către asociații/afiliații

cumpărătorului sau de către membrii P.A.S., în condițiile modificării aduse art.

13 din O.G. nr. 25/2002 prin O.G. nr. 40/2003, categorii din care SC V. SRL nu

face parte fiind terț față de toate aceste categorii.

Printr-un alt motiv

de recurs invocat reclamantul arată că hotărârea A.G.E.A. nr. 2 din 11

septembrie 2006 a SC E. SA încalcă dispozițiile art. 9

1

din O.G. nr.

25/2002 privind transferul acțiunilor în perioada de derulare a contractului de

privatizare care este condiționat de obținerea prealabilă a acordului scris al

A.V.A.S., constituind de fapt un transfer mascat de acțiuni.

Recurentul conchide

arătând că hotărârea nr. 2 din 11 septembrie 2006 aprobă practic majorarea

capitalului social al SC E. SA prin aportul unei creanțe deținute de un terț SC

V. SRL împotriva unui terț acționar, P.A.S. E., ceea ce este de natură să

atragă sancțiunea nulității absolute conform art. 215 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

Recursul declarat de

reclamant nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente.

Analizând decizia

recurată în raport de motivele de recurs invocate cât și de actele și

înscrisurile dosarului, Înalta Curte constată că hotărârea este legală.

Astfel, din analiza

primului motiv de recurs invocat, rezultă că instanța de apel ca de altfel și

instanța de fond a interpretat corect dispozițiile O.G. nr. 25/2002 astfel cum

a fost modificată de O.G. nr. 40/2003, deoarece prin modificarea art. 11 din

prima ordonanță menționată nu a fost interzisă majorarea capitalului social cu

valoarea investițiilor realizate de cumpărător sau de terț ci doar a fost

înlăturată obligația prezentării dovezii de realizare a majorării de capital,

fiind considerat suficient certificatul emis de cenzori sau de către firma de

audit.

Având în vedere că

din actele normative menționate de recurent nu rezultă nici o prevedere care să

interzică majorarea capitalului social cu valoarea investițiilor asumate prin

contractul de privatizare, motivul de recurs va fi respins ca nefondat.

Nu poate fi primită

nici critica referitoare la faptul că investițiile în materia contractelor de

privatizare se puteau realiza numai intuitu personae de către cumpărător și de

către asociații/afiliații cumpărătorului sau de către membrii P.A.S., în

condițiile modificării aduse art. 13 din O.G. nr. 25/2002 prin O.G. nr. 40/2003,

categorii din care SC V. SRL nu făcea parte, fiind terț față de aceste categorii.

Instanța de apel a interpretat corect dispozițiile cuprinse în art. 3 alin. (2)

lit. h) și i) din O.G. nr. 25/2002 în care sunt enumerate sursele din care pot

fi realizate investițiile și anume sume de bani acordate de un terț societății

în baza unei convenții cu cumpărătorul. Astfel, SC V. SRL, terț față de

contractul de privatizare a încheiat cu cumpărătorul convenția nr. 333 din 19

februarie 2004 prin care s-a angajat expres să execute obligațiile din

contractul de privatizare și a efectuat în nume propriu investițiile dobândind

cu acordul A.V.A.S. exprimat în actul adițional nr. 4 din 14 aprilie 2004 la

contractul de privatizare, acțiunile aferente aportului său la capitalul social

al societății.

Nu poate fi primită

nici critica privitoare la faptul că prin hotărârea A.G.E.A. a cărei anulare a

solicitat, s-a aprobat majorarea capitalului social al SC E. SA prin aportul

unei creanțe, întrucât SC V. SRL a adus în nume propriu un aport în numerar la

capitalul societății și a primit în urma majorării un număr corespunzător de

acțiuni și deci nu au fost încălcate prin această majorare de capital,

dispozițiile art. 215 alin. (2) din Legea nr. 31/1990.

În concluzie, în

cauză nefiind incidente dispozițiile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.,

hotărârea atacată fiind legală, recursul declarat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul B.N. împotriva deciziei civile nr. 173 din 5 iulie 2007

a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi  14 mai 2008.