ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1627/2008

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția comercială și de contencios administrativ, la nr. 6184/104/2006, reclamantul B.N. a chemat în judecată pe pârâta SC E. SA SLATINA pentru a se dispune anularea hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 11 septembrie 2006. În motivarea acțiunii reclamantul arată că prin hotărârea a cărei anulare o solicită s-a dispus majorarea de principiu a capitalului social al pârâtei prin emiterea unui număr de 1221245 acțiuni în schimbul aportului în numerar al acționarilor existenți, în temeiul art. 210 din Legea nr. 31/1990 cu acordarea dreptului de preferință al acestora și s-a stabilit ca un nr. de 288000 acțiuni în valoare de 720000 lei să revină acționarului SC V. SRL, în temeiul O.G.

nr. 25/2002, astfel cum a fost modificată. Reclamantul a susținut că prin adoptarea hotărârii au fost încălcate prevederi ale O.G. nr. 25/2002 respectiv ale art. 13 alin. (1) care dispune că „sunt considerate ca realizate și obligațiile de investiții efectuate în nume propriu de asociați și/sau obligațiile cumpărătorului ori de către societățile din cadrul grupului din care face parte” și ale alin. (2) „prevederile alin. (1) se aplică și membrilor asociaților P.A.S. chiar dacă dețin în nume propriu acțiuni/părți sociale ale societății”, ori contractul de privatizare a avut drept cumpărători Asociația Salariaților P.A.S. E. SA care era singura obligată să realizeze investițiile sub rezerva realizării acestora de către membrii asociației P.A.S.

Reclamantul a mai susținut că noile prevederi legale nu permit unui terț să efectueze investițiile asumate prin contractul de privatizare decât sub condiția de a fi membru al Asociației P.A.S., așadar realizarea obligațiilor din contractul de privatizare de către SC V. SRL nu semnifică îndeplinirea acestor obligații de către cumpărătorul Asociației P.A.S. Tribunalul Olt, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 9 din 6 martie 2007, a luat act că pârâta a renunțat la excepția tardivității introducerii cererii și a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul B.N. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin adoptarea hotărârii A.G.E.A. nr. 2 din 11 septembrie 2006 nu au fost încălcate dispozițiile O.G.

nr. 25/2002 și, de asemenea, au fost respectate dispozițiile art. 206 din Legea nr. 31/1990 deoarece din actele depuse la dosar SC V. SRL deținea 23,58 % din capitalul social al societății la data de 1 septembrie 2006, înainte de emiterea hotărârii A.G.E.A., iar prin hotărâre a primit același procent de acțiuni. Împotriva sentinței reclamantul B.N. a declarat apel solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii. În motivarea apelului reclamantul a arătat că instanța de fond a interpretat greșit prevederile cuprinse în art. 3 alin. (2) al O.G. nr. 25/2002 care enumeră sursele de finanțare din care pot fi realizate de către cumpărător investițiile la care s-a angajat prin contractul de privatizare astfel că SC V. SRL nu avea dreptul de a realiza investițiile în numele P.A.S.

E. SA, întrucât nu era membru P.A.S. Reclamanta-apelantă a mai arătat că hotărârea nu a analizat motivul de nulitate absolută invocat, referitor la faptul că aportul SC V. RL nu reprezintă un aport în numerar la capitalul SC E. SA în condițiile art. 210 și urm. din Legea nr. 31/1990. Mai mult conform art. 91 din O.G. nr. 25/2002, în perioada de derulare a contractelor, transmiterea acțiunilor de la cumpărător către terți este condiționată de obținerea prealabilă a acordului scris a autorității sub sancțiunea nulității de drept a transmiterii acțiunilor. Un ultim motiv de apel a vizat faptul că deși interzisă de art. 215 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, majorarea capitalului social s-a realizat prin aportul unei creanțe.

Curtea de Apel Craiova, secția comercială, prin decizia nr. 173 din 5 iulie 2007, a respins apelul reclamantului cu motivarea în esență că din dispozițiile art. 3 alin. (2) lit. h) și i) din O.G. nr. 25/2002 modificată prin O.G. nr. 40/2004 care reprezintă norma generală coroborat cu cazul special prevăzut de art. 13 alin. (1) din același act normativ, rezultă că obligațiile investiționale puteau fi realizate de către un terț cum era SC V. SRL la data realizării acestora și că nu există nici o dispoziție legală care să interzică majorarea capitalului social cu valoarea investițională asumată prin contractul de privatizare. Cu petiția înregistrată la data de 14 august 2007, în termen legal reclamantul B.N.

a declarat recurs împotriva deciziei anterior menționată solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei și anularea hotărârii A.G.A. nr. 2 din 11 septembrie 2006 a SC E. SA. Prin criticile invocate, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reclamantul a arătat în ce a constat aplicarea greșită a legii de către instanța de apel. Astfel, reclamantul arată că hotărârea A.G.E.A. nr. 2 prin care s-a hotărât majorarea capitalului social al SC E. SA a fost luată fără temei legal, întrucât la data de 11 septembrie 2006 nu mai era posibilă majorarea capitalului social al unei societăți comerciale în temeiul O.G. nr. 25/2002 prin efectuarea investițiilor asumate prin contractul de privatizare, întrucât actul normativ a fost modificat prin O.G.

nr. 40/2003. Mai arată recurentul că investițiile în materia contractelor de privatizare se puteau realiza numai intuitu personae de către cumpărător și de către asociații/afiliații cumpărătorului sau de către membrii P.A.S., în condițiile modificării aduse art. 13 din O.G. nr. 25/2002 prin O.G. nr. 40/2003, categorii din care SC V. SRL nu face parte fiind terț față de toate aceste categorii. Printr-un alt motiv de recurs invocat reclamantul arată că hotărârea A.G.E.A. nr. 2 din 11 septembrie 2006 a SC E. SA încalcă dispozițiile art. 9 1 din O.G. nr. 25/2002 privind transferul acțiunilor în perioada de derulare a contractului de privatizare care este condiționat de obținerea prealabilă a acordului scris al A.V.A.S., constituind de fapt un transfer mascat de acțiuni.

Recurentul conchide arătând că hotărârea nr. 2 din 11 septembrie 2006 aprobă practic majorarea capitalului social al SC E. SA prin aportul unei creanțe deținute de un terț SC V. SRL împotriva unui terț acționar, P.A.S. E., ceea ce este de natură să atragă sancțiunea nulității absolute conform art. 215 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. Recursul declarat de reclamant nu este fondat și va fi respins pentru următoarele considerente. Analizând decizia recurată în raport de motivele de recurs invocate cât și de actele și înscrisurile dosarului, Înalta Curte constată că hotărârea este legală. Astfel, din analiza primului motiv de recurs invocat, rezultă că instanța de apel ca de altfel și instanța de fond a interpretat corect dispozițiile O.G.

nr. 25/2002 astfel cum a fost modificată de O.G. nr. 40/2003, deoarece prin modificarea art. 11 din prima ordonanță menționată nu a fost interzisă majorarea capitalului social cu valoarea investițiilor realizate de cumpărător sau de terț ci doar a fost înlăturată obligația prezentării dovezii de realizare a majorării de capital, fiind considerat suficient certificatul emis de cenzori sau de către firma de audit. Având în vedere că din actele normative menționate de recurent nu rezultă nici o prevedere care să interzică majorarea capitalului social cu valoarea investițiilor asumate prin contractul de privatizare, motivul de recurs va fi respins ca nefondat. Nu poate fi primită nici critica referitoare la faptul că investițiile în materia contractelor de privatizare se puteau realiza numai intuitu personae de către cumpărător și de către asociații/afiliații cumpărătorului sau de către membrii P.A.S., în condițiile modificării aduse art. 13 din O.G.

nr. 25/2002 prin O.G. nr. 40/2003, categorii din care SC V. SRL nu făcea parte, fiind terț față de aceste categorii. Instanța de apel a interpretat corect dispozițiile cuprinse în art. 3 alin. (2) lit. h) și i) din O.G. nr. 25/2002 în care sunt enumerate sursele din care pot fi realizate investițiile și anume sume de bani acordate de un terț societății în baza unei convenții cu cumpărătorul. Astfel, SC V. SRL, terț față de contractul de privatizare a încheiat cu cumpărătorul convenția nr. 333 din 19 februarie 2004 prin care s-a angajat expres să execute obligațiile din contractul de privatizare și a efectuat în nume propriu investițiile dobândind cu acordul A.V.A.S. exprimat în actul adițional nr. 4 din 14 aprilie 2004 la contractul de privatizare, acțiunile aferente aportului său la capitalul social al societății.

Nu poate fi primită nici critica privitoare la faptul că prin hotărârea A.G.E.A. a cărei anulare a solicitat, s-a aprobat majorarea capitalului social al SC E. SA prin aportul unei creanțe, întrucât SC V. SRL a adus în nume propriu un aport în numerar la capitalul societății și a primit în urma majorării un număr corespunzător de acțiuni și deci nu au fost încălcate prin această majorare de capital, dispozițiile art. 215 alin. (2) din Legea nr. 31/1990. În concluzie, în cauză nefiind incidente dispozițiile pct. 9 al art. 304 C. proc. civ., hotărârea atacată fiind legală, recursul declarat va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul B.N. împotriva deciziei civile nr. 173 din 5 iulie 2007 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2008.