ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3630/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată, reclamantul R.L.

solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice și

Agenția Națională pentru Stabilirea Despăgubirilor - Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța să

fie obligat pârâtul la trimiterea fără întârziere a Dosarului nr. 37905 la un

evaluator autorizat desemnat de instanța de judecată și, în baza raportului

întocmit de acesta să-i fie emis titlul de despăgubire conform Legilor nr.

10/2001 și 247/2005 și a Deciziei nr. 61/C a Curții de Apel Constanța

pronunțată la 19 februarie 2007 în Dosarul civil nr. 125/36/2007 pentru

imobilul - construcție - vilă cu 12 camere (220 mp) din Mangalia, Str. I.V.S.

(fostă R.M.) trecut abuziv în proprietatea statului prin Decretul nr. 92/1950

și care nu mai poate fi restituit în natură; să fie obligat pârâtul la plata

unor daune cominatorii în valoare de 100 euro pentru fiecare zi de întârziere,

după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii instanței, ca sancțiune

pentru refuzul de finalizare a dosarului său cu nr. 37905, aflat la Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor din data de 28 mai 2007, când i-a

fost depus de către Primăria Municipiului Mangalia.

Pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare, arătând că

solicitarea reclamantului de desemnare a unui evaluator a rămas fără obiect,

întrucât, în ședința Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din

data de 31 ianuarie 2008 a fost aprobată cererea pe caz special, aspect ce

implică și desemnarea unui evaluator. De asemenea, a solicitat respingerea

capătului de cerere privind obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor la plata de daune cominatorii de 100 euro/zi de întârziere, ca

inadmisibil.

Prin Sentința civilă

nr. 2782 din 6 aprilie 2011 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de

reclamant, a obligat pârâta să desemneze, în termen de 5 zile de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii, un evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare

și să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în termen de 30 de zile

de la întocmirea raportului de evaluare și a respins ca inadmisibil capătul de

cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii.

Pentru a pronunța

această hotărâre instanța a reținut că reclamantul, în calitate de persoană

îndreptățită, conform Deciziei nr. 61/C din 19 februarie 2007, pronunțată de

Curtea de Apel Constanța, în Dosarul civil nr. 125/26/2007 și Deciziei nr. 257

din 18 ianuarie 2005 emisă de AVAS, prin care s-au acordat despăgubiri pentru

imobilul din Mangalia, str. I.V.S., se plânge de refuzul nejustificat al

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a-i soluționa cererea de

despăgubiri prin finalizarea procedurii prevăzute în Titlul VII al Legii nr.

247/2005.

Din actele dosarului

rezultă că notificarea reclamantului împreună cu dispoziția de plată a

despăgubirilor și întreaga documentație aferentă au fost înaintate Comisiei

Centrale la 28 mai 2007, sub nr. 37905.

Curtea de Apel a

considerat că, în condițiile în care imobilul a fost identificat, s-a stabilit

că acesta nu poate fi restituit în natură, recunoscându-se, deja, dreptul

reclamantului la despăgubiri, depășirea termenului rezonabil de soluționare a

cererii de plată efectivă a despăgubirilor (în condițiile în care procedura

administrativă s-a declanșat în anul 2002, nefiind finalizată până la data

sesizării instanței, 22 noiembrie 2010) constituie un refuz nejustificat al

pârâtei de a soluționa cererea reclamantului referitoare la un drept legitim,

astfel cum acest refuz este definit de art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește

capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii,

instanța de fond a constatat că, în conformitate cu dispozițiile art. 580

3

C. prov. civ., pentru neexecutarea obligațiilor de a face, care nu pot fi

îndeplinite prin altă persoană decât debitorul, nu se pot acorda daune

cominatorii, creditorul obligației având doar posibilitatea de a sesiza

instanța de executare cu o cerere de obligare a debitorului la plata unei

amenzi civile în favoarea statului, precum și de solicitare de despăgubiri

pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligației.

Față de aceste

împrejurări, Curtea de Apel a respins ca inadmisibil capătul de cerere

referitor la plata daunelor cominatorii.

Împotriva hotărârii

instanței de fond pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a

declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că soluția instanței de fond privind obligarea Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să transmită dosarul administrativ

către evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare este netemeinică.

Instanța de fond, în

mod greșit, a reținut că, în speță este incident refuzul nejustificat așa cum

este definit în art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004.

În Ședința Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din data de 31 ianuarie 2008 a fost

aprobată cererea pe caz special, aspect ce implică și desemnarea unui

evaluator. S-a atașat la dosarul cauzei, extras din tabelul privind aprobarea

dosarelor de despăgubirilor în baza art. 3 din Decizia nr. 2815/2008, din Ședința

Comisiei Centrale din data de 31 ianuarie 2008.

Prin urmare,

solicitarea de desemnare a unui evaluator a rămas fără obiect.

Un alt aspect pentru

care se critică soluția instanței de fond este acela că instanța a obligat

Comisia Centrală la emiterea deciziei în termen de 30 de zile de la comunicarea

raportului de evaluare și să desemneze un evaluator în cinci zile de la

rămânerea irevocabilă a hotărârii.

De remarcat și opinia

conturată în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, conform căreia

„procedurile administrative stabilite de Legea nr. 247/2005 pentru acordarea

despăgubiri lor aferente imobilelor preluate în mod abuziv și care nu pot fi

restituite în natură sunt proceduri complexe, cuprinzând mai multe etape

distincte, în care sunt implicate mai multe entități, astfel încât, în mod

obiectiv, nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de art. 2 lit. h) din

Legea nr. 554/2004, care constituie dreptul comun în materia contenciosului

administrativ” (Decizia nr. 518 din 3 februarie 2009 pronunțată de Înalta Curte

de Casație și Justiție în Dosarul nr. 30455/3/2007).

Prin urmare,

obligația statuată nu poate fi executată în termenul impus de către instanță.

Examinând cauza și

sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile

legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este fondat numai

în ceea ce privește dispozițiile de fixare a unui termen pentru îndeplinirea

obligațiilor stabilite în sarcina pârâtei.

Pentru a ajunge la

această soluție instanța a avut în vedere faptul că legiuitorul nu a stabilit

un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă, însă această

omisiune nu poate conduce la ideea că autoritatea publică este abilitată să

determine ea însăși acest interval de timp, fiind necesar ca deciziile

reprezentând titlurile de despăgubire să fie emise într-un termen rezonabil, în

sensul dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, așa

cu s-a pronunțat în mod constant această instanță supremă.

Însă, acest lucru nu

conduce la ideea că autoritatea trebuie obligată să desemneze în termen de 5

zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, un evaluator pentru întocmirea

raportului de evaluare și să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire în

termen de 30 de zile de la întocmirea raportului de evaluare.

Înalta Curte va

modifica sentința recurată și va înlătura această dispoziție, având în vedere

și jurisprudența acestei instanțe.

Pe fondul cauzei,

Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și

legală pe care o va menține pentru următoarele considerente:

Legea nr. 247/2005

stabilește procedura administrativă și etapele din cadrul acesteia care trebuie

parcurse în vederea emiterii unei decizii de către Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, reprezentând titlul de despăgubire.

Astfel fiind, în

acord cu prevederile art. 16 din Legea nr. 247/2005 deciziile/dispozițiile

emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de

retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice

centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume

care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația

juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă

acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate

depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau

pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale,

pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de

zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Dispozițiile

autorităților administrației publice locale vor fi centralizate pe județe la

nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, însoțite de referatul

conținând avizul de legalitate al instituției prefectului, ulterior exercitării

controlului de legalitate de către acesta. Deciziile/dispozițiile sau, după

caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoțite de înscrisuri care atestă

imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parțial, a unor alte

bunuri sau servicii disponibile, deținute de entitatea învestită cu

soluționarea notificării.

Alin. (3) al

aceluiași articol prevede că în termen de 30 de zile de la data intrării în

vigoare a prezentei legi, Biroul Central va proceda la predarea, pe bază de

proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul Comisiei Centrale a

tuturor documentațiilor depuse de către titularii deciziilor/dispozițiilor

motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de

valoare nominală și care nu au fost soluționate până la data intrării în

vigoare a prezentei legi.

Pe baza situației

juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri,

Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la

alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de

restituire în natură. Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la

centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod

întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea

vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în

vederea întocmirii raportului de evaluare.

După primirea

dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua

procedura de specialitate și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va

transmite Comisiei Centrale. Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor

în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.

După cum s-a arătat,

Legea nr. 247/2005, în Titlul VII nu a prevăzut un termen în care să se

soluționeze dosarele în care s-au stabilit despăgubiri pentru imobilele preluate

abuziv și nici prin Normele metodologice de aplicare a Titlului VII, aprobate

prin H.G. nr. 1095/2005 nu s-au stabilit termene de soluționare.

Inițial, Comisia

Centrală a stabilit soluționarea aleatorie a dosarelor, iar ulterior, prin

Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 s-a prevăzut că ordinea de soluționare

a dosarelor înaintate va fi cea a înregistrării.

Raportat la

criteriile recunoscute în jurisprudența CEDO se constată că sunt nefondate

criticile recurentei deoarece nu s-au invocat motive care să justifice durata

excesivă a procedurii administrative.

Activitatea pârâtei

trebuie organizată de organele competente din interiorul său în așa fel încât

să asigure rezolvarea dosarelor înregistrate într-un termen rezonabil, iar prin

conduita pârâtei de a tergiversa soluționarea cererii reclamantei de emitere a

titlului de despăgubire se aduc grave prejudicii acesteia.

Prin urmare, pentru

considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi admis și se va modifica sentința atacată în sensul

că se va înlătura dispozițiile de fixare a termenelor pentru îndeplinirea

obligațiilor stabilite în sarcina pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor și se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârii recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva

Sentinței civile nr. 2782 din 6 aprilie 2011 a Curții de Apel București, secția

a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte

sentința atacată în sensul că înlătură dispozițiile de fixare a termenelor

pentru îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina pârâtei Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Menține celelalte

dispoziții ale hotărârii recurate.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 20 septembrie 2012.

Procesat de GGC - LM