ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 154/2006

Asupra cererii de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 2068 din 18 noiembrie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondată plângerea petentului T.I. împotriva rezoluției nr. 24/P/2007 din 17 iulie 2007 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția parchetelor militare, pe care a menținut-o. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin rezoluția menționată s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de col. Ț.I., grl. bg. O.A., grl. bg. V.D., lt.col. M.M., cpt. M.M. pentru infracțiunile prev. de art. 246, 289 și 291 C. pen. A mai reținut că față de aceștia petentul T.I. întocmise o plângere penală acuzându-i că în exercițiul atribuțiunilor de serviciu intimații au semnat întâmpinări depuse în dosarele instanțelor de judecată în care petentul a avut calitate procesuală activă.

Procurorul a constatat că petentul s-a adresat instanțelor judecătorești cerând a se constatat caracterul nelegal al trecerii sale în rezervă din data de 29 februarie 1968, și daune materiale și morale. Acțiunea petentului a fost respinsă prin sentința nr. 1090/2003 a Tribunalului Prahova, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 154/2006 a Curții de Apel Ploiești. Curtea, a mai reținut că potrivit motivării din rezoluție răspunderea penală pentru fapte din 1968-1990 s-a împlinit termenul de prescripție. Pe de altă parte, a reținut că din examinarea actelor premergătoare nu rezultă că în cauză s-ar fi comis fapte penale, astfel că rezoluția este temeinică și legală, motiv pentru care a făcut aplicarea art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc.

pen. Împotriva sentinței penale nr. 2068 din 18 noiembrie 2008 a Înaltei Curții de Casație și Justiție a formulat cerere de revizuire petentul T.I. Cererea este inadmisibilă. Pe de o parte, Curtea constată că sentința atacată a devenit definitivă prin respingerea recursului petentul, ca nefondat, prin decizia Completului de 9 judecători din 6 iulie 2009 din cadrul Înaltei Curții de Casație și Justiție. Pe de altă parte, constată că prin decizia nr. 17 din 19 martie 2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curții de Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii, cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțată în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc.

pen., este inadmisibilă. Or, prezenta cerere de revizuire este formulată într-o astfel de cauză. Așa fiind, această cerere va fi respinsă ca inadmisibilă, cu obligarea petentului la cheltuieli judiciare către stat. Pe de altă parte, în cursul dezbaterii, petentul a cerut sesizarea Curții Constituționale pentru a se constata neconstituționalitatea dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. și a deciziei în interesul Legii nr. 17/2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție. Cererea de sesizare a Curții Constituționale urmează a fi respinsă având în vedere că excepția de neconstituționalitate a disp. art. 278 1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. și a deciziei în interesul legii nr. XVII a Înaltei Curții de Casație și Justiție sunt inadmisibile potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Astfel, pe de o parte deciziile în interesul legii nu pot face obiectul sesizării Curții Constituționale. Pe de altă parte, pentru sesizarea Curții Constituționale cu excepție de neconstituționalitate este nevoie ca invocarea excepției să fie pertinentă cauzei. Or, invocarea pur și simplu a disp. art. 278 1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. ca fiind neconstituționale, nu este de natură a fi considerată ca fiind pertinentă cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de revizuientul T.I., constatând inadmisibilitatea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 1 alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. și a deciziei în interesul Legii nr. 17 din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secții unite, în raport cu dispozițiile art. 20, 21 și 23 din Constituția României. Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul T.I. împotriva sentinței penale nr. 2068 din 18 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 6360/1/2008. Obligă revizuientul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs. Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2010.