ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 154/2006

Asupra cererii de

față,

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2068 din 18

noiembrie 2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a respins ca nefondată

plângerea petentului T.I. împotriva rezoluției nr. 24/P/2007 din 17 iulie 2007

a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

parchetelor militare, pe care a menținut-o.

Pentru a hotărî

astfel, instanța a reținut că prin rezoluția menționată s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de col. Ț.I., grl. bg. O.A., grl. bg. V.D., lt.col. M.M.,

cpt. M.M. pentru infracțiunile prev. de art. 246, 289 și 291 C. pen. A mai

reținut că față de aceștia petentul T.I. întocmise o plângere penală acuzându-i

că în exercițiul atribuțiunilor de serviciu intimații au semnat întâmpinări

depuse în dosarele instanțelor de judecată în care petentul a avut calitate

procesuală activă.

Procurorul a

constatat că petentul s-a adresat instanțelor judecătorești cerând a se

constatat caracterul nelegal al trecerii sale în rezervă din data de 29

februarie 1968, și daune materiale și morale.

Acțiunea petentului a

fost respinsă prin sentința nr. 1090/2003 a Tribunalului Prahova, rămasă

irevocabilă prin Decizia nr. 154/2006 a Curții de Apel Ploiești.

Curtea, a mai reținut

că potrivit motivării din rezoluție răspunderea penală pentru fapte din

1968-1990 s-a împlinit termenul de prescripție.

Pe de altă parte, a

reținut că din examinarea actelor premergătoare nu rezultă că în cauză s-ar fi

comis fapte penale, astfel că rezoluția este temeinică și legală, motiv pentru

care a făcut aplicarea art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Împotriva sentinței

penale nr. 2068 din 18 noiembrie 2008 a Înaltei Curții de Casație și Justiție a

formulat cerere de revizuire petentul T.I.

Cererea este

inadmisibilă.

Pe de o parte, Curtea

constată că sentința atacată a devenit definitivă prin respingerea recursului

petentul, ca nefondat, prin decizia Completului de 9 judecători din 6 iulie 2009

din cadrul Înaltei Curții de Casație și Justiție.

Pe de altă parte,

constată că prin decizia nr. 17 din 19 martie 2007 a Secțiilor Unite ale

Înaltei Curții de Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul

legii, cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești

definitive pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C.

proc. pen., este inadmisibilă.

Or, prezenta cerere

de revizuire este formulată într-o astfel de cauză.

Așa fiind, această

cerere va fi respinsă ca inadmisibilă, cu obligarea petentului la cheltuieli

judiciare către stat.

Pe de altă parte, în

cursul dezbaterii, petentul a cerut sesizarea Curții Constituționale pentru a

se constata neconstituționalitatea dispozițiilor art. 278

1

alin. (8)

lit. a) și b) C. proc. pen. și a deciziei în interesul Legii nr. 17/2007 a

Înaltei Curții de Casație și Justiție.

Cererea de sesizare a

Curții Constituționale urmează a fi respinsă având în vedere că excepția de

neconstituționalitate a disp. art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C.

proc. pen. și a deciziei în interesul legii nr. XVII a Înaltei Curții de

Casație și Justiție sunt inadmisibile potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Astfel, pe de o parte

deciziile în interesul legii nu pot face obiectul sesizării Curții

Constituționale.

Pe de altă parte,

pentru sesizarea Curții Constituționale cu excepție de neconstituționalitate

este nevoie ca invocarea excepției să fie pertinentă cauzei.

Or, invocarea pur și

simplu a disp. art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. ca

fiind neconstituționale, nu este de natură a fi considerată ca fiind pertinentă

cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge cererea de

sesizare a Curții Constituționale formulată de revizuientul T.I., constatând

inadmisibilitatea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen. și a deciziei în interesul Legii nr. 17

din 19 martie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secții unite, în

raport cu dispozițiile art. 20, 21 și 23 din Constituția României.

Respinge, ca

inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuientul T.I. împotriva

sentinței penale nr. 2068 din 18 noiembrie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. 6360/1/2008.

Obligă revizuientul la plata sumei de 200

lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 12

noiembrie 2010.