ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4719/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul M.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, anularea dispoziției nr. 1432 din 22 martie 2011, emisă de acesta, prin care reclamantul a fost sancționat disciplinar cu diminuarea salariului cu 10% pe o perioadă de două luni.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că s-a reținut în sarcina sa că "nu a dispus supravegherea calificată prin deschiderea de acțiuni informative a persoanelor cunoscute cu preocupări pe linia contrabandei cu produse din tutun" și că "nu a realizat o analiză pertinentă privind culegerea, verificarea și valorificarea informațiilor primite și a calității acestora, prin dispunerea de măsuri vizând deficiențele constatate", considerând netemeinică această situație, având în vedere că a executat toate dispozițiile transmise de I.P.J. Bacău și primite la nivelul subunității, raportând zilnic activitățile desfășurate și rezultatele obținute, invocând prevederile art. 77 alin. (1) din Ordinul M.A.I.

nr. 01410/2006, dispoziții pe care consideră că le-a respectat, planul de măsuri cu nr. 7665/2010 nefiind primit la sediul subunității, această apărare fiind înlăturată nejustificat de pârât. Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca nefondată și menținerea dispoziției de sancționare, arătând că deși din verificările efectuate la nivelul structurilor componente ale Poliției municipiului Onești s-au obținut 84 de informații cu referire la persoane a căror activitate ilicită o reprezenta vânzarea țigărilor de contrabandă, totuși reclamantul nu a efectuat o analiză pe această linie în vederea dispunerii unor măsuri, raportându-se la înaintarea către U.T.A.I. a rapoartelor informative pentru a fi introduse în aplicația C.A.M.A.S.

Totodată, a susținut că documentul invocat în cadrul activităților de evaluare îl reprezintă planul comun de acțiune pentru cunoașterea, prevenirea și combaterea activităților ilegale cu produse de tutun, acesta reflectând sarcinile și activitățile ce urmau a fi desfășurate de toate structurile angrenate, dar polițistul sancționat nu a dispus măsurile ce se impuneau pentru punerea în aplicare a Planului comun de acțiune cu nr. S/118.305 din 04 mai 2010, apreciind că nu are relevanță susținerea privind faptul că structura cercetată nu se află în directa subordonare față de reclamant, deficiențele reținute de pârât fiind de natură managerială. 2. Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 171 din 25 octombrie 2011, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul M.E.

în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române și intervenientul Corpul Național al Polițiștilor, anulând dispoziția nr. 1432 din 22 martie 2011 emisă de pârât. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: În ceea ce privește prima abatere reținută în sarcina reclamantului, prima instanță a reținut, din cuprinsul înscrisului aflat la dosar, că informațiile culese de subunitățile de poliție aflate în subordinea I.P.J. Bacău (ordinul sau adresa fiind semnată de șeful I.P.J.

Bacău) în legătură cu acțiunile pentru combaterea activităților ilegale cu produse din tutun, vor fi comunicate "pentru a putea fi procesate de către unitatea specializată de analiză a informațiilor de la nivelul inspectoratului". Nu există așadar, o obligație de a dispune "supravegherea calificată prin deschiderea de acțiuni informative persoanelor cunoscute cu preocupări pe linia contrabandei cu produse din tutun", ci acesta era obligat numai să înainteze informațiile obținute pentru ca, la nivelul I.P.J. Bacău, acestea urmând a fi "centralizate, procesate și diseminate operativ, pe toată perioada executării acțiunilor". Aceste dispoziții sunt date în vederea implementării adresei cu nr. 236.233/CO/GR din 05 mai 2010, fiind cunoscute deci de pârât.

Din înscrisurile aflate la dosar, rezultă aceeași concluzie, anume că în sarcina reclamantului nu fusese stabilită o asemenea analiză, iar din analiza efectuată de I.P.J. Bacău pe această direcție rezultă că subunitatea condusă de reclamant a avut rezultatele cele mai bune în strângerea, obținerea și transmiterea informațiilor cerute de organele ierarhice superioare, ceea ce demonstrează că reținerea acestei abateri este neîntemeiată. Referitor la cea de-a doua abatere reținută în sarcina reclamantului, prima instanță a reținut că din moment ce din chiar textul de lege invocat de pârât prin întâmpinare (art. 79 din Ordinul M.A.I.

nr. 1410 din 17 august 2008) rezultă că obligația de a analiza "activitatea de culegere și valorificare a informațiilor, capacitatea informativă a surselor, precum și stadiul activității de cunoaștere și supraveghere a persoanelor suspecte, dispunând măsuri de remediere a deficiențelor constatate" revine nu șefilor de subunități, ci direcțiilor centrale din I.G.P.R., șefilor de inspectorate județene de poliție, directorului D.G.P.M.B. și adjuncților acestora. Prin urmare, nu au fost reținute legal niciuna dintre cele două abateri în sarcina reclamantului. 3. Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen motivat pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române pentru nelegalitate și netemeinicie.

Motivele de recurs invocate conform art. 304 1 C. proc. civ. se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greșita aplicare a legii de către prima instanță în ceea ce privește situația de fapt care a determinat aplicarea sancțiunii disciplinare prin Dispoziția IGPR nr. 1432 din 22 martie 2011. Recurentul arată că s-a reținut în sarcina reclamantului-intimat că, în aplicarea Planului de acțiune nr. S/118.305 din 4 mai 2010, înaintat către Poliția Municipiului Onești prin adresa IPJ Bacău nr. 60.736 din 6 mai 2010, nu a dispus supravegherea calificată prin deschiderea de acțiuni informative a persoanelor cunoscute cu preocupări pe linia controlului cu produse din tutun.

Se arată că din verificări a rezultat faptul că deși la nivelul structurilor componente ale Poliței Municipiului Onești s-au obținut 84 de informații cu privire la persoane a căror activități ilicite o reprezintă vânzarea țigărilor de contrabandă reclamantul-intimat nu a efectuat o analiză pe această linie în vederea dispunerii unor măsuri specifice. Se arată că reclamantul-intimat nu a respectat sarcinile individualizate la pct. 1 Cap. "Managementul datelor și informațiilor" din Planul Comun de Acțiune nr. S/7665/2010 al IPJ Bacău. Se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate. La dosar intimatul-reclamant a formulat note scrise în care solicită respingerea recursului ca nefondat depunând la dosar adresele emise de IPJ Bacău la solicitarea Curții de Apel Bacău.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curea îl apreciază ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Sentința atacată este legală și temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a legii în ceea ce privește analizarea legalității Dispoziției de sancționare a reclamantului emisă de IGPR nr. 143 din 22 martie 2011, față de situația de fapt. În mod corect, pe situația de fapt, prima instanță a apreciat că reclamantul-intimat nu a săvârșit abaterea disciplinară care i s-a imputat anume neexecutarea sarcinilor din Planul comun de acțiune nr. S/7655/2010 al IPJ Bacău. Acest plan de acțiune comun emis pe linia cunoașterii, prevenirii și combaterii activităților ilegale cu produse de tutun nu a fost comunicat Poliței Municipiului Onești ca unitate teritorială și pe cale de consecință nu-i poate fi imputat recurentului neexecutarea unor sarcini concrete dintr-un plan de măsuri care nu-l vizează direct.

Acest fapt rezultă din adresa nr. 62642 din 13 octombrie 2011, planul de măsuri fiind comunicat recurentului în faza soluționării cauzei sale aflată pe rolul Curții de Apel Bacău. În acest sens sunt adresele depuse la dosar recurs. Pe de altă parte, pe situația de fapt rezultă că Poliția Municipiului Onești a desfășurat activitățile dispuse pe linia cunoașterii, prevenirii și combaterii activităților ilegale cu produse din tutun și a raportat zilnic, săptămânal și lunar activitățile și rezultatele obținute pe această linie la IPJ Bacău,, neputându-se reține în sarcina reclamantului-intimat săvârșirea unei fapte de natură a atrage răspunderea disciplinară. Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312(1) și (2) C. proc.

civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de Inspectoratul General al Poliției Române împotriva Sentinței nr. 171 din 25 octombrie 2011 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 noiembrie 2012. Procesat de GGC - GV