ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4055/2012

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Sentința nr. 375/F-CONT din 9 septembrie 2011, Curtea de Apel Pitești, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanții C.M., D.O. și G.A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor (CCSD) și a obligat pe pârâtă să emită titlul de despăgubire în favoarea reclamanților, conform Dispoziției nr. 3277 din 16 octombrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Prin Dispoziția nr. 3277 din 16 octombrie 2006, Primarul Municipiului Pitești a propus acordarea în favoarea reclamanților de măsuri reparatorii în conformitate cu art. 29 din Legea nr. 10/2001, pentru imobilul situat în Pitești, B-dul N.B.

compus din teren în suprafață de 1.200 mp și construcțiile, în prezent demolate, în suprafață de 184,09 mp, preluat abuziv în anul 1974. Întrucât reclamanții nu au atacat dispoziția sus-menționată, dosarul de despăgubire a fost înaintat CCSD, pentru emiterea titlului de despăgubire.

Potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, care reglementează regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, procedura administrativă de soluționare a acestor dosare presupune parcurgerea mai multor etape, respectiv transmiterea și înregistrarea dosarelor, analiza dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale, sub aspectul restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării, etapa evaluării în care, dacă după analizarea dosarului se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis evaluatorului desemnat, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către Comisia Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubiri și valorificarea acestuia în condițiile prevăzute de art. 26 din O.U.G.

nr. 81/2007, referitor la valorificarea titlurilor de despăgubire. Curtea de apel a constatat că prima etapă a fost parcursă, dosarul aferent Dispoziției nr. 3722/2006 fiind transmis și înregistrat la Secretariatul CCSD sub nr. 29195/CC/2006 unde se află în procedura repartizării în vederea întocmirii raportului de evaluare. Deși actul normativ aplicabil în cauză nu prevede un anumit termen pentru soluționarea dosarelor, atât practica cât și doctrina în materie au statuat că aceste dosare trebuie soluționate într-un termen rezonabil. Or, dosarul vizându-i pe reclamanți, a fost înregistrat la această instituție, încă din anul 2006, fără a fi finalizat prin emiterea deciziei de acordarea a despăgubirilor, ceea ce justifică susținerea acestora în ceea ce privește culpa instituției sub aspectul prezentat.

Împotriva sentinței pronunțate de Curtea de apel, a declarat recurs pârâta CCSD, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În esența, recurenta-pârâtă susține că instanța în mod greșit a reținut nerespectarea termenului rezonabil și a obligat CCSD să finalizeze procedura administrativă cu emiterea deciziei prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, pentru motivele și în limitele care vor fi prezentate în continuare.

În cauză, este necontestat că intimații sunt beneficiarii Dispoziției nr. 3277 din 16 octombrie 2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești pentru imobilul individualizat, act care a fost transmis, împreună cu dosarul, autorității publice recurente în condițiile prevederilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005. În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut că nesoluționarea într-o perioadă de timp atât de îndelungată a cererii de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire reprezintă o încălcare a principiului respectării unui termen rezonabil.

S-a reținut, de asemenea, că atitudinea autorității recurente nu poate fi justificată nici prin invocarea regulilor de stabilire a ordinii de soluționare a dosarelor, prevăzute în Decizia nr. 2815/2008 emisă de aceasta, fiind binecunoscut în doctrină și practica administrativă că o autoritate publică nu se poate apăra și nu poate justifica legal întârzierea în soluționarea unei cereri pe motiv că cererile adresate sunt prea numeroase pentru a fi rezolvate într-un interval de timp rezonabil. Recursul formulat este, însă, întemeiat în raport cu prevederile O.U.G.

nr. 4/2012, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 117/2012, act normativ care, în cuprinsul articolului unic pe care îl conține, prevede că „La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII «Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv» din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of.

al României, Partea I nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare” (alin. (1)) și „În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite” (alin. (2)). În privința acestor dispoziții legale, instanța de recurs reține că au caracterul unor norme procedurale în raport cu procedura administrativă reglementă la Titlul VII din Legea nr. 247/2005, astfel încât, potrivit dispozițiilor art. 725 C. proc.

civ., ele devin pe deplin aplicabile și proceselor în curs de judecată, din momentul intrării lor în vigoare.

În ceea ce privește conformitatea acestor dispoziții legale cu normele constituționale și convenționale, Curtea Constituțională a reținut, prin mai multe decizii (nr. 723/2012, nr. 760/2012 și nr. 802/2012) între altele, următoarele argumente, pe care instanța de recurs și le însușește: - Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate, iar măsura luată este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, în contextul economic actual, caracterizat de restrângeri de natură bugetară și de dificultăți în menținerea echilibrului bugetar; - de altfel, faptul că, până la data de 15 mai 2013, se suspendă emiterea titlurilor de despăgubire/conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, iar personalul din cadrul A.N.R.P.

întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite, relevă atenția pe care legiuitorul delegat o acordă executării întru totul a hotărârilor judecătorești ce cad sub incidența O.U.G.

nr. 4/2012; - soluția legislativă adoptată de legiuitor reprezintă o normă temporară (aplicabilă până la data de 15 mai 2013), care nu aduce atingere înseși substanței dreptului la valorificarea titlurilor de despăgubire, obligația statului urmând a se executa după acest termen, prin aceasta titularul dreptului la despăgubire nefiind nevoit să suporte o sarcină excesivă și disproporționată, astfel cum susține autorul excepției; - măsurile stabilite prin actul normativ criticat sunt în acord cu dispozițiile constituționale referitoare la ocrotirea proprietății, de vreme ce urmăresc un scop legitim - echilibrul bugetar al unui stat aflat în criză economică - și sunt proporționale, având în vedere marja mare de apreciere a statului în domeniul politicilor economice și sociale, precum și echilibrul realizat de către stat prin măsurile respective; - faptul că, potrivit ordonanței de urgență criticate, se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, nu reprezintă o durată excesivă a executării unei hotărâri judecătorești, având în vedere atât caracterul sistemic al problemelor apărute în legătură cu executarea titlurilor executorii având ca obiect despăgubiri rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților,

cât și valoarea titlurilor executorii în această materie, care este foarte mare; - de altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, soluționând cererea nr. 60858/00 și pronunțând decizia de admisibilitate din 17 septembrie 2002 în cauza Vasyl Petrovych Krapyvnytskiy împotriva Ucrainei, a apreciat că un termen de 2 ani și 7 luni de executare a unei hotărâri judecătorești nu este excesiv în condițiile concrete ale cauzei, respectiv lipsa vădită de fonduri a unității militare debitoare; - O.U.G. nr. 4/2012 a fost adoptată în contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, fiind o măsură temporară care va reglementa pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor de natură a oferi un remediu adecvat tuturor persoanelor afectate de legile de reparație.

Într-adevăr, instanța europeană a reținut în motivarea hotărârii-pilot pronunțate în cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României că statului trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale sau să reglementeze raporturile de proprietate din țară și pentru punerea lor în aplicare. În concluzie, acțiunea formulată de reclamanți este întemeiată, cum corect a reținut și instanța de fond, însă finalizarea procedurii administrative reglementate la Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și emiterea titlului de despăgubire sunt condiționate de termenul stabilit de legiuitor prin norme legale cu privire la care Curtea Constituțională a statuat că sunt constituționale, așa cum s-a arătat mai sus.

Astfel fiind, recursul va fi admis și sentința recurată va fi modificată, în sensul că autoritatea publică recurentă rămâne obligată la emiterea titlului de despăgubire în termen de 30 de zile după expirarea termenului stabilit prin O.U.G. nr. 4/2012, cu modificările și completările ulterioare; în acest context, Înalta Curte reține că pârâta urmează să emită decizia la care a fost obligată prin sentința recurată, nu direct, ci cu respectarea dispozițiilor cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, adică, implicit, după parcurgerea etapei evaluării.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței nr. 375/F-CONT din 9 septembrie 2011 a Curții de Apel Pitești, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată, în sensul că emiterea titlului de despăgubire urmează a fi făcută în termen de 30 de zile de la data de 15 mai 2013. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2012. Procesat de GGC - LM