ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1683/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 749 din 24 octombrie 2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul O.I. împotriva pârâtei Casa Județeană de Pensii Cluj și, în consecință, a anulat în parte hotărârea nr. 16632 din 10 martie 2005, în sensul că a obligat pârâta să acorde drepturile recunoscute reclamantului pentru perioada 15 martie 1944-06 martie 1945, începând cu 01 februarie 2005, potrivit sentinței civile nr. 327 din 24 mai 2005 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în Dosar nr. 2498/2005.

În motivarea acestei soluții, prima instanță a reținut că prin sentința nr. 327 din 24 mai 2005, dată de Curtea de Apel Cluj în Dosar nr. 2498/2005, irevocabilă, pârâta a fost obligată să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada martie 1944-06 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, începând cu 01 februarie 2005. În consecință, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj a emis hotărârea nr. 16632 din 10 martie 2005, prin care i se recunoaște acestuia calitatea de refugiat, însă începând cu luna aprilie 2011. Curtea a apreciat că o astfel de modalitate de executare a unei hotărâri judecătorești nu poate fi acceptată, culpa pârâtei fiind evidentă atât raportat la modalitatea în care a înțeles să dateze hotărârea, cât și raportat la data de la care reclamantului i-au fost acordate drepturile.

Împotriva sentinței nr. 749 din 24 octombrie 2012 a formulat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantului ca nefondată și menținerii hotărârii nr. 16632 din 10 martie 2005, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 304¹ C. proc. civ. În motivarea cererii de recurs s-a argumentat, în esență, că recurenta a recunoscut drepturile începând cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii în baza H.G. nr. 287/2008, că soluția în Dosarul nr. 2498/2005 nu apare a fi irevocabilă și a invocat și intervenirea prescripției. Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile recurentei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

În cauză, situația demersurilor efectuate de intimatul-reclamant O.I. în vederea obținerii drepturilor prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, se prezintă astfel: - la data de 19 ianuarie 2005 intimatul a solicitat recurentei Casa Județeană de Pensii Cluj recunoașterea statutului de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000; - prin hotărârea nr. 16332 din 10 martie 2005, Casa Județeană de Pensii Cluj i-a respins cererea; - prin sentința civilă nr. 327 din 24 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 2498/2005, rămasă irevocabilă, a fost anulată hotărârea nr. 16332 din 10 martie 2005 și obligată pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj să-i recunoască reclamantului O.I.

calitatea de refugiat în perioada martie 1944-06 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, începând cu data de 01 februarie 2005. Înalta Curte constată că hotărârea contestată în prezenta cauză, anume hotărârea având același număr, nr. 16632 din 10 martie 2005, a fost emisă în aplicarea dispozițiilor sentinței civile nr. 327 din 24 mai 2005, motiv pentru care data raportat la care se stabilește momentul de la care intimatul beneficiază de drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, este cea a formulării cererii inițiale privind recunoașterea statutului de refugiat și acordarea drepturilor aferente, anume 19 ianuarie 2005. Câtă vreme drepturile intimatului și întinderea acestora au fost stabilite, irevocabil, prin hotărâre judecătorească pe care recurenta avea obligația de a o pune în aplicare întocmai, criticile aduse de aceasta hotărârii instanței de fond nu pot fi reținute.

Pentru aceste considerente, neexistând motive de reformare a sentinței recurate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 749 din 24 octombrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 aprilie 2014.