ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1683/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 749 din 24 octombrie

2012, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și

fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul O.I. împotriva pârâtei Casa

Județeană de Pensii Cluj și, în consecință, a anulat în parte hotărârea nr.

16632 din 10 martie 2005, în sensul că a obligat pârâta să acorde drepturile

recunoscute reclamantului pentru perioada 15 martie 1944-06 martie 1945,

începând cu 01 februarie 2005, potrivit sentinței civile nr. 327 din 24 mai

2005 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în Dosar nr. 2498/2005.

În motivarea acestei soluții,

prima instanță a reținut că prin sentința nr. 327 din 24 mai 2005, dată de Curtea

de Apel Cluj în Dosar nr. 2498/2005, irevocabilă, pârâta a fost obligată să-i recunoască

reclamantului calitatea de refugiat în perioada martie 1944-06 martie 1945 și să-i

acorde drepturile bănești prevăzute de O.G. nr. 105/1999, începând cu 01

februarie 2005.

În consecință, pârâta

Casa Județeană de Pensii Cluj a emis hotărârea nr. 16632 din 10 martie 2005, prin

care i se recunoaște acestuia calitatea de refugiat, însă începând cu luna aprilie

2011.

Curtea a apreciat că o

astfel de modalitate de executare a unei hotărâri judecătorești nu poate fi acceptată,

culpa pârâtei fiind evidentă atât raportat la modalitatea în care a înțeles să dateze

hotărârea, cât și raportat la data de la care reclamantului i-au fost acordate drepturile.

Împotriva sentinței

nr. 749 din 24 octombrie 2012 a formulat recurs pârâta Casa Județeană de Pensii

Cluj, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii cererii reclamantului

ca nefondată și menținerii hotărârii nr. 16632 din 10 martie 2005, pentru motive

încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 9 și ale art. 304¹ C. proc. civ.

În motivarea cererii de

recurs s-a argumentat, în esență, că recurenta a recunoscut drepturile începând

cu data de întâi a lunii următoare depunerii cererii în baza H.G. nr. 287/2008,

că soluția în Dosarul nr. 2498/2005 nu apare a fi irevocabilă și a invocat și intervenirea

prescripției.

Examinând actele și lucrările

dosarului, în raport de criticile recurentei, Înalta Curte constată că recursul

este nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

În cauză, situația demersurilor

efectuate de intimatul-reclamant O.I. în vederea obținerii drepturilor prevăzute

de

O.G.

nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, se prezintă astfel:

- la data de 19

ianuarie 2005 intimatul a solicitat recurentei Casa Județeană de Pensii Cluj recunoașterea

statutului de refugiat și acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000;

- prin hotărârea nr.

16332 din 10 martie 2005, Casa Județeană de Pensii Cluj i-a respins cererea;

- prin sentința civilă

nr. 327 din 24 mai 2005, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 2498/2005,

rămasă irevocabilă, a fost anulată hotărârea nr. 16332 din 10 martie 2005 și obligată

pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj să-i recunoască reclamantului O.I. calitatea

de refugiat în perioada martie 1944-06 martie 1945 și să-i acorde drepturile bănești

prevăzute de O.G. nr. 105/1999, începând cu data de 01 februarie 2005.

Înalta Curte constată

că hotărârea contestată în prezenta cauză, anume hotărârea având același număr,

nr. 16632 din 10 martie 2005, a fost emisă în aplicarea dispozițiilor sentinței

civile nr. 327 din 24 mai 2005, motiv pentru care data raportat la care se stabilește

momentul de la care intimatul beneficiază de drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999,

aprobată prin Legea nr. 189/2000, este cea a formulării cererii inițiale privind

recunoașterea statutului de refugiat și acordarea drepturilor aferente, anume 19

ianuarie 2005.

Câtă vreme drepturile

intimatului și întinderea acestora au fost stabilite, irevocabil, prin hotărâre

judecătorească pe care recurenta avea obligația de a o pune în aplicare întocmai,

criticile aduse de aceasta hotărârii instanței de fond nu pot fi reținute.

Pentru aceste considerente,

neexistând motive de reformare a sentinței recurate, în temeiul dispozițiilor

art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,

Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 749 din 24

octombrie 2012 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ

și fiscal ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 1 aprilie 2014.